Predicarea — un privilegiu de onoare
1 Ministerul în favoarea veştii bune este un privilegiu de onoare pe care ni-l acordă Iehova (Rom. 15:16; 1 Tim. 1:12). Aşa îl consideraţi? Nici trecerea timpului, nici faptul că alţii ne ridiculizează din cauza lui nu trebuie să ne determine să-l apreciem mai puţin. Faptul de a purta numele lui Dumnezeu este o onoare care le-a fost acordată doar câtorva persoane. Ce putem face pentru ca aprecierea noastră faţă de acest privilegiu să crească?
2 Predicând mesajul despre Regat nu vom obţine favoare din partea lumii. Mulţi privesc lucrarea noastră cu apatie sau cu indiferenţă. Alţii îşi bat joc şi i se împotrivesc. Împotrivirea poate veni din partea colegilor de muncă, a vecinilor sau chiar a membrilor familiei. În ochii lor noi putem părea rătăciţi sau nebuni (Ioan 15:19; 1 Cor. 1:18, 21; 2 Tim. 3:12). Remarcile lor descurajatoare nu urmăresc altceva decât să ne înăbuşe zelul şi să ne facă să încetinim ritmul sau să renunţăm la privilegiul de onoare pe care îl avem. Punctele de vedere negative sunt promovate de Satan, care „a orbit gândurile celor necredincioşi, ca lumina Evangheliei . . . să nu strălucească peste ei“ (2 Cor. 4:4). Care este reacţia voastră?
3 Este esenţial să nu uităm faptul că predicarea despre Regat este cea mai importantă lucrare pe care o putem face astăzi. Noi deţinem un mesaj salvator de vieţi, care nu este făcut cunoscut prin alte mijloace (Rom. 10:13–15). Faptul de a beneficia de aprobarea lui Dumnezeu, nu de a oamenilor, este de cea mai mare importanţă pentru noi. Punctul de vedere negativ pe care îl are lumea cu privire la activitatea noastră de predicare nu ne împiedică să declarăm cu îndrăzneală vestea bună. — Fap. 4:29.
4 Isus a avut o deosebită consideraţie faţă de privilegiul care i s-a acordat, acela de a îndeplini voinţa Tatălui său (Ioan 4:34). El s-a dedicat în exclusivitate ministerului şi nu a permis vreunei piedici sau împotriviri să-i încetinească ritmul. Predicarea mesajului despre Regat a ocupat întotdeauna primul loc în viaţa sa (Luca 4:43). Nouă ni s-a poruncit să-i imităm exemplul (1 Pet. 2:21). Făcând acest lucru, noi slujim în calitate de ‘lucrători împreună cu Dumnezeu’ (1 Cor. 3:9). Profităm noi din plin de acest privilegiu? Căutăm ocazii de a le împărtăşi vestea bună şi altora în mod organizat şi informal? În calitate de Martori ai lui Iehova, noi trebuie să fim întotdeauna gata să ‘facem o declaraţie publică pentru numele său’. — Evr. 13:15, NW.
5 Participarea noastră în minister depinde în mare măsură de atitudinea noastră. Avem noi o profundă apreciere faţă de tot ceea ce a făcut Iehova pentru noi? Am cultivat noi în inimă o iubire faţă de Iehova care să ne motiveze să facem tot ce putem în serviciul său? Dacă medităm la binecuvântările de care ne bucurăm în prezent, precum şi la ceea ce ne-a promis Iehova pentru viitor, atunci putem abunda în iubire faţă de Creatorul nostru. O astfel de iubire ne îndeamnă să acţionăm, adică să perseverăm şi să efectuăm cu regularitate lucrarea de predicare a Regatului în măsura în care ne permit împrejurările. Zelul nostru va dovedi că-i iubim pe Iehova şi pe semeni. — Mar. 12:30, 31.
6 Noi arătăm cât de mult apreciem un lucru prin modul în care îl folosim şi prin felul în care vorbim despre el. Apreciem noi, într-adevăr, privilegiul pe care îl avem, acela de a predica despre Regat? Ne glorificăm noi ministerul? Suntem noi hotărâţi să perseverăm în această lucrare vitală în pofida opoziţiei? Dacă îi acordăm acestui minunat privilegiu o consideraţie deosebită, cu siguranţă vom fi plini de zel şi dăruire. — 2 Cor. 4:1, 7.