Aspecte semnificative ale activităţii de anul trecut

„VENIŢI la mine, . . . şi eu vă voi înviora.“ Cuvintele din Matei 11:28 rostite de Isus Cristos au fost textul anului 2002. Într-adevăr, pe parcursul anului de serviciu trecut au venit mulţi — 265 469 de persoane au acceptat invitaţia pe care Dumnezeu le-a adresat-o prin Isus Cristos, au fost botezate şi au găsit înviorare alături de cele peste şase milioane de persoane care slujesc ca discipoli creştini sub jugul blând al lui Isus.

În paginile următoare veţi putea citi în ce mod Iehova continuă să-i binecuvânteze din plin pe membrii poporului său de pe întregul pământ. Să analizăm acum mai multe domenii în care, pe parcursul anului de serviciu 2002, s-au înregistrat câteva progrese semnificative de ordin teocratic.

Congresele de district ne îndeamnă să fim zeloşi

Ca în fiecare an, Martorii lui Iehova s-au strâns în sute de locuri de pe întregul pământ pentru a asista la congresele de district. Tema congresului pe 2002/2003 a fost „Proclamatori zeloşi ai Regatului“. Cuvântarea-cheie a reliefat că poporul lui Dumnezeu din prezent imită zelul şi curajul lui Isus Cristos în timp ce-şi efectuează ministerul. În alte cuvântări s-a explicat că zelul se cultivă prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu. În plus, zelul se manifestă prin înfăptuirea lucrărilor excelente şi în special prin proclamarea cu entuziasm a Regatului lui Dumnezeu.

Drama prezentată în costume de epocă, „Rămâneţi fermi în timpuri de strâmtorare“, a adus în prim plan figura profetului Ieremia. Asemenea lui Isus, Ieremia a dat dovadă de un zel şi de o perseverenţă remarcabile în pofida dificultăţilor. El s-a încrezut în Iehova şi a proclamat fără teamă mesajul lui Dumnezeu. Ce exemplu excelent este Ieremia pentru creştinii din prezent!

La acest congres au fost prezentate două noi cărţi. Vineri, delegaţii au primit cartea Să ne închinăm singurului Dumnezeu adevărat. Această carte de 192 de pagini va fi al doilea manual folosit la studiile biblice pentru a întipări adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu în inimile celor care studiază Biblia. Suntem siguri că această publicaţie îi va ajuta pe cei noi să progreseze din punct de vedere spiritual şi să umble pe calea îngustă care conduce la viaţă în lumea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu.

Sâmbătă a fost prezentată cartea Să ne apropiem de Iehova. Această publicaţie este împărţită în secţiuni, în care sunt analizate cele patru calităţi fundamentale ale lui Iehova: puterea, dreptatea, înţelepciunea şi iubirea. În prefaţa cărţii este menţionat scopul acesteia: „Dorim ca această carte să te ajute să te apropii şi mai mult de Iehova Dumnezeu, să cultivi faţă de el o prietenie care să nu se rupă niciodată şi astfel să poţi trăi pentru a-i aduce veşnic laude“. Atât programul congresului, cât şi noile publicaţii îi vor ajuta pe oamenii sinceri de pretutindeni să-şi adâncească iubirea pentru Creatorul nostru.

Făcând faţă „timpurilor critice“

Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei că „ultimele zile“ vor fi marcate de „timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“ (2 Tim. 3:1). Atât dezastrele naturale, cât şi cele cauzate de oameni dau naştere la probleme majore. Însă ele le-au oferit creştinilor posibilitatea de a-şi demonstra iubirea pe care o au unii faţă de alţii. Pe parcursul anului de serviciu care a trecut au avut loc mai multe dezastre. În cele ce urmează ne vom îndrepta atenţia asupra a două dintre acestea.

Dezastrul de la World Trade Center: Pe data de 8 septembrie 2001 a avut loc festivitatea de absolvire a celei de-a 111-a promoţii a Şcolii Biblice Galaad a Societăţii Watch Tower. Trei zile mai târziu, pe 11 septembrie, absolvenţii împreună cu familiile lor făceau un tur al oraşului New York, din Statele Unite. Se anunţa o zi călduroasă şi frumoasă, cu cer senin. Apoi, la ora 8.46, un avion de pasageri a izbit turnul nordic al World Trade Center, aflat în sudul Manhattanului. Câteva minute mai târziu, un alt avion de pasageri a lovit turnul sudic.

La ora 9.59, turnul sudic s-a prăbuşit aruncând moloz şi răspândind un nor dens de praf în toată partea de sud a Manhattanului. După acesta a urmat turnul nordic. Şi-au pierdut viaţa aproape trei mii de persoane. Ambele turnuri, a căror construire a fost încheiată în 1973, aveau 110 etaje. Praful gros rezultat în urma prăbuşirii celor două clădiri a fost dus de vânt şi a ajuns până la Betelul din Brooklyn, la o distanţă de aproape trei kilometri.

Fraţii de la filiala din Statele Unite au început imediat să se intereseze dacă au existat Martori care au avut de suferit din cauza acestei groaznice tragedii şi, în caz afirmativ, dacă au nevoie de vreun ajutor. În aceeaşi zi, până seara, s-a verificat dacă membrii familiei Betel de la cele trei complexe ale Filialei — din Brooklyn, din Patterson şi din Wallkill — sunt în siguranţă. Până joi după-amiază toţi absolvenţii Şcolii Galaad au contactat Biroul Galaadului şi au confirmat că atât ei, cât şi familiile lor sunt teferi. Între timp s-a luat legătura telefonic cu 37 de supraveghetori de circumscripţie din zona oraşului New York. La rândul lor, aceştia i-au contactat pe bătrânii de congregaţie care au verificat dacă vestitorii sunt în siguranţă. Vineri dimineaţa, în data de 14 septembrie, în urma rapoartelor primite, Filiala a ajuns la concluzia că 14 dintre fraţii şi surorile noastre erau fie morţi, fie dispăruţi. Această cifră a rămas neschimbată.

Supravieţuitorii au povestit prin ce au trecut. Cynthia Tucker, o pionieră regulară, lucra în World Financial Center, care este vizavi de World Trade Center. Ea se afla la etajul treizeci şi şapte când a văzut primul avion lovind turnul. Crezând că a fost un accident îngrozitor, ea a mers afară să vadă ce s-a întâmplat. Era moloz peste tot. Apoi, un alt avion a zburat pe deasupra capului ei la o înălţime foarte mică. Sora Tucker a spus: „Avionul era imens. Mi-am dat seama că se va izbi de clădire. Voiam să fug, dar pur şi simplu nu mă puteam mişca din loc — nu ştiam ce să fac. Se părea că avionul va trece chiar prin clădire. Zgomotul era atât de puternic, încât parcă mă aflam sub apă; simţeam sunetul. Aerul era încărcat şi parcă era plin de nisip. Cu greu reuşeam să respir. Oamenii fugeau în toate direcţiile. M-am ascuns într-o clădire şi am văzut primul turn prăbuşindu-se. Din cauza prafului, oamenii îşi scoteau cămăşile ca să-şi acopere feţele. Cei care aveau copii şi animale de companie ieşeau din clădiri. Toţi erau îngroziţi. Nici animalele nu se mai comportau normal. Nu pot reda în cuvinte teama ce-i cuprinsese pe toţi“. Sora Tucker este recunoscătoare pentru cuvintele mângâietoare şi încurajatoare bazate pe Biblie pe care i le-au adresat bătrânii.

În lunile următoare, fraţii din zona New York-ului au predicat mesajul încurajator şi plin de speranţă al Bibliei oamenilor din comunitate. Câtorva fraţi li s-a permis să le împărtăşească idei biblice oamenilor din zona Ground Zero, locul în care turnurile gemene se prăbuşiseră. Unul dintre aceştia a fost Roy Klingsporn, un pionier. El a spus: „Un sergent care lucra în aviaţie şi care participa la operaţiunile de ajutorare a afirmat cu apreciere: «Toţi ne aduc alimente, cafea fierbinte şi haine uscate, însă voi sunteţi primii care ne citiţi din Biblie. În asemenea momente avem nevoie de Dumnezeu»“.

Erupţia unui vulcan din estul Africii: Mulţi dintre fraţii noştri care locuiesc în Congo (Kinshasa), în estul ţării, au suferit din cauza războiului civil, a bolilor, a sărăciei şi a lipsei locurilor de muncă. Unii dintre ei au fost sau mai sunt încă nevoiţi să se refugieze. La aceste probleme s-a adăugat şi erupţia neaşteptată a vulcanului Mount Nyiragongo, aflat nu departe de oraşul Goma. În dimineaţa zilei de 17 ianuarie 2002, vulcanul a început să arunce în aer fum şi foc. Până seara, lava care se scurgea din vulcan a înaintat cu repeziciune spre Goma. Mii de persoane înspăimântate au fost evacuate şi s-au refugiat în oraşul cel mai apropiat, Gisenyi, situat în Rwanda. Oamenii care cărau cu ei tot ceea ce puteau duce supraaglomerau drumurile. Oraşul Gisenyi era şi el în pericol. Fraţii au luat măsuri ca Sala Regatului să fie transformată în tabără de refugiaţi pentru fraţii din Congo. Unii fraţi din Gisenyi s-au oferit imediat să-şi pună casele la dispoziţia refugiaţilor.

Un bătrân local a spus: „Când am văzut ce se întâmpla, eu şi câţiva fraţi ne-am dus imediat pe strada principală care leagă Goma de Gisenyi. Am luat cu noi revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă! şi le ţineam sus în mână. Era întuneric, însă am mers în locurile unde se putea vedea ceva. Când fraţii noştri au văzut revistele, şi-au dat seama că eram Martori; noi i-am îndrumat către Sala Regatului, care servea ca tabără de refugiaţi. Am colindat străzile până la primele ore ale dimineţii. În acest fel, am făcut ceea ce şi fraţii din Goma făcuseră pentru noi cu câţiva ani în urmă. După războiul din Rwanda, sute de mii de persoane s-au refugiat în Goma. Pe atunci, Martorii din Goma stăteau zi şi noapte pe străzi cu revistele în mână ca să ne ajute să luăm legătura cu fraţii. Ei ne-au condus spre taberele de refugiaţi organizate de Martori“.

Mulţi dintre cei care s-au refugiat din cauza vulcanului au fost nevoiţi să petreacă noaptea sub cerul liber. Printre aceştia s-au numărat fraţii care din cauza confuziei existente ori a lăsării întunericului nu au reuşit să-i vadă pe cei care ţineau reviste în mână. Un bătrân a spus: „Dimineaţa următoare, devreme, fraţii şi surorile au ieşit din nou pe străzi cu revistele în mână. Ei au străbătut tot oraşul Gisenyi, astfel încât să poată fi văzuţi de toţi. În cele din urmă, ei i-au găsit pe toţi fraţii din Goma care nu-i întâlniseră pe Martori cu o seară înainte. Nu după mult timp, sala noastră era ameninţată de lava care continua să înainteze. Am luat măsuri imediat ca alte cinci Săli ale Regatului să fie folosite ca tabere de refugiaţi“. Unii fraţi din cele 24 de congregaţii din Goma au plecat în centrul ţării, însă cei mai mulţi, în jur de 2 000, s-au refugiat în Rwanda.

Filiala din Kigali, Rwanda, a cumpărat într-un timp scurt alimente, medicamente, pături şi recipiente din plastic pentru depozitarea apei. Aceste ajutoare au fost trimise imediat în tabere. Cât de bucuroşi au fost fraţii din Goma când, la numai o zi după dezastru, a sosit un camion cu ajutoare! S-au auzit multe remarce apreciative făcute de persoanele care nu erau Martore. Din întâmplare, un frate a auzit oameni care spuneau: „Aceasta este o religie bună. Ei chiar se iubesc unii pe alţii“.

Aproape o treime din oraşul Goma a fost distrusă. Mulţi fraţi şi surori au pierdut tot ce agonisiseră. Cu toate acestea, Martorii ale căror case nu fuseseră distruse s-au oferit să găzduiască familiile de fraţi ale căror case fuseseră distruse (Rom. 12:12, 13). Mai apoi, fraţii din Rwanda au luat măsuri ca refugiaţii să se întoarcă în siguranţă în Goma. Şi Martorii din Europa şi-au oferit ajutorul trimiţând din Belgia două avioane încărcate cu ajutoare.

Erupţia vulcanului Mount Nyiragongo a cauzat un dezastru: Şi-au pierdut viaţa mulţi oameni şi au fost distruse multe proprietăţi. Însă adevăraţii creştini au putut fi identificaţi prin iubirea pe care au manifestat-o unii faţă de alţii. — Ioan 13:35.

Şcoala pentru Ministerul Regatului pune accentul pe spiritualitate

În 1959 a fost înfiinţată Şcoala pentru Ministerul Regatului, un curs de o lună ce urma să se desfăşoare în South Lansing, New York, Statele Unite ale Americii. În alte ţări, cursul s-a ţinut în locuri stabilite de filiale. Iniţial, la şcoală au participat bătrâni de congregaţie (numiţi pe atunci servi de congregaţie) şi pionieri speciali. Însă în 1966 cursul a fost revizuit; acesta urma să dureze doar două săptămâni şi să fie frecventat numai de bătrâni. Pe parcursul anului 1977 s-au luat măsuri ca toţi bătrânii să participe la un curs de 15 ore. Începând cu acel an, sesiuni similare au fost organizate la intervale de câţiva ani, unele durând mai mult, altele mai puţin. Din 1984, slujitorii ministeriali primesc şi ei instruire la Şcoala pentru Ministerul Regatului.

Anul acesta, şcoala a fost alcătuită din trei cursuri de instruire. Primul curs, ţinut de marţi până joi, li s-a adresat supraveghetorilor de circumscripţie; cel de-al doilea, desfăşurat în zilele de vineri şi sâmbătă, a fost pregătit pentru bătrânii de congregaţie; cel de-al treilea, care a avut loc duminică, a fost conceput pentru slujitorii ministeriali. Cursurile au pus accentul pe importanţa păstrării spiritualităţii. Cu mult timp în urmă, Moise s-a rugat lui Iehova astfel: „Arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere în ochii Tăi“ (Ex. 33:13). Moise a rostit această rugăciune după ce a fost martor la cele Zece Plăgi şi la despărţirea Mării Roşii şi după ce a discutat îndeaproape cu Iehova 40 de zile pe Muntele Sinai, timp în care a primit cele Zece Porunci. Deşi avea 80 de ani şi Iehova îl folosise într-o manieră remarcabilă, Moise şi-a recunoscut necesităţile spirituale. În armonie cu acest exemplu, bătrânii şi slujitorii ministeriali au fost încurajaţi să progreseze în continuare ca bărbaţi spirituali, indiferent de cât timp îi slujesc lui Iehova.

Materialul dezbătut la cursuri a fost tradus şi folosit de filialele de pe întregul pământ. S-au primit scrisori de apreciere din multe ţări. De exemplu, un bătrân de congregaţie din Guineea a scris următoarele: „Nu regret că am făcut sacrificii şi că am călătorit 1 000 de km pentru a participa la şcoală“. Un altul a scris: „Nu am cuvinte prin care să-mi exprim aprecierea pentru această instruire. Vă mulţumesc foarte mult!“

Un frate din Coreea a consemnat: „Şcoala m-a ajutat să mă gândesc cu seriozitate dacă sunt sau nu o persoană spirituală“.

Filiala din El Salvador s-a exprimat în felul următor: „S-a manifestat interes în special faţă de noile măsuri luate în legătură cu studiul de carte al congregaţiei. Considerăm că acestea ne vor ajuta să acordăm o mai mare atenţie fiecărui membru al grupei“.

Un corp de bătrâni din Germania a scris: „Sugestiile şi instrