Lucrarea de căutare, când este necesară?

1. De ce în zonele în care se vorbesc mai multe limbi repartizarea teritoriului congregaţiei se face în funcţie de limba vorbită?

¹ După ce au primit spirit sfânt la Penticosta din 33 e.n., discipolii lui Isus „au început să vorbească în alte limbi“ cu cei veniţi din locuri îndepărtate (Fap. 2:4). Drept urmare, în jur de 3 000 de persoane au fost botezate. După cât se pare, majoritatea vizitatorilor vorbeau şi o a doua limbă, probabil ebraica sau greaca. Totuşi, Iehova a vrut ca mesajul despre Regat să le fie predicat în limba lor maternă. Care a fost unul dintre motive? Deseori, oamenii sunt mai receptivi la vestea bună când o aud în limba lor maternă. Prin urmare, în zonele în care se vorbesc mai multe limbi, repartizarea teritoriului congregaţiei se face în funcţie de limba vorbită (Organizaţi, p. 107, par. 1, 2). Grupele de limbă străină predică în teritoriul congregaţiei de care aparţin, precum şi în teritoriul congregaţiilor din apropiere.

2. a) Ce este lucrarea de căutare şi când este ea necesară? b) Cum pot colabora congregaţiile în vederea parcurgerii unui teritoriu multilingv? c) Ce ar trebui să facem când găsim o persoană interesată, care vorbeşte o limbă străină?

² Dacă locuiţi într-un oraş în care se vorbeşte o singură limbă, puteţi pur şi simplu să predicaţi din casă în casă. Dar situaţia se schimbă dacă locuiţi într-un oraş cosmopolit. În acelaşi teritoriu pot predica mai multe congregaţii de limbi diferite. Dacă vestitorii uneia dintre aceste congregaţii întâlnesc în teritoriu persoane care vorbesc limba altei congregaţii, ei pot trimite adresele acelei congregaţii. Totuşi, responsabilitatea de a găsi persoane cărora să le predicaţi îi revine în primul rând congregaţiei sau grupei voastre (vezi chenarul „Să ne ajutăm unii pe alţii“). De aceea, poate că va fi necesar să faceţi o lucrare de căutare pentru a-i localiza pe cei ce vorbesc limba congregaţiei sau a grupei voastre. Cum se desfăşoară această lucrare?

3. Când trebuie efectuată lucrarea de căutare şi cât timp trebuie să i se aloce?

³ Organizarea lucrării de căutare: Timpul alocat lucrării de căutare în zonele multilingve diferă de la un loc la altul. De exemplu, câte persoane din comunitate vorbesc limba respectivă? Câţi vestitori sunt în zonă? Câte adrese are deja congregaţia sau grupa? Lucrarea de căutare nu trebuie efectuată la fel de intens în tot teritoriul. Congregaţia se poate concentra asupra zonelor mai populate, precum şi asupra zonelor care nu se află la o distanţă prea mare. Totuşi, este important ca lucrarea de căutare să fie bine organizată, pentru ca şi mai mulţi oameni să aibă posibilitatea ‘să cheme numele lui Iehova’ (Rom. 10:13, 14).

4. a) Cum trebuie organizată lucrarea de căutare? b) Enumeraţi câteva modalităţi de a-i găsi pe cei ce vorbesc o limbă străină.

⁴ Pentru ca aceeaşi muncă să nu fie făcută de două ori, corpul de bătrâni, îndeosebi supraveghetorul serviciului, trebuie să organizeze şi să supravegheze lucrarea de căutare (1 Cor. 9:26). În cazul unei grupe de limbă străină, lucrarea de căutare va fi supravegheată de un frate calificat, de preferinţă un bătrân sau un slujitor auxiliar, ales de corpul de bătrâni al congregaţiei de care aparţine acea grupă. Multe congregaţii şi grupe de limbă străină fac o lucrare de căutare preliminară, apelând la cartea de telefoane sau la internet pentru a găsi nume specifice unei anumite limbi. Apoi efectuează lucrarea de căutare propriu-zisă, sunând sau vizitând persoanele găsite, pentru a stabili ce adrese trebuie incluse în teritoriu. Dacă este practic, corpul de bătrâni al congregaţiei de care aparţine grupa de limbă străină poate lua măsuri ca întreaga congregaţie să participe din când în când la lucrarea de căutare (vezi chenarul „Cum să-i găsiţi pe cei ce vorbesc limba voastră“).

5. a) Care sunt câteva sugestii practice pentru vestitorii care iau parte la lucrarea de căutare? b) Ce am putea spune în lucrarea de căutare?

