Ministerul nostru — o expresie a adevăratei iubiri
1 Prin ministerul nostru demonstrăm ascultare faţă de cele două mari porunci (Mat. 22:37–39). Iubirea faţă de Iehova ne îndeamnă să vorbim cu convingere despre el. Iubirea faţă de semeni ne determină să-i îndemnăm să cunoască voinţa şi scopurile lui Dumnezeu, pentru ca şi ei să poată ajunge să-l iubească pe Iehova şi să primească premiul vieţii veşnice. Aşadar, prin ministerul nostru, noi onorăm numele lui Iehova şi le împărtăşim semenilor preţioasa speranţă a Regatului. Da, ministerul nostru este o expresie a adevăratei iubiri faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.
2 Iubirea ne îndeamnă să le vorbim oamenilor de orice fel şi în orice situaţii (1 Cor. 9:21–23). De exemplu, în timpul unei călătorii cu avionul, un bătrân creştin a stat lângă un preot romano-catolic. Punându-i cu tact câteva întrebări, bătrânul a intrat în vorbă cu preotul, după care a îndreptat discuţia spre Regat. Înainte de a coborî din avion, preotul a acceptat două cărţi de-ale noastre. Ce rezultat îmbucurător a obţinut bătrânul datorită iubirii sale manifestate faţă de semeni!
3 Adevărata iubire ne îndeamnă să predicăm: Cei care intră în rândul pionierilor auxiliari sau al celor cu timp integral îşi exprimă, bineînţeles, iubirea adevărată pe care o au faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Pionierii îşi sacrifică în permanenţă timpul şi energia pentru a-i ajuta pe alţii din punct de vedere spiritual. Ce îi determină să procedeze astfel? O pionieră a spus: „Ştiu că iubirea este un rod al spiritului lui Dumnezeu. Prin urmare, fără ea nu aş fi acum la adevăr, ca să nu mai vorbesc de succesul în pionierat. Iubirea mă determină să manifest interes faţă de oameni, să fiu conştientă de necesităţile lor, iar când oamenii reacţionează la această iubire, mă bucur“. Isus a manifestat acest fel de iubire faţă de oameni. Odată, când el şi discipolii săi sfârşiţi de oboseală se îndreptau spre un loc pentru a se ‘odihni puţin’, mulţimile le-au luat-o înainte şi i-au întâmpinat în acel loc. Ce a făcut Isus? „Cuprins de milă faţă de ei“, el a renunţat la propriile necesităţi ca „să-i înveţe multe lucruri“. — Mar. 6:30–34, NW.
4 Chiar şi atunci când oamenii refuză să asculte vestea bună pe care le-o împărtăşim, noi simţim o bucurie lăuntrică, întrucât ştim că, îndemnaţi de iubire, am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a-i ajuta să obţină salvarea. În final, când toţi vom fi judecaţi de Isus, vom exulta de bucurie pentru că am manifestat o iubire autentică prin faptul că ne-am ‘efectuat pe deplin ministerul’. — 2 Tim. 4:5.