Poţi face mai mult pentru a-l onora pe Iehova?

¹ Aceasta este o întrebare vitală pe care toţi ar trebui să o analizăm. În calitate de imitatori fideli ai Stăpînului nostru, Isus Cristos, noi îl onorăm astăzi pe Dumnezeu prin declaraţia publică pe care o facem despre numele său. Aceasta este o responsabilitate pe care toţi trebuie să ne-o asumăm dacă dorim să cîştigăm favoarea lui Dumnezeu (Mar. 13:10; Luca 4:18; Fap. 4:20; Evr. 13:15). Nu există cuvinte pentru a exprima privilegiul — da, onoarea — de a transmite această veste bună la ‘oile’ care sînt încă risipite, dar care mai pot deveni o parte a turmei universale a lui Iehova! — Ioan 10:16.

² Aţi putea, voi şi copiii voştri, să faceţi mai mult pentru a-l onora pe Iehova prin extinderea activităţii în minister? În lumea întreagă, un număr mereu crescînd de fraţi şi surori intră în serviciul de pionier. Pe parcursul lunii aprilie 1992, în Statele Unite activau în serviciul de pionier special, regular şi auxiliar un număr record de 172 145 de persoane. Acorzi tu, personal, o atenţie deosebită pionieratului? Îţi încurajezi copiii să urmeze o carieră în ministerul cu timp integral?

³ De ce nu ţi-ai analiza propriile sentimente faţă de serviciul de pionier? Ori de cîte ori se menţionează acest subiect, tragi cumva repede concluzia că situaţia ta pur şi simplu nu-ţi permite să activezi ca ministru-pionier? Este adevărat că nu oricine are posibilitatea să fie pionier. Responsabilităţile scripturale şi alte limite îi împiedică pe mulţi de la serviciul cu timp integral (1 Tim. 5:8). Dar te-ai gîndit recent sub rugăciune la această chestiune? Aţi discutat în familie despre acest subiect pentru a vedea dacă nici măcar un membru al familiei nu poate face pionierat? Turnul de veghere din 15 noiembrie 1982 (engl.) făcea la pagina 23 această declaraţie incitantă: „În realitate, fiecare ministru-creştin ar trebui să analizeze sub rugăciune dacă poate face sau nu pionierat. Un cuplu sud-african care făcea pionierat de cincisprezece ani a spus: «De ce activăm ca pionieri? Dar ne-am putea justifica vreodată înaintea lui Iehova dacă nu am face-o?» Mulţi dintre cei care nu sînt pionieri ar fi bine să se întrebe: «Pot eu într-adevăr să mă justific înaintea lui Iehova pentru că nu fac pionierat?»“

⁴ Un alt articol din Turnul de veghere pe această temă făcea următorul comentariu clar: „Fiecare dintre noi ar trebui să fie sincer cu sine însuşi. Îţi spui cumva: «Spiritul este plin de zel, dar carnea este slabă»? Dar este spiritul cu adevărat plin de zel? Fie ca să nu facem din slăbiciunea cărnii o scuză pentru lipsa de zel a spiritului“. — w78-E 15/8 p. 23.

⁵ Părinţi care doresc reuşita copiilor lor: Proverbele 15:20 ne dau asigurarea: „Un fiu înţelept este bucuria tatălui său“. Părinţii temători de Dumnezeu se bucură, fără îndoială, atunci cînd fiii şi fiicele lor şi-au dedicat viaţa serviciului devotat pentru Iehova. Totuşi, copiii voştri nu vor alege în mod automat calea înţeleaptă. Atracţia acestei lumi este foarte puternică. Părinţi, valorile copiilor voştri sînt modelate foarte mult de ceea ce constituie valori pentru voi. Dacă vorbiţi întotdeauna pozitiv despre foloasele serviciului cu timp integral, dacă îi încurajaţi pe tinerii voştri să caute compania pionierilor devotaţi, dacă sînteţi cu adevărat convinşi că ministerul cu timp integral este cea mai onorabilă carieră pe care ar putea-o urma vreodată copiii voştri, această atitudine pozitivă va avea, fără îndoială, un puternic impact asupra copiilor voştri. Ajutaţi-i să înţeleagă că este mai valoros un nume bun înaintea lui Iehova decît înaintea oamenilor.

