Să imităm bunătatea lui Iehova
1 Când admirăm un apus de soare splendid sau când gustăm dintr-o mâncare delicioasă, nu ne simţim îndemnaţi să-i mulţumim lui Iehova, personificarea bunătăţii? Bunătatea sa trezeşte în noi dorinţa vie de a-l imita (Ps. 119:66, 68; Ef. 5:1). De aceea, cum putem manifesta bunătate?
2 Faţă de cei necredincioşi: Putem da dovadă de bunătate preocupându-ne cu sinceritate de cei care nu sunt înrudiţi cu noi în credinţă (Gal. 6:10). Dovedindu-ne bunătatea în mai multe moduri practice, aceştia îşi pot schimba punctul de vedere pe care îl au cu privire la Martorii lui Iehova şi la mesajul nostru.
3 De exemplu, un pionier tânăr care aştepta la un cabinet medical stătea lângă o doamnă care părea că se simte mai rău decât toţi ceilalţi pacienţi. Când i-a venit rândul, el i-a permis doamnei respective să intre înaintea sa. Mai apoi a întâlnit-o din nou, la piaţă, iar doamna a fost foarte încântată să-l revadă. Deşi la început fusese nereceptivă la vestea bună, ea a înţeles de data aceasta că Martorii lui Iehova îşi iubesc într-adevăr semenii. S-a început un studiu biblic, care se ţine cu regularitate.
4 Faţă de fraţii noştri: Putem imita bunătatea lui Iehova şi când ne oferim să-i ajutăm pe colaboratorii noştri în credinţă. Când au loc dezastre, noi suntem printre primii care vin în ajutorul fraţilor noştri. Când îi ducem la întruniri pe cei care au nevoie de transport, când îi vizităm pe cei infirmi şi când ne lărgim iubirea faţă de membrii congregaţiei pe care nu-i cunoaştem atât de bine, noi dovedim acelaşi spirit de bunătate. — 2 Cor. 6:11–13; Evr. 13:16.
5 Iehova îşi manifestă bunătatea şi prin faptul că este ‘gata să ierte’ (Ps. 86:5). Dacă îl imităm, ne vom demonstra bunătatea iertându-i pe alţii (Ef. 4:32). Acţionând astfel, asocierea cu colaboratorii noştri în credinţă va fi ‘bună şi plăcută’. — Ps. 133:1–3.
6 Fie ca bunătatea abundentă a lui Iehova să ne determine să-l lăudăm din tot sufletul şi să radiem de bucurie şi să ne impulsioneze să-i imităm bunătatea în tot ceea ce facem. — Ps. 145:7; Ier. 31:12.