Daţi dovadă de loialitate când o rudă este exclusă
1. Ce situaţie poate pune la încercare loialitatea unui creştin?
1 Legăturile dintre membrii unei familii pot fi foarte puternice. Acestea pot fi o piatră de încercare pentru un creştin dacă partenerul de căsătorie, copilul, unul dintre părinţi sau o altă rudă apropiată a fost exclusă ori s-a dezasociat de congregaţie (Mat. 10:37). Cum ar trebui să se comporte creştinii loiali faţă de o rudă care se află în această situaţie? Trebuie să-i tratăm într-un alt mod pe cei excluşi sau dezasociaţi care locuiesc cu noi? Înainte de toate, să reexaminăm ce spune Biblia despre principiile ce li se aplică în egală măsură atât celor care sunt excluşi, cât şi celor care se dezasociază.
2. Conform Bibliei, cum trebuie să se comporte creştinii cu cei care sunt excluşi din congregaţie?
2 Cum să ne comportăm cu cei excluşi: Cuvântul lui Dumnezeu le porunceşte creştinilor să nu stea în compania unei persoane care a fost exclusă din congregaţie şi nici să nu se asocieze cu ea: „Să încetaţi să mai staţi în compania cuiva numit frate care este un fornicator sau un om lacom sau un idolatru sau unul care insultă sau un beţiv sau un extorcator, şi nici măcar să nu mâncaţi cu un astfel de om . . . «Înlăturaţi-l pe ticălosul acela din mijlocul vostru»“ (1 Cor. 5:11, 13). Şi cuvintele lui Isus consemnate în Matei 18:17 se referă la acelaşi lucru: „Să fie pentru tine ca un om al naţiunilor şi ca un încasator de impozite“. Cei care l-au auzit pe Isus ştiau foarte bine că iudeii nu se întovărăşeau cu oamenii naţiunilor şi că îi evitau pe vameşi, considerându-i proscrişi. Astfel, Isus îşi instruia discipolii să nu se asocieze cu cei excluşi. — Vezi Turnul de veghere din 1 octombrie 1982, paginile 14–17.
3, 4. Ce fel de asocieri cu persoanele excluse sau dezasociate le sunt interzise creştinilor?
3 Aşadar, creştinii loiali nu discută subiecte spirituale cu nici o persoană care a fost exclusă din congregaţie. Trebuie, însă, luaţi în considerare mai mulţi factori. Cuvântul lui Dumnezeu menţionează că trebuie ‘nici măcar să nu mâncăm cu un astfel de om’ (1 Cor. 5:11). Aşadar, noi nu ne asociem nici în viaţa cotidiană cu o persoană care nu mai face parte din congregaţie. Aceasta înseamnă că nu o vom însoţi la picnic, la petreceri, nu vom participa cu ea la diferite jocuri, nu vom merge împreună la cumpărături ori la teatru sau nu vom lua împreună masa, acasă ori la restaurant.
4 Putem discuta cu o persoană exclusă? Deşi în Biblie nu sunt descrise toate situaţiile posibile, versetul 10 din 2 Ioan ne ajută să înţelegem cum priveşte Iehova problema: „Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi niciodată în casă sau să-i adresaţi vreun salut“. Referitor la acest verset, în Turnul de veghere din 1 octombrie 1982, la pagina 22, se spune: „Un simplu «Bună ziua» adresat cuiva constituie un prim pas care duce la o conversaţie şi poate chiar la o prietenie. Am dori noi oare să facem acest prim pas spre o persoană privată de comunitate [sau exclusă]?“
5. Ce pierde o persoană atunci când este exclusă?
5 De fapt, această idee o regăsim la pagina 28 a aceleiaşi reviste, Turnul de veghere: „Fapt este că atunci când un creştin se dedă păcatului şi ajunge să fie privat de comunitate, el suferă mari pierderi: poziţia sa aprobată în faţa lui Iehova; plăcuta asociere cu fraţii, inclusiv o mare parte din asocierea cu rudele creştine“.
6. I se pretinde unui creştin să nu mai aibă nici o legătură cu o rudă care a fost exclusă şi care locuieşte împreună cu el? Explicaţi.