⁶ Tineri, Proverbele 22:1 subliniază alegerea pe care o aveţi de făcut: „Un nume bun este mai de dorit decît mari bogăţii şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul“. Ce fel de nume îţi vei face tu personal? Gîndeşte-te la bărbaţii şi femeile despre care citim în Biblie că şi-au făcut un nume înaintea lui Iehova printr-un serviciu devotat. Printre ei au fost Luca, doctorul iubit, şi Enoh, care a umblat cu adevăratul Dumnezeu. Samuel a primit cea mai bună educaţie posibilă, începîndu-şi serviciul la templul lui Iehova la o vîrstă fragedă. Crezi că aceşti slujitori fideli au regretat vreodată alegerea făcută? De ce ar fi făcut-o? Ei au dus toţi o viaţă fericită, productivă şi captivantă, şi au dobîndit favoarea durabilă a lui Iehova! — Ps. 110:3; 148:12, 13; Prov. 20:29a; 1 Tim. 4:8b.

⁷ Atunci cînd copiii reuşesc în viaţă, părinţii lor au un oarecare sentiment de mîndrie. Recompensa pentru investiţia lor în ce priveşte instruirea, disciplinarea şi educarea acestei ‘moşteniri de la [Iehova, NW]’ este mult mai mare decît investiţia însăşi (Ps. 127:3). Ce anume l-ar putea face pe un părinte mai mîndru decît o fiică sau un fiu care face tot ce poate pentru a-l onora pe Iehova? Mulţi tineri din timpul nostru calcă pe urmele lui Luca, Enoh şi Samuel, aşa cum ilustrează o scrisoare: „Am  16 ani. Am  început pionieratul regular . . . la nouă luni după botez, şi de atunci încoace am primit binecuvîntări din partea lui Iehova . . . Pionieratul te ajută şi la şcoală. Înainte, eram tachinat de colegii de clasă pentru că eram Martor. Acum, întrucît trebuie să studiez personal mai mult, pot da un «răspuns celui ce mă batjocoreşte»“.

⁸ Educaţie pentru a fi echipaţi în minister: La acest subiect am putea analiza problema instruirii laice. Acesta este un domeniu în care este absolut necesar un punct de vedere echilibrat. Turnul de veghere din 1 noiembrie 1992 a prezentat articolul „Educaţie cu un scop“. La subtitlul „O educaţie adecvată“ se făcea această remarcă: „Creştinii trebuie să fie în stare să-şi întreţină existenţa, chiar dacă sînt miniştri-pionieri cu timp integral (2 Tesaloniceni 3:10–12) . . . Cît de multă educaţie îi este necesară unui tînăr creştin pentru a respecta aceste principii biblice şi pentru a-şi îndeplini obligaţiile creştine? . . . Ce [salariu] ar putea fi numit «adecvat» . . . pentru cei care doresc să fie miniştri-pionieri ai veştii bune? Aceştia au nevoie, în general, de o muncă cu jumătate de normă pentru a evita «să fie sarcină» pentru fraţii lor sau pentru familia lor. — 1 Tesaloniceni 2:9“.

⁹ Dacă cel care vrea să devină pionier consideră că îi este necesară educaţia suplimentară pentru a putea să urmeze calea serviciului cu timp integral, Turnul de veghere din 1 noiembrie sfătuieşte: „Este recomandabil pentru un tînăr Martor, dacă este posibil, să facă acest lucru în timp ce locuieşte acasă, în felul acesta avînd posibilitatea să păstreze obiceiurile normale în ce priveşte studiul creştin, asistarea la întruniri şi activitatea de predicare“.

¹⁰ Iată experienţa unui tînăr african de 22 de ani care a trebuit să urmeze o şcoală profesională, deşi inima lui era înclinată spre serviciul de pionier. În timp ce era la şcoala profesională, el s-a înrolat ca pionier auxiliar. Colegii lui rîdeau de el spunînd că nu va lua în mod sigur examenele. Răspunsul lui era întotdeauna: „Căutaţi mai întîi Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea lui“. Dînd dovadă de autodisciplină, el se trezea în fiecare dimineaţă foarte devreme şi se pregătea timp de două ore pentru şcoală, iar după-amiaza, cînd cursurile se terminau, el participa la serviciul de teren. Toată şcoala a fost uluită cînd acest tînăr a obţinut locul al treilea la un examen special pentru selecţia primilor trei elevi în vederea acordării unei recompense speciale. Cel care luase locul al doilea era o persoană interesată cu care fratele nostru pionier studia Biblia la şcoală. Elevul care a luat locul întîi era un alt tînăr Martor zelos din şcoală.