⁵ Ori de câte ori mergem în lucrarea de căutare, trebuie să avem un obiectiv clar. Întrucât această activitate face parte din serviciul nostru creştin, de obicei trebuie să purtăm o îmbrăcăminte adecvată lucrării de predicare. Faptul de a face introduceri şi de a vorbi într-o limbă străină în lucrarea de căutare îi ajută pe mulţi vestitori să-şi păstreze entuziasmul şi să se exprime cu mai multă uşurinţă în acea limbă. Timpul petrecut în lucrarea de căutare poate fi raportat, dar nu şi timpul alocat pregătirii hărţilor cu teritoriul sau a listelor. Când găsim pe cineva care vorbeşte limba cunoscută de noi, este bine să ne străduim să-i împărtăşim vestea bună, iar apoi să luăm imediat legătura cu supraveghetorul serviciului sau cu persoana desemnată de el, pentru ca teritoriul să fie actualizat. Acest lucru este valabil indiferent dacă persoana a arătat sau nu interes. Deşi lucrarea de căutare este importantă, trebuie să dăm dovadă de echilibru şi să luăm parte la toate aspectele lucrării de predicare (vezi chenarul „Ce am putea spune în lucrarea de căutare“).

6. Ce dificultăţi întâmpină cei ce caută persoane surde?

⁶ Să căutăm persoanele surde: Faptul de a căuta persoane surde este o activitate care prezintă dificultăţi specifice şi care necesită perseverenţă şi eforturi susţinute. O persoană surdă nu poate fi identificată după nume, după trăsăturile fizice sau după îmbrăcăminte. În plus, din dorinţa de a-i ocroti pe cei surzi, membrii familiei şi prietenii ar putea ezita să le ofere vestitorilor informaţii despre aceştia. Următoarele sugestii pentru căutarea persoanelor surde pot fi utile şi pentru căutarea persoanelor care vorbesc o limbă străină.

7. a) Cum poate fi efectuată lucrarea de căutare a persoanelor surde în zonele rezidenţiale? b) Cum am putea înlătura orice suspiciune a locatarului?

⁷ Congregaţiile şi grupele de limbajul semnelor au obţinut rezultate bune efectuând lucrarea de căutare în zone rezidenţiale. Poate că un locatar cunoaşte un vecin, un coleg de serviciu sau un coleg de şcoală care foloseşte limbajul semnelor. Probabil că a observat un semn de circulaţie care indică prezenţa în zonă a unor copii cu deficienţe auditive sau poate că are o rudă surdă. Nu uitaţi că vizita voastră ar putea trezi unele suspiciuni. De aceea, fiţi prietenoşi cu locatarul şi explicaţi-i în mod amabil, cu sinceritate şi pe scurt intenţia voastră. Unii vestitori obişnuiesc să ţină în mână Biblia sau un DVD în limbajul semnelor atunci când îl întreabă pe locatar dacă cunoaşte pe cineva surd. Apoi spun pur şi simplu că doresc să le împărtăşească şi persoanelor surde speranţa pe care o oferă Biblia. Dacă locatarul ezită să ofere informaţii, poate că va fi de acord să-i lăsaţi numărul de telefon sau o invitaţie cu programul întrunirilor, ca să i-o dea rudei sau prietenului cu deficienţe auditive.

8. Cum ar putea o congregaţie din apropiere să ajute o congregaţie de limbajul semnelor?

⁸ O dată sau de două ori pe an, congregaţia de limbajul semnelor ar putea invita o congregaţie din apropiere să efectueze împreună lucrarea de căutare într-o anumită zonă din vastul ei teritoriu. Întrunirea pentru serviciul de teren condusă de congregaţia de limbajul semnelor ar putea include o demonstraţie şi instrucţiuni referitoare la această activitate. Fiecare grup de vestitori va primi o hartă cu teritoriul în care trebuie să efectueze lucrarea de căutare şi va lucra împreună cu cel puţin un vestitor din congregaţia de limbajul semnelor.

9. Cum se poate efectua lucrarea de căutare a persoanelor surde în locurile în care acestea se întâlnesc în grupuri mai mari?

⁹ Lucrarea de căutare poate fi efectuată şi în locurile în care persoanele cu deficienţe auditive se întâlnesc pentru a se destinde şi pentru a beneficia de anumite servicii sociale. Vestitorii vor purta o îmbrăcăminte adecvată locurilor unde merg. Este indicat să conversaţi cu una sau două persoane o dată şi să daţi dovadă de multă discreţie. Nu vă adresaţi întregului grup. Dacă persoanele par interesate de adevăr, aţi putea face schimb de numere de telefon.

10. Cum se poate efectua lucrarea de căutare în spaţiile şi la societăţile comerciale din teritoriul congregaţiei?

¹⁰ O altă sugestie este aceea de a pregăti hărţi cu spaţiile şi cu societăţile comerciale din teritoriul congregaţiei, iar apoi de a face vizite în zile şi la ore potrivite. O hartă ar putea cuprinde câteva benzinării, alta spălătorii şi curăţătorii, alta restaurante sau hoteluri etc. Dacă o hartă conţine numai locurile în care se desfăşoară o anumită activitate, vestitorii pot folosi aceeaşi abordare şi pot dobândi experienţă. De exemplu, hotelurile au de obicei şi clienţi cu deficienţe auditive. De aceea, i-am putea explica pe scurt recepţionerei în ce constă activitatea noastră şi i-am putea lăsa câteva DVD-uri şi invitaţii cu programul congregaţiei pentru ca acestea să le fie înmânate oaspeţilor surzi. În unele locuri am putea pur şi simplu să întrebăm dacă există angajaţi sau clienţi care folosesc limbajul semnelor. Dacă în teritoriu se află o şcoală pentru surzi, am putea lăsa la biblioteca şcolii câteva dintre DVD-urile noastre.

