Să ne îngrijim de necesităţile spirituale ale surdomuţilor
1 Un număr tot mai mare de persoane surdomute se apropie de Păstorul Excelent şi se dedică lui Iehova Dumnezeu (Ioan 10:3, 11). Cei din congregaţie, în special bătrânii, trebuie să fie atenţi la necesităţile spirituale ale surorilor şi fraţilor noştri surdomuţi.
2 Să satisfacem necesităţile surdomuţilor: În locurile în care sunt disponibili interpreţi calificaţi se fac demersuri pentru ca întrunirile congregaţiei să fie interpretate în limbajul semnelor. Dacă în congregaţie nu există nimeni care să cunoască limbajul semnelor, este bine ca persoanele surdomute să fie îndrumate spre o congregaţie vecină, în care s-ar putea lua această măsură. Bineînţeles, dacă în teritoriul vostru nu există vreun aranjament de acest gen, unii vestitori pot fi numiţi să şadă cu schimbul lângă persoanele surdomute şi îşi pot face împreună însemnări asupra ideilor principale care sunt dezbătute.
3 Aranjamente la nivel de circumscripţie şi de congregaţie: Cu ocazia adunărilor de circumscripţie şi a adunărilor speciale de o zi, supraveghetorul de circumscripţie coordonează aranjamentele privind interpretarea cu ajutorul limbajului semnelor. Un bătrân sau un slujitor ministerial calificat poate fi ales ca organizator în acest sens. Fraţi şi surori calificaţi, având o bună reputaţie, pot fi desemnaţi să participe la interpretarea programului adunării. Acelaşi principiu poate fi aplicat şi în congregaţie, luându-se măsuri ca necesităţile celor surdomuţi să fie satisfăcute într-un mod corespunzător.
4 Persoanele surdomute ar trebui să stea într-un loc din care să vadă în acelaşi timp şi interpreţii, şi podiumul. Acest lucru se aplică atât cu ocazia întrunirilor congregaţiei, cât şi a adunărilor de circumscripţie. Dacă la întrunirile congregaţiei asistă puţine persoane surdomute, este bine ca interpretul să nu stea în picioare. Dacă este posibil, bătrânii sunt sfătuiţi să se consulte cu unul dintre fraţii surdomuţi, matur spiritualiceşte, pentru a afla unele sugestii concrete privitoare la aranjamentele care trebuie făcute în vederea alegerii potrivite a locurilor.
5 În cazul în care există un interpret calificat, care slujeşte ca bătrân de congregaţie sau ca slujitor ministerial, şi dacă fraţii şi surorile surdomute sunt de acord cu aceasta, bătrânii pot decide ca unele dintre întrunirile congregaţiei să se ţină în întregime cu ajutorul limbajului semnelor. Studiul de carte al congregaţiei poate fi primul dintre studiile din săptămână care să se ţină în acest fel. Dacă congregaţia doreşte ca vreuna dintre celelalte cinci întruniri săptămânale să se ţină în limbajul semnelor (sau în oricare altă limbă decât româna), bătrânii trebuie să informeze Biroul filialei cu privire la intenţia lor.
6 Deşi comunicarea între persoanele surdomute şi cele care aud s-ar putea să necesite din partea ambelor părţi eforturi deosebite, toţi membrii congregaţiei trebuie să se străduiască să se familiarizeze unii cu alţii, astfel încât să poată exista un schimb real de încurajări (Evr. 10:24). Dacă între fraţi există acest spirit, toţi cei noi vor simţi că sunt bineveniţi.