6 Când locuim împreună: Înseamnă că un creştin nu poate vorbi, nu poate mânca sau nu-şi poate efectua activităţile zilnice împreună cu unul dintre membrii familiei care a fost exclus? Turnul de veghere din 15 aprilie 1991, la nota de subsol de la pagina 22, menţionează: „Dacă într-o gospodărie creştină există o rudă exclusă, aceasta participă, totuşi, la treburile şi activităţile normale, de zi cu zi ale casei“. Aşadar, decizia de a lua masa împreună cu cel exclus ori de a efectua împreună cu el alte activităţi rămâne la aprecierea membrilor familiei. Însă prin aceasta ei nu ar trebui să le dea impresia fraţilor din congregaţie că nu s-a schimbat nimic de la excluderea persoanei respective.
7. Cum se schimbă într-o familie relaţiile de natură spirituală când unul dintre membrii ei este exclus?
7 Totuşi, Turnul de veghere din 1 octombrie 1982, la pagina 25, subliniază următoarele referitor la o persoană exclusă sau dezasociată: „Relaţiile spirituale pe care le-a avut mai înainte au fost întrerupte total. Aceasta este aşa chiar şi în legătură cu rudele sale, până şi cu cei din propria sa familie. . . . Faptul acesta va atrage după sine schimbări radicale în comuniunea spirituală care a existat în familie. De exemplu, dacă cel exclus este soţul, atunci soţia şi copiii lui nu se vor mai declara mulţumiţi cu faptul ca el să conducă studiul lor în familie, lectura Bibliei sau rugăciunea. Dacă el vrea să spună o rugăciune la masă ori cu altă ocazie, el are tot dreptul să se roage în propria lui casă. Dar ei îşi vor face în acelaşi timp, în gând, propria rugăciune către Dumnezeu (Prov. 28:9; Ps. 119:145, 146). Ce este de făcut atunci când persoana privată de comunitate vrea să fie de faţă când membrii familiei citesc împreună Biblia sau când fac un studiu biblic? Ceilalţi îi pot îngădui să fie prezent ca să asculte, atâta vreme cât nu va încerca să-i înveţe pe ceilalţi sau să-şi comunice propriile-i idei religioase“.
8. Ce responsabilitate au părinţii creştini faţă de copilul lor exclus care locuieşte împreună cu ei?
8 Părinţii creştini au responsabilitatea de a îşi educa în continuare copilul, chiar dacă acesta a fost exclus. Turnul de veghere din 1 octombrie 1989, la pagina 18, menţionează: „Întocmai cum ei vor continua să-i furnizeze hrană, îmbrăcăminte şi adăpost, ei vor continua să-i ofere instruire şi disciplinare în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu (Prov. 6:20–22; 29:17). Aceşti părinţi plini de iubire vor putea, aşadar, să aranjeze efectuarea unui studiu biblic la domiciliu cu el, chiar dacă acesta este exclus. S-ar putea ca efectul corectiv să fie mai mare dacă ei vor studia cu el în particular. Sau, probabil, ei vor decide că el poate să continue să asiste la studiul familial“. — Vezi şi Turnul de veghere din 1 octombrie 2001, paginile 16, 17.
9. În ce măsură trebuie să se asocieze un creştin cu o rudă care a fost exclusă şi care nu locuieşte împreună cu el?
9 Rude care nu locuiesc împreună cu noi: „Situaţia este cu totul alta dacă cel exclus sau care s-a retras singur este o rudă care nu trăieşte în cercul familial propriu-zis şi în locuinţa respectivă“, se afirmă în Turnul de veghere din 1 februarie 1989, la pagina 28. „Ar putea fi posibil să nu avem absolut nici o legătură cu ruda respectivă. Chiar dacă ar exista unele probleme care necesită luarea legăturii cu persoana respectivă, această legătură va fi la cel mai redus nivel“, conform cu principiul divin: „Să încetaţi a vă amesteca în compania cuiva“, care este vinovat de păcătuire fără să se căiască (1 Cor. 5:11). Creştinii loiali trebuie să facă tot posibilul să evite asocierea cu rudele lor excluse, dacă aceasta nu este neapărat necesară, limitându-şi cât mai mult legăturile de afaceri cu ele. — Vezi şi Turnul de veghere din 1 octombrie 1982, paginile 28, 29.