11. De ce activitatea de căutare este un aspect important al lucrării de predicare?

¹¹ O lucrare importantă: Faptul de a-i găsi pe locatarii care vorbesc o anumită limbă poate lua mult timp. De asemenea, persoanele de alte naţionalităţi din zonele cosmopolite îşi schimbă des domiciliul. De aceea, este dificil să se ţină o evidenţă la zi a teritoriului. În tot mai multe zone însă, activitatea de căutare este un aspect important al lucrării de predicare. Iehova ne-a încredinţat misiunea de a predica, iar el nu este părtinitor (Fap. 10:34). El „vrea ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Tim. 2:3, 4). Aşadar, să colaborăm cu Iehova şi cu fraţii noştri, pentru a-i găsi pe cei „cu o inimă curată şi bună“ (Luca 8:15).

[Chenarul de la pagina 5]

Să ne ajutăm unii pe alţii

Dacă congregaţia sau grupa de limbă străină are nevoie de ajutor pentru a găsi persoane cărora să le predice în limba respectivă, supraveghetorul serviciului va lua legătura cu bătrânii care slujesc în congregaţiile din apropiere. Este recomandabil să se ia legătura numai cu acele congregaţii care nu se află la o distanţă prea mare sau în teritoriul cărora există mulţi vorbitori ai limbii respective. Apoi, vestitorilor din congregaţiile cu care s-a luat legătura li se va aduce la cunoştinţă că, în cazul în care întâlnesc persoane care vorbesc acea limbă străină, trebuie să le noteze adresa şi s-o dea supraveghetorului serviciului. La rândul lui, acesta o va trimite congregaţiei sau grupei care a solicitat ajutorul. Supraveghetorii serviciului din congregaţiile implicate pot găsi împreună o metodă eficientă de a parcurge teritoriul multilingv şi de a-i îndruma pe cei interesaţi spre congregaţia sau grupa corespunzătoare.

Dacă vestitorii găsesc o persoană care vorbeşte o limbă străină şi care manifestă cu adevărat interes (sau o persoană surdă), trebuie să completeze imediat formularul Vă rugăm să vizitaţi această persoană (S-43) şi să i-l daţi secretarului congregaţiei. Astfel, persoana va putea primi fără întârziere ajutor spiritual (vezi km 5/11 p. 3).

[Chenarul de la pagina 6]

Cum să-i găsiţi pe cei ce vorbesc limba voastră

• Întrebaţi-i pe alţii: persoane care studiază Biblia, rude, colegi de muncă etc.

• Folosiţi o carte de telefoane pentru a găsi nume specifice limbii voastre. Cu ajutorul internetului sau al unei companii telefonice, puteţi găsi numele persoanelor în funcţie de adresă.

• Cereţi cu tact informaţii în locurile care oferă servicii publicului, cum ar fi biblioteci, instituţii de stat şi universităţi.

• Căutaţi în ziarele locale anunţuri referitoare la activităţile desfăşurate de comunităţile străine.

• Vizitaţi magazinele şi firmele care deservesc o comunitate străină.

• Cereţi-le permisiunea celor autorizaţi să aşezaţi o masă cu literatură într-o societate comercială, într-un centru universitar sau într-o staţie a mijloacelor de transport în comun, frecventate de persoane care vorbesc limba voastră.

• Dacă legea din ţara voastră vă permite, achiziţionaţi o carte cu numerele de telefon şi cu adresele firmelor şi ale instituţiilor publice locale sau un program de calculator care caută aceste informaţii în zonele publice ale internetului.

[Chenarul de la pagina 7]

Ce am putea spune în lucrarea de căutare

Folosind o abordare prietenoasă, sinceră şi directă, veţi înlătura orice suspiciune. De obicei, este util să ţineţi la vedere publicaţii în limba în care predicaţi.

După ce salutaţi, aţi putea spune: „Îi căutăm pe cei care vorbesc limba ․․․․․, întrucât dorim să le împărtăşim şi lor speranţa pe care o oferă Biblia. Cunoaşteţi pe cineva cu care am putea vorbi?“.

Când căutaţi persoane surde, aţi putea spune: „Bună ziua. Pot să vă arăt ceva? [Folosiţi un video player portabil pentru a arăta un verset biblic dintr-un DVD în limbajul semnelor românesc.] Acesta este un verset biblic în limbajul semnelor românesc. Avem câteva DVD-uri disponibile în mod gratuit, concepute pentru a satisface necesităţile spirituale ale persoanelor surde. Cunoaşteţi o persoană surdă sau cu deficienţe auditive care foloseşte limbajul semnelor?“. Dacă locatarul spune că nu cunoaşte pe nimeni, rugaţi-l să-şi amintească dacă a întâlnit persoane surde la serviciu, la şcoală sau în cartierul în care locuieşte.