Noi nu ne luăm liber niciodată
1. De unde ştim că evanghelizatorii din secolul I n-au considerat niciodată că-şi pot lua liber de la lucrarea de predicare?
1 Evanghelizatorii zeloşi din secolul I „nu încetau“ să predice vestea bună oriunde găseau oameni (Fap. 5:42). Foarte probabil, când mergeau din casă în casă, discipolii nu se reţineau să le predice oamenilor pe lângă care treceau pe drum. Chiar şi după ce terminau lucrarea de predicare, când mergeau la piaţă pentru cumpărături, nu pierdeau nicio ocazie de a depune mărturie informală. La fel ca Isus, ei n-au considerat niciodată că-şi pot lua liber de la lucrarea de predicare (Mar. 6:31–34).
2. Ce presupune faptul de a trăi potrivit numelui pe care îl purtăm?
2 Întotdeauna pregătiţi: Numele pe care îl purtăm, acela de Martori ai lui Iehova, se referă nu numai la ceea ce facem, ci şi la ceea ce suntem (Is. 43:10–12). De aceea, suntem întotdeauna gata ‘să prezentăm o apărare a speranţei noastre’, chiar şi atunci când nu ne aflăm în lucrarea din casă în casă (1 Pet. 3:15). Anticipaţi situaţiile care ar putea să vă ofere ocazia de a depune mărturie informală? Vă gândiţi înainte la ce aţi putea spune? Luaţi cu voi publicaţii ca să le oferiţi celor ce manifestă interes? (Prov. 21:5) Predicaţi doar din casă în casă sau împărtăşiţi vestea bună şi în alte locuri dacă împrejurările vă permit?
3. De ce expresia „mărturie publică“ este potrivită pentru a descrie forme de predicare, cum ar fi: mărturia stradală, în parcări, în parcuri, în teritorii comerciale?
3 Mărturie publică: Ce termen ar descrie cel mai bine unele forme de predicare, cum ar fi: mărturia stradală, în parcări, în parcuri, în teritorii comerciale? Apostolul Pavel a spus că a predicat „în public“ şi din casă în casă (Fap. 20:20). Prin urmare, cea mai potrivită expresie este „mărturie publică“. Este adevărat că lucrarea din casă în casă rămâne principala şi cea mai eficientă formă de predicare pentru a ajunge la oameni cu mesajul despre Regat. Totuşi, obiectivul evanghelizatorilor din secolul I era să ajungă la oameni, nu neapărat la locuinţele lor. Ei s-au folosit de orice ocazie pentru a depune mărturie despre adevăr — în public, informal şi din casă în casă. Asemenea creştinilor din secolul I, şi noi avem multe ocazii de a depune mărturie stradal, în parcări, în parcuri, în teritorii comerciale etc. Fie ca şi noi să avem obiectivul de a ajunge la cât mai mulţi oameni cu vestea bună! (2 Tim. 4:5)