Să nu-i uităm pe cei din aziluri
1. De ce trebuie să predicăm vestea bună şi în aziluri?
1 Mulţi oameni suferă din cauza dificultăţilor pe care le aduce bătrâneţea (Ecl. 12:1-7). Întrucât unii vârstnici trăiesc în aziluri, nu este posibil să luăm legătura cu ei când predicăm din casă în casă. Acest lucru se întâmplă chiar şi în ţările unde, de obicei, părinţii în vârstă se mută la copiii lor sau la alte rude. Chiar dacă, probabil, au o mobilitate şi o capacitate de memorare reduse, cei în vârstă şi alte persoane din aziluri ar putea să înveţe despre Iehova, să înţeleagă ceea ce învaţă şi să ajungă să-l iubească. Cum putem să le împărtăşim acestora „fericita speranţă” a veştii bune? (Tit 2:13)
2. Cum putem alcătui o listă a instituţiilor care oferă îngrijire şi asistenţă?
2 Cum să începem: De obicei, cu ajutorul cărţii de telefoane sau al motoarelor de căutare se poate face o listă a instituţiilor din zona voastră care oferă îngrijire şi asistenţă. Puteţi căuta la „cămine de bătrâni”, „azil” şi „îngrijire şi asistenţă”. Supraveghetorul serviciului va lua măsuri ca unii vestitori cu experienţă să viziteze fiecare instituţie de acest gen. Cu o bună organizare şi având încredere în Iehova, de cele mai multe ori este posibil să se formeze un grup de studiere a Bibliei în astfel de instituţii (Prov. 21:5; 1 Ioan 5:14, 15).
3, 4. a) Cu cine trebuie să discutăm în legătură cu formarea unui grup de studiere a Bibliei? b) Cum putem explica în ce constă această activitate?
3 Când se propune formarea unui astfel de grup, trebuie să se ia în considerare cât de mare este instituţia. În instituţiile mari, cu mulţi rezidenţi şi cu personal numeros, cel mai bine este să mergeţi la recepţie şi să cereţi să discutaţi cu directorul. În instituţiile mai mici, cu puţini rezidenţi şi cu puţini membri ai personalului, cel mai bine ar fi să programaţi o întrevedere cu proprietarul centrului respectiv.
4 Indiferent de situaţie, explicaţi că vă folosiţi timpul în mod voluntar ca să-i încurajaţi pe oamenii cărora le place să citească relatări din Biblie şi să discute despre acestea. Întrebaţi dacă există rezidenţi cărora le-ar plăcea să participe săptămânal la discuţii biblice în grup, care durează aproximativ 30 de minute. Pot fi folosite diferite publicaţii, dar, în multe cazuri, s-a observat că publicaţiile Cartea mea cu relatări biblice şi Cel mai mare om care a trăit vreodată sunt foarte apreciate. Probabil veţi dori să-i arătaţi directorului publicaţiile. Ziua, ora şi locul unde se va ţine studiul se vor stabili cu acordul său. De regulă, aceste informaţii vor fi afişate la avizier alături de celelalte activităţi din cadrul instituţiei. Nu vă reţineţi să vă identificaţi ca Martori ai lui Iehova. În acelaşi timp, explicaţi-i directorului că nu veţi ţine o slujbă religioasă, ci aveţi drept scop promovarea instruirii biblice.
5. Ce sugestii practice vor face ca studiul să fie plăcut şi util?
5 Cum poate fi condus studiul: Felul în care se va desfăşura studiul depinde de situaţia din cadrul instituţiei. Prin urmare, daţi dovadă de flexibilitate şi manifestaţi discernământ. Cel care va conduce studiul va trebui să aducă câteva exemplare ale publicaţiei ce se analizează şi să le adune la sfârşitul studiului. Este posibil ca unele persoane să aibă nevoie de publicaţii cu caractere mari. Aşa cum suntem obişnuiţi, se pot citi paragrafele, se pot pune întrebări şi se pot da răspunsuri. Ar putea fi invitate să citească paragrafele sau unele versete din Biblie persoanele care doresc şi pot să facă acest lucru. În timpul studiului, daţi dovadă de amabilitate şi fiţi pozitivi şi prietenoşi. Cu permisiunea directorului, puteţi prezenta uneori un material video al organizaţiei, material care le întăreşte persoanelor încrederea în Biblie sau care prezintă învăţăminte dintr-o relatare biblică. Ar putea fi posibil să începeţi şi să încheiaţi studiul cu o rugăciune simplă. Unii vestitori au reuşit să introducă şi cântări ale Regatului.
6. Cum puteţi proceda dacă cineva are o obiecţie?
6 Cum puteţi proceda dacă cineva care participă la studiu nu este de acord cu o idee menţionată în publicaţie sau adusă în discuţie? Când îi răspundeţi, manifestaţi discernământ (Col. 4:6). Probabil aţi putea citi un verset scurt din Biblie care oferă un răspuns clar la obiecţia sa. Dacă acest lucru nu este practic, cel mai bine ar fi să-i spuneţi persoanei că aţi luat în considerare ceea ce a menţionat şi să-i propuneţi să discutaţi în particular, după studiu.
7. Ce puteţi face dacă unul dintre rezidenţi are o întrebare sau doreşte sincer să afle mai multe?
7 Uneori s-ar putea ca o persoană să pună o întrebare sau să-şi exprime dorinţa de a învăţa mai multe. Iată cum procedează o soră în asemenea situaţii: „Aceasta este o întrebare foarte bună. Deoarece este o întrebare personală, e mai bine să aşteptăm până când terminăm de citit. Apoi putem discuta împreună despre ea”. Deseori este posibil să studiaţi separat cu fiecare persoană interesată, planificând ca studiul să se desfăşoare la o altă oră decât cel în grup şi într-un alt loc.
8. Cum trebuie raportate studiile biblice ţinute cu grupul, precum şi cele conduse în particular?
8 Este indicat ca studiul care se ţine cu un grup dintr-un azil să fie condus de fiecare dată de aceiaşi Martori. Toţi vestitorii care participă la un astfel de studiu pot raporta timpul. Odată puse bazele studiului, vestitorul care îl conduce poate să-şi noteze o vizită ulterioară de fiecare dată când îl ţine şi poate raporta un studiu biblic în fiecare lună. Studiile biblice ţinute în particular cu persoanele care au capacitatea de a înţelege ceea ce învaţă vor fi raportate ca de obicei.
9, 10. Ce calităţi trebuie să manifeste cei care iau parte la acest gen de lucrare? Explicaţi.
9 Fiţi perseverenţi: Cel mai bine este să se stabilească o zi şi o oră la care să se ţină studiul cu grupul. Rezidenţii şi personalul azilului se aşteaptă ca studiul să fie ţinut cu regularitate şi să înceapă şi să se încheie la timp (Mat. 5:37). De aceea, trebuie să vă respectaţi angajamentul luat şi să fiţi sârguincioşi şi ordonaţi în ce priveşte studiul. S-a observat că cel mai bine este ca doi vestitori cu experienţă să colaboreze pentru a conduce studiul cu grupul (Ecl. 4:9, 10). În centrele de îngrijire mari, ar putea fi nevoie de mai mulţi vestitori.
10 De asemenea, este foarte important să aveţi o atitudine prietenoasă şi să manifestaţi interes personal (Filip. 2:4). Prima dată când se ţine studiul, faceţi-vă timp să discutaţi cu fiecare dintre persoanele care participă. Notaţi-vă numele lor şi străduiţi-vă să le reţineţi ca să le puteţi folosi la următorul studiu. Totuşi, unele persoane în vârstă consideră că este o lipsă de respect ca un necunoscut să li se adreseze folosindu-le prenumele. Dacă veţi da dovadă de răbdare şi de compasiune, toţi se vor simţi bine-veniţi şi apreciaţi.
11. Cum pot vestitorii care conduc studiul să arate respect faţă de personalul azilului şi faţă de rudele rezidenţilor?
11 În plus, este important să arătaţi respect şi să daţi dovadă de amabilitate atât faţă de personalul instituţiei, cât şi faţă de rudele rezidenţilor. Odată ce s-a stabilit studiul, nu este înţelept să schimbaţi ora sau modul în care se desfăşoară fără să discutaţi cu directorul. Rugaţi-l din când în când pe director să vă spună ce părere are în legătură cu studiul. Dacă rudele rezidenţilor vin în vizită când se desfăşoară studiul, luaţi iniţiativa ca să faceţi cunoştinţă cu ele. Explicaţi-le scopul acestei activităţi care are legătură cu studierea Bibliei. Asiguraţi-le că sunteţi sincer interesaţi de binele membrilor familiei lor care se află la azil. Invitaţi-le să ia loc şi să asiste la studiu.
12, 13. Relataţi experienţe care arată foloasele depunerii de mărturie în aziluri.
12 Rezultate: Unii supraveghetori itineranţi şi unele congregaţii au trimis rapoarte încurajatoare în legătură cu această formă a serviciului creştin. De pildă, la un studiu ţinut într-un azil au asistat prima dată aproximativ 20 de rezidenţi. Apoi, s-au început studii biblice cu şase dintre aceste persoane. În cele din urmă, una dintre ele s-a botezat. Într-un alt azil, o femeie de 85 de ani care participa la studiu a dorit să asiste la întrunirile congregaţiei locale şi să se boteze. O altă instituţie a decis să reducă activităţile desfăşurate în cadrul ei, renunţând la studiul biblic condus de Martorii lui Iehova. Însă rezidenţii s-au plâns directorului. În cele din urmă, studiul a fost reluat şi au început să asiste între 25 şi 30 de persoane.
13 Iubirea pe care le-o arătăm persoanelor din aziluri le impresionează profund nu doar pe acestea. De exemplu, nu este ceva neobişnuit ca unii membri ai personalului să fie prezenţi la studiu şi chiar să participe la el. Prin eforturile pe care le facem pentru a arăta interes sincer faţă de cei din aziluri se depune şi o frumoasă mărturie în comunitate (1 Pet. 2:12). După ce i s-a explicat scopul studiului, un administrator a spus: „De ce v-a luat atât de mult timp? Când puteţi începe?”. O directoare a scris: „Recomand din inimă studiul cu grupul oricărui centru de îngrijire din zonă. Martorii lui Iehova pun la dispoziţie acest serviciu gratuit ca parte a lucrării pe care o desfăşoară în comunitate în folosul semenilor”. În semn de apreciere pentru activitatea lor deosebită, un azil din Hawaii le-a acordat Martorilor lui Iehova un certificat. Voluntarii erau descrişi ca fiind „o adevărată comoară” pentru cei din azil.
14. De ce trebuie să dorim să-i ajutăm pe cei din aziluri?
14 Iehova le adresează celor în vârstă invitaţia de a-i aduce laude (Ps. 148:12, 13). Această invitaţie le este adresată şi persoanelor din aziluri. Există şi în teritoriul vostru aziluri în care vârstnicii pot trage foloase din auzirea veştii bune? Cu ajutorul bătrânilor de congregaţie locali şi al directorilor acestor centre de îngrijire, am putea să le depunem o frumoasă mărturie celor care se află în aceste instituţii. Dacă nu-i uităm pe cei în vârstă, imităm exemplul lui Iehova (Ps. 71:9, 18).