¹¹ Bătrînii îşi fac partea lor: Bătrînii de congregaţie, care sînt mîndri de lucrarea pe care o fac pionierii, le oferă o mare încurajare acestor miniştri zeloşi. Bătrînii sînt încîntaţi să facă aceasta deoarece ei ştiu că pionierii silitori şi productivi sînt o binecuvîntare pentru orice congregaţie. După ce petrec aproximativ un an în serviciul de pionier regular, aceştia devin apţi pentru instruire suplimentară în cadrul Şcolii pentru serviciul de pionier. Cursul s-a dovedit a fi un instrument de nepreţuit pentru sporirea eficacităţii pionierilor. Chiar dacă pionierii sînt în fruntea lucrării, şi ei au nevoie de încurajare iubitoare, iar bătrînii trebuie să fie prompţi în a satisface această necesitate. — 1 Pet. 5:1–3.

¹² Cum pot contribui bătrînii la stimularea lucrării de pionierat? Un punct de plecare bun ar fi să se analizeze periodic cine ar putea aspira la acest privilegiu. Bătrînii ar putea discuta cu persoanele care par a fi într-o poziţie favorabilă pentru pionierat, incluzîndu-i pe mulţi dintre cei care efectuează cu regularitate pionieratul auxiliar, pe gospodine, pensionari şi elevi. Deşi nimeni nu ar trebui să simtă că este obligat să se înroleze, cei care au dorinţa, dar au ezitat, ar putea înţelege, pe baza unei încurajări practice, că pionieratul nu depăşeşte limita posibilităţilor lor.

¹³ Cînd îi încurajează pe cei care doresc să se înscrie, bătrînii ar trebui să reţină că nu este obligatoriu ca solicitantul să petreacă cîteva luni în serviciul de pionier auxiliar înainte de a se înrola ca pionier regular (km-E 8/86 anexa par. 24–26). Bineînţeles, bătrînii ar dori să fie, pe cît posibil, siguri că solicitantul este în măsură să realizeze numărul de ore cerut.

¹⁴ După ce cererea este analizată de Comitetul de serviciu al congregaţiei, iar secretarul verifică cu atenţie pentru a fi sigur că s-a dat răspuns la toate întrebările, aceasta trebuie trimisă imediat la Biroul filialei.

¹⁵ Secretarul trebuie să îi ţină la curent pe bătrîni cu privire la orice problemă cu care s-ar putea confrunta pionierii. Acest lucru este deosebit de important în congregaţiile în care există mulţi pionieri. Pe lîngă trecerea în revistă a activităţii pionierilor la sfîrşitul anului de serviciu, aşa cum se cere în Raportul de analiză a congregaţiei (S-10), secretarul ar trebui să-l convoace pe supraveghetorul serviciului la începutul lunii martie pentru a vedea cine s-ar putea să rămînă în urmă în ce priveşte realizarea numărului de ore cerut şi astfel să aibă nevoie de atenţie personală (vezi anunţurile din Ministerul nostru pentru Regat din februarie 1993). Dacă se acordă ajutor fără întîrziere, pionierul va putea să-şi încheie cu succes anul de serviciu.

¹⁶ Un mare număr dintre noii pionieri sînt tineri ca vîrstă şi relativ noi în adevăr. Spiritul lor plin de zel ne bucură în mod sigur! Dar aceste persoane noi mai au încă nevoie de instruire pentru a-şi dezvolta abilitatea în lucrarea din casă în casă, pentru a face vizite ulterioare eficiente şi pentru a preda cu ocazia studiilor biblice. Dacă nu primeşte această instruire, cel nou se poate descuraja după un an sau aşa ceva, şi în cele din urmă să întrerupă serviciul de pionier deoarece nu obţine rezultate bune în minister. Bătrînii prevăzători pot depista problemele minore sau o încetinire în activitate. Dacă se acordă o atenţie imediată şi pionierul este ajutat să-şi depăşească problema, el se poate bucura de mulţi ani de serviciu productiv.

