Ajungeţi la inima celui cu care studiaţi Biblia
1 Vreţi ca persoana cu care studiaţi Biblia să acţioneze în conformitate cu ceea ce învaţă? Numai dacă procedează astfel îi va fi de folos cunoştinţa pe care o dobândeşte. Pentru a-l determina pe cel cu care studiaţi Biblia să treacă la acţiune, trebuie să-i ajungeţi la inimă. În ziua Penticostei, anul 33 e.n., discursul însufleţitor al apostolului Petru le-a ‘străpuns inima’ celor aproximativ 3 000 de persoane care „au acceptat din toată inima cuvântul său“ şi au fost botezate în aceeaşi zi (Fap. 2:37, 41, NW). Cum puteţi să ajungeţi la inima celui cu care studiaţi Biblia?
2 Pregătiţi-vă cu meticulozitate: Nu încercaţi să parcurgeţi prea mult material, astfel încât să vă rămână puţin timp la dispoziţie pentru a discuta cu cel cu care studiaţi. Stabiliţi dinainte ideile pe care le veţi scoate în evidenţă şi asiguraţi-vă că aţi înţeles textele biblice şi că le puteţi aplica în mod eficient. Gândiţi-vă dinainte la unele întrebări care, datorită concepţiilor pe care elevul le avea în trecut, pot apărea în mintea acestuia. Dacă îl cunoaşteţi foarte bine pe cel cu care studiaţi, acest lucru vă va ajuta să fiţi pregătiţi cu unele informaţii care i se potrivesc întocmai.
3 Imitaţi metoda de a preda folosită de Isus: Pentru a preda într-un mod simplu idei dificile, şi pentru a-i ajuta pe cei cărora le preda să înţeleagă o situaţie şi s-o trăiască, Isus folosea ilustrări (Luca 10:29–37). În mod asemănător, folosind ilustrări simple, inspirate din lucruri simple din viaţa de zi cu zi, şi aplicându-le la situaţia concretă a elevului, puteţi imprima învăţături excelente în inima lui.
4 Pentru a ajunge la inima celor cu care studiem, un ajutor deosebit îl constituie întrebările, aşa cum Isus a demonstrat deseori lucrul acesta (Luca 10:36). Însă nu vă mulţumiţi cu faptul că elevul citeşte răspunsul din carte. Folosiţi întrebări orientative prin care să-l faceţi să ajungă la o concluzie la care, poate, înainte nu s-a gândit. În plus, această procedură îl va ajuta pe elev să-şi dezvolte capacitatea de gândire. Puneţi întrebări pentru a-i afla punctul de vedere, pentru a vedea ce anume crede privitor la un anumit subiect. Apoi puteţi să vă daţi seama unde anume are nevoie de ajutor şi puteţi să i-l acordaţi într-un mod mult mai concret, atât timp cât este necesar.
5 Dacă cel cu care studiaţi Biblia nu progresează, trebuie să-l faceţi să-şi deschidă inima, şi astfel să vă daţi seama care sunt cauzele. Poate că acest fapt presupune să-i faceţi o vizită cu o altă ocazie decât cea în care de obicei mergeţi să studiaţi. De ce ezită să treacă la acţiune? Există vreo idee biblică pe care nu a înţeles-o? Nu este dispus să facă anumite modificări în conduită? Dacă cel care studiază încearcă să ‘se legene între două opinii’, ajutaţi-l să-şi dea seama de periculozitatea acestui fapt. — 1 Împ. 18:21, nota de subsol.
6 Apostolul Pavel a înţeles că faptul de a-i învăţa pe cei interesaţi adevărurile Bibliei este o lucrare salvatoare de vieţi, de aceea el i-a sfătuit pe toţi creştinii să ‘fie cu luare aminte asupra învăţăturii’ pe care o dau altora (1 Tim. 4:16). Cei cu care conduceţi studii biblice trebuie să facă mai mult decât să asimileze fapte menţionate în Biblie sau evenimente care au loc în lume. Ei trebuie să dobândească o cunoştinţă exactă despre Iehova şi despre Isus, şi să fie ajutaţi să-şi formeze o relaţie personală, intimă, cu ei. Numai procedând astfel se vor simţi îndemnaţi să-şi demonstreze credinţa prin fapte (Iac. 2:17, 21, 22). Dacă veţi ajunge la inima elevului, acesta va avea motivaţia care să-l facă să urmeze un mod de viaţă care să-i aducă onoare lui Iehova, şi să-şi salveze astfel viaţa. — Prov. 2:20–22.