10, 11. Ce anume va analiza un creştin înainte de a-i permite unei rude care a fost exclusă să se mute la el?
10 Turnul de veghere ne îndreaptă atenţia spre o altă situaţie care poate apărea: „Dar ce se întâmplă atunci când una dintre rude, bunăoară un fiu sau un părinte, nu trăieşte în familie, dar a fost privată de comunitate şi doreşte acum să se mute iar în familie? Familia va putea decide în funcţie de situaţie cu privire la ce are de făcut în acest sens. De exemplu, un părinte privat de comunitate poate că e bolnav sau nu se mai poate îngriji el însuşi de necesităţile sale financiare sau fizice. Copiii creştini au obligaţia scripturală şi morală de a-l ajuta (1 Tim. 5:8). . . . Ceea ce se poate face pentru părintele respectiv depinde de necesităţile lui reale, de atitudinea sa şi de concepţia pe care o are capul familiei cu privire la bunăstarea spirituală a celor din casa lui.“ — Turnul de veghere din 1 octombrie 1982, pagina 26.
11 Despre un copil aflat într-o situaţie asemănătoare, acelaşi articol afirmă în continuare: „Uneori părinţii l-au primit iarăşi acasă pe copilul privat de comunitate care a ajuns într-o stare de suferinţă fizică sau psihică. Dar în fiecare caz în parte, părinţii pot şi trebuie să chibzuiască cu grijă asupra împrejurărilor specifice. Copilul excomunicat şi-a putut câştiga singur existenţa până acum, dar acum nu mai e capabil s-o facă? Sau vrea să se mute înapoi, la părinţi, numai pentru că aici se poate bucura de un trai mai bun? Ce se poate spune despre atitudinea şi despre moravurile sale? Va aduce el «aluat» în casă dacă se va întoarce la părinţi?“ — Gal. 5:9.
12. Care sunt unele foloase ce rezultă din aplicarea măsurilor referitoare la excludere?
12 Loialitatea faţă de Iehova aduce foloase: Aplicarea măsurilor biblice referitoare la excluderea şi dezasocierea păcătoşilor nepenitenţi aduce foloase. Astfel, se păstrează curăţenia congregaţiei, iar noi arătăm că suntem persoane ce aderă strâns la înaltele norme morale ale Bibliei (1 Pet. 1:14–16). În plus, suntem protejaţi de influenţele corupătoare (Gal. 5:7–9). De asemenea, celui care a păcătuit i se oferă posibilitatea să tragă din plin foloase în urma disciplinării primite, care îl poate ajuta să producă „un rod paşnic, adică dreptatea“. — Evr. 12:11.
13. Ce schimbare a făcut o familie şi care a fost rezultatul?
13 După ce au ascultat o cuvântare la un congres de circumscripţie, un frate şi sora sa geamănă şi-au dat seama că trebuiau să se comporte într-un alt mod cu mama lor, care fusese exclusă în urmă cu şase ani şi care nu locuia împreună cu ei. Imediat după congres, i-au telefonat mamei şi, după ce au asigurat-o de iubirea lor, i-au explicat că nu mai puteau discuta cu ea decât în cazul în care ar fi apărut probleme familiale importante. La scurt timp, ea a început să participe la întruniri şi, în cele din urmă, a fost reintegrată. De asemenea, soţul ei necredincios a început să studieze şi, cu timpul, s-a botezat.
14. De ce ar trebui să sprijinim cu loialitate măsurile referitoare la excludere?
14 Dacă susţinem cu loialitate măsurile referitoare la excludere, prezentate în Scripturi, îi vom dovedi lui Iehova dragostea noastră şi îi vom oferi un răspuns celui care îl batjocoreşte (Prov. 27:11). Ca rezultat, putem fi siguri de binecuvântarea lui Iehova. Regele David a scris următoarele despre Iehova: „Nu m-am depărtat de la legile Lui. Cu cel care foloseşte bunătatea [cineva loial, NW], Tu Te arăţi bun [vei acţiona cu loialitate, NW]“. — 2 Sam. 22:23, 26