¹⁷ Poţi pescui în ape îndepărtate? Unii dintre discipolii lui Isus erau pescari. Uneori, după o noapte întreagă de pescuit, plasele lor erau tot goale (Ioan 21:3). În unele părţi ale ţării, unde ‘pescuirea de oameni’ se efectuează de ani de zile, unii pionieri ar putea conchide că au mai rămas puţini „peşti“ în „apele“ congregaţiei lor (Mat. 4:19). Spre deosebire de aceasta, nu sîntem noi entuziasmaţi atunci cînd citim rapoarte din alte ţări unde vestitorii şi pionierii conduc multe studii biblice? Bucuria pe care o simt pionierii şi misionarii din acele ţări este absolut evidentă (w92 1/9 p. 20 par. 15). Astfel, dacă unii pionieri silitori ar putea să îşi permită să se mute într-o ţară unde nevoia este mai mare, ei ar putea analiza acest lucru împreună cu filiala locală înainte de a face această mutare.

¹⁸ Iniţial, poate că unii au început pionieratul deoarece ştiau că acesta era lucrul care se cuvenea să-l facă, dar se întrebau dacă vor reuşi. Poate că au făcut cererea avînd unele îndoieli şi reţineri. La început, poate că rezultatele lor în teren au fost minime. Totuşi, cu timpul, abilitatea lor a crescut şi binecuvîntarea lui Iehova asupra lucrării lor a fost evidentă. Ca urmare, bucuria şi încrederea lor a crescut. Pentru unii, pionieratul s-a dovedit a fi o piatră de trecere spre serviciul Betel, spre instruirea Galaad şi lucrarea misionară, spre Şcoala de instruire ministerială şi chiar spre lucrarea itinerantă.

¹⁹ S-ar putea să nu-ţi fie posibil să te muţi într-o altă ţară sau să beneficiezi de instruirea Galaad, dar mai există şi alte posibilităţi de a pescui în alte ape din ţara ta, dacă teritoriul tău din prezent nu este deosebit de productiv. O astfel de mutare ar putea pretinde o schimbare a stilului tău de viaţă, dar recompensele spirituale vor fi cu adevărat foarte mari. — Mat. 6:19–21.

²⁰ Sau, dacă situaţia îţi permite, ai putea da o mînă de ajutor unei congregaţii învecinate din circumscripţia ta. Dacă corespunzi cerinţelor, supraveghetorul circumscripţiei tale va fi fericit să îţi ofere unele sugestii în legătură cu congregaţiile din circumscripţie care ar trage foloase dacă ar avea un alt pionier.

²¹ Unii pionieri şi vestitori au fost în măsură să satisfacă necesităţile din propria lor zonă deşi au rămas acasă. Poate ei cunosc o altă limbă. Ai constatat cumva că în cadrul teritoriului tău o parte considerabilă a populaţiei vorbeşte o altă limbă? Există acolo persoane care ar trebui să primească mesajul Regatului cu ajutorul unei persoane care foloseşte limbajul semnelor? Cei care cunosc o altă limbă pot fi de mare ajutor pentru a ajunge la tot felul de oameni cu mesajul Regatului. Deşi s-ar putea ca aceasta să fie o adevărată provocare, ea se poate dovedi foarte recompensatoare. — 1 Tim. 2:4; Tit 2:11.

²² Dacă în prezent faci tot ce poţi pentru a-l onora pe Iehova, bucură-te de actualele tale privilegii de serviciu. Dacă simţi că poţi face mai mult, pune problema în faţa lui Iehova prin rugăciune. Analizează în mod realist ce schimbări ţi-ar permite situaţia ta să faci. Vorbeşte deschis despre planurile tale cu un bătrîn care are spirit de pionierat sau cu supraveghetorul de circumscripţie. Cînd ai luat o decizie concretă sub rugăciune, respect-o cu fidelitate, fiind încrezător în promisiunea lui Iehova de a-i onora pe cei care îl onorează. — Evr. 13:5, 6; 1 Sam. 2:30.