Să ne oferim de bunăvoie pentru orice lucrare bună

¹ O publicaţie laică a făcut referire la Martorii lui Iehova spunând: „Ar fi greu să găseşti membri ai unei alte grupări care să lucreze din greu pentru religia lor, aşa cum fac Martorii“. De ce lucrează Martorii lui Iehova din greu şi cu un astfel de spirit de voluntar?

² Un motiv este că ei sunt animaţi de simţul urgenţei. Isus a recunoscut că el avea un timp limitat în care să-şi termine lucrarea pe pământ (Ioan 9:4). În timp ce glorificatul Fiu al lui Dumnezeu domneşte astăzi în mijlocul duşmanilor săi, poporul lui Iehova înţelege că dispune de un timp limitat pentru efectuarea lucrării încredinţate lui. Prin urmare, ei continuă să se ofere de bunăvoie pentru serviciul sacru (Ps. 110:1–3). Fiind nevoie de mai mulţi lucrători pentru seceriş, nu poate fi vorba de o slăbire a eforturilor lor (Mat. 9:37, 38). Aşadar, ei se străduiesc să-l imite pe Isus, care a dat exemplul perfect de bunăvoinţă şi de sârguinţă în munca sa. — Ioan 5:17.

³ Un alt motiv pentru care Martorii lui Iehova lucrează din tot sufletul ca pentru Iehova este acela că organizaţia lor mondială se deosebeşte de toate celelalte grupări. O caracteristică a organizaţiilor religioase ale lumii este că acestea pretind doar un minimum de timp şi efort de la adepţii lor. Convingerile lor le influenţează prea puţin sau chiar deloc viaţa de zi cu zi, relaţiile cu alţii şi preocupările. Lipsindu-le forţa motivaţională a credinţei adevărate, ei au insistat ca păstorii lor ‘să le spună lucruri măgulitoare’ pentru a-i asigura că eforturile lor superficiale sunt suficiente (Is. 30:10). Clericii le-au făcut un favor prin faptul că le-au ‘gâdilat urechile’, insuflându-le un spirit de apatie şi de lenevie spirituală. — 2 Tim. 4:3.

⁴ Ce contrast cu ceea ce există în poporul lui Iehova! Orice aspect al închinării noastre implică efort, străduinţă şi muncă. În fiecare zi şi în tot ce facem, noi punem în practică ceea ce credem. În timp ce adevărul ne aduce multă bucurie, este necesar să luptăm „în mijlocul multor împotriviri“ pentru a îndeplini ceea ce ni se cere (compară cu 1 Tesaloniceni 2:2). Simplul fapt de a se îngriji de responsabilităţile vieţii cotidiene este suficient pentru a-i ţine ocupaţi pe majoritatea oamenilor. Cu toate acestea, noi nu permitem acestor preocupări să ne împiedice să punem interesele Regatului pe primul plan. — Mat. 6:33.

⁵ Ceea ce ni s-a dat de făcut în serviciul lui Iehova este atât de util şi de urgent, încât ne simţim îndemnaţi să ‘răscumpărăm’ timpul de la alte preocupări şi să îl folosim mai profitabil în chestiuni spirituale (Ef. 5:16). Cunoscând faptul că devoţiunea noastră sfântă şi spiritul de bunăvoinţă îi fac plăcere lui Iehova, noi avem cel mai puternic imbold pentru a ne continua munca grea. Având în vedere bogatele binecuvântări pe care le primim acum şi perspectivele de viaţă în viitor, suntem hotărâţi să continuăm să „lucrăm din greu şi [să] ne străduim din răsputeri“ în favoarea intereselor Regatului. — 1 Tim. 4:10, NW.

⁶ Devoţiunea şi spiritul de sacrificiu: Majoritatea oamenilor de astăzi acordă prioritate absolută necesităţilor şi intereselor materiale. Ei se simt pe deplin îndreptăţiţi să-şi concentreze atenţia asupra a ceea ce vor mânca, ce vor bea şi ce vor îmbrăca (Mat. 6:31). Nefiind mulţumiţi cu strictul necesar, obiectivul lor este să se bucure de o viaţă cât mai confortabilă în prezent şi să aibă ‘multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani, astfel încât să se odihnească, să mănânce, să bea şi să se înveselească’ (Luca 12:19). Persoana obişnuită care frecventează biserica simte că orice efort personal cerut de religia sa ar fi o violare a drepturilor sale. Ideea de a-şi abandona sau chiar de a-şi reduce unele preocupări materialiste sau de a renunţa la unele interese plăcute îi repugnă. Cu mintea axată pe propria persoană, cultivarea unui spirit de sacrificiu i se pare nerealistă, fără valoare practică.

⁷ Noi privim în alt mod această chestiune. Cuvântul lui Dumnezeu ne-a înnobilat gândirea, astfel încât gândim la fel ca Dumnezeu, nu ca oamenii (Is. 55:8, 9). Obiectivele noastre în viaţă depăşesc preocupările carnale. Justificarea suveranităţii lui Iehova şi sfinţirea numelui său sunt cele mai importante chestiuni din întreg universul. Însemnătatea acestor chestiuni este atât de mare, încât, în comparaţie cu ele, toate naţiunile „sunt ca o nimica înaintea Lui“ (Is. 40:17). Orice încercare de a ne trăi viaţa într-un mod care ignoră voinţa lui Dumnezeu trebuie considerată o nebunie. — 1 Cor. 3:19.

⁸ Deci, chiar dacă unele lucruri materiale sunt necesare şi altele utile în îndeplinirea activităţilor Regatului, noi înţelegem că acestea nu sunt în realitate „lucrurile mai importante“ (Filip. 1:10, NW). Noi ne conformăm principiului din 1 Timotei 6:8, limitându-ne preocupările materiale şi străduindu-ne în mod înţelept să ne menţinem inimile îndreptate spre lucrurile ‘care nu se văd şi care sunt veşnice’. — 2 Cor. 4:18.

⁹ Cu cât ne gândim mai mult la gândurile lui Dumnezeu, cu atât mai puţină nelinişte avem cu privire la lucrurile materiale. Când medităm la ceea ce Iehova a făcut deja pentru noi şi la binecuvântările minunate pe care ni le-a promis pentru viitor, suntem dispuşi să facem orice sacrificiu ne-ar cere (Mar. 10:29, 30). Lui îi datorăm însăşi existenţa noastră. Dacă nu ar fi fost îndurarea şi iubirea lui, nu am avea nici o bucurie în viaţă şi nici un viitor. Ne simţim obligaţi să ne dăruim pe noi înşine, întrucât tot ce facem în serviciul său „eram datori să facem“ (Luca 17:10). Tot ce ni se cere să-i restituim lui Iehova, noi împărţim cu bucurie, ştiind că vom „secera în binecuvântare“. — 2 Cor. 9:6, 7.

¹⁰ Acum este nevoie de lucrători binevoitori: Chiar de la începuturile ei, congregaţia creştină a intrat într-o perioadă de activitate intensă. Înainte de căderea Ierusalimului în 70 e.n. a trebuit să se depună o mărturie temeinică. În acea perioadă, discipolii lui Isus erau ‘intens ocupaţi cu cuvântul’ (Fap. 18:5, NW). Expansiunea rapidă a făcut să fie necesară instruirea mai multor evanghelizatori şi păstori pricepuţi, precum şi solicitarea ajutorului lor. Era nevoie de bărbaţi cu experienţă în relaţiile cu autorităţile, precum şi de oameni capabili să supravegheze colectarea şi distribuirea lucrurilor materiale (Fap. 6:1–6; Ef. 4:11). În timp ce unii au slujit în mod marcant, majoritatea au rămas în anonimat. Însă toţi s-au ‘străduit din răsputeri’, lucrând împreună din tot sufletul pentru a duce la bun sfârşit lucrarea. — Luca 13:24, NW.

¹¹ Deşi de-a lungul veacurilor care au urmat nu a fost nevoie de o activitate atât de dinamică la scară mondială, o dată cu preluarea puterii regale de către Isus în 1914, activitatea în favoarea Regatului a luat un mare avânt. La început, puţini au sesizat că nevoia de lucrători în favoarea intereselor Regatului va deveni atât de mare, încât va solicita ajutorul a milioane de persoane binevoitoare din ţări de pe tot globul.

¹² Astăzi, organizaţia este angrenată într-o diversitate de proiecte, care ne solicită resursele la maximum. Activitatea Regatului se accelerează foarte mult. Urgenţa timpurilor în care trăim ne determină să ne străduim din răsputeri şi să ne folosim orice capacitate de care dispunem pentru a îndeplini lucrarea ce trebuie făcută. Pe măsură ce sfârşitul întregului sistem rău de lucruri se apropie cu rapiditate, anticipăm o activitate şi mai intensă pentru zilele care ne stau în faţă. Orice slujitor dedicat al lui Iehova este chemat să se ofere de bunăvoie în lucrarea urgentă de seceriş.

¹³ Ce trebuie să facem? Se poate spune pe bună dreptate că avem cu ce să fim „ocupaţi din plin în lucrarea Domnului“ (1 Cor. 15:58, NW). În multe teritorii, secerişul este copt, dar lucrătorii sunt puţini. Suntem invitaţi să ne facem partea nu numai lucrându-ne cu conştiinciozitate teritoriul, dar şi răspunzând provocării de a sluji acolo unde este mai multă nevoie.

¹⁴ Este lăudabil să vedem cum Martorii din toate părţile lumii se oferă de bunăvoie pentru diferite activităţi. Acestea pot varia de la munca voluntară depusă pentru construirea locurilor de închinare sau la congrese şi sprijinirea lucrărilor de ajutorare în cazuri de calamitate, până la efectuarea cu regularitate a curăţeniei la Sala Regatului. Referitor la aceasta din urmă se iau măsuri ca întotdeauna Sala Regatului să fie lăsată curată şi în ordine după fiecare întrunire. Îndeplinirea sarcinilor considerate umile demonstrează o înţelegere corectă a cuvintelor lui Isus consemnate în Luca 16:10: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari“.

■ Sprijinind activităţile congregaţiei: Deşi fiecare congregaţie funcţionează ca parte a organizaţiei mondiale şi primeşte îndrumări de la „sclavul fidel şi prevăzător“, ea este alcătuită din vestitori individuali ai Regatului (Mat. 24:45, NW). Realizările ei depind în mare măsură de bunăvoinţa şi de capacitatea fiecărui Martor. Congregaţia se dedică predicării veştii bune în teritoriul ei, facerii de noi discipoli şi apoi întăririi lor din punct de vedere spiritual. Fiecare dintre noi poate contribui la această lucrare. De asemenea, ne putem stabili obiective în ce priveşte studiul personal, participarea constructivă la întruniri şi ajutarea celor care au nevoie din congregaţia creştină. Aceste activităţi ne oferă multe ocazii minunate de a ne demonstra bunăvoinţa.

■ Luând iniţiativa în poziţiile de supraveghere: Iehova a încredinţat supravegherea fiecărei congregaţii bătrânilor numiţi din cadrul lor (Fap. 20:28). Aceştia sunt bărbaţi care au dorit să se califice pentru acest privilegiu (1 Tim. 3:1). De fapt, fiecare frate din congregaţie are posibilitatea să se califice pentru responsabilităţi mai mari. Mulţi fraţi se dezvoltă din punct de vedere spiritual şi continuă să se maturizeze sub îndrumarea şi ajutorul iubitor al bătrânilor de congregaţie. Aceşti bărbaţi trebuie să studieze cu sârguinţă Biblia şi publicaţiile noastre. Ei îşi pot demonstra spiritul de bunăvoinţă supunându-se bătrânilor numiţi de spirit, imitându-le credinţa şi cultivând calităţile care se aşteaptă de la supraveghetori. — Evr. 13:7, 17.

■ Intrând în serviciul cu timp integral: Rolul primordial al congregaţiei este predicarea veştii bune (Mat. 24:14). Ce binecuvântare este atunci când cei zeloşi îşi intensifică eforturile înrolându-se ca pionieri! Aceasta pretinde, de obicei, unele schimbări în viaţa lor personală. Iar pentru a continua în acest domeniu special de serviciu poate că sunt necesare şi alte modificări. Însă cei care ţin la acest privilegiu în loc să renunţe la el după un an sau mai mult din cauza unei descurajări temporare, vor simţi în mod sigur abundenta binecuvântare a lui Iehova. Bătrânii iubitori şi alţi fraţi maturi pot contribui la succesul pionierilor, încurajându-i prin cuvinte şi fapte. Ce spirit minunat demonstrează tinerii care intră direct în pionierat după terminarea şcolii! Acelaşi lucru este valabil şi în cazul adulţilor care se înrolează în serviciul de pionier regular imediat după ce obligaţiile lor laice se reduc. Ce satisfacţie are un creştin dedicat atunci când contribuie în felul acesta la lucrarea de strângere accelerată de Iehova! — Is. 60:22.

■ Participând la construirea şi întreţinerea locurilor de închinare: S-au construit literalmente sute de Săli ale Regatului moderne, precum şi multe Săli de Adunări. Uluitor este faptul că aproape toată această muncă a fost efectuată de fraţii şi surorile noastre care şi-au dăruit de bunăvoie timpul şi îndemânarea (1 Cron. 28:21). Mii de lucrători binevoitori menţin aceste clădiri în stare bună efectuând orice sarcină ar fi necesară (2 Cron. 34:8). Întrucât această muncă este un aspect al serviciului sacru, cei care iau parte la ea se oferă de bunăvoie, nesolicitând vreo plată pentru serviciul lor în această privinţă la fel cum nu ar solicita să fie plătiţi pentru că predică din casă în casă, ţin cuvântări publice în congregaţie sau pentru că dau ajutor la adunări şi congrese. Aceşti voluntari îşi oferă în mod gratuit serviciile pentru proiectarea şi construirea locurilor de închinare spre lauda lui Iehova. Ei îşi oferă cu entuziasm ajutorul în chestiuni cum ar fi completarea documentelor legale, ţinerea evidenţei contabile, întreţinerea relaţiilor de afaceri şi calcularea cantităţii de materiale necesare. Aceşti slujitori loiali ai lui Iehova nu adaugă nici un fel de cheltuieli suplimentare, nici nu încearcă să profite din punct de vedere material în vreun fel, direct sau indirect, de pe urma serviciilor pe care le fac, întrucât toate talentele şi resursele lor îi sunt dedicate lui Iehova. Această activitate pretinde lucrători sârguincioşi care îşi îndeplinesc serviciile „din toată inima, ca pentru Domnul“. — Col. 3:23.

¹⁵ Atunci, ce anume face ca disponibilitatea poporului lui Iehova să fie unică? Este spiritul de dăruire. Dăruirea lor generoasă implică mai mult decât bani sau lucruri materiale — ei ‘se oferă de bunăvoie’ (Ps. 110:3, NW). Aceasta este esenţa dedicării noastre la Iehova. Suntem recompensaţi într-un mod special. Noi simţim „mai multă fericire“ şi ‘secerăm din belşug’ deoarece, ceea ce facem este apreciat de alţii, care ne oferă ceva în schimb (Fap. 20:35, NW; 2 Cor. 9:6, NW; Luca 6:38). Marele nostru Binefăcător este Tatăl nostru ceresc, Iehova, care ‘îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie’ (2 Cor. 9:7). El ne va răsplăti însutit cu binecuvântări care vor dura veşnic (Mal. 3:10; Rom. 6:23). Deci, atunci când ţi se vor oferi privilegii în serviciul lui Iehova, vei face de bunăvoie voluntariat şi vei răspunde la fel ca Isaia: „Iată-mă, trimite-mă!“? — Is. 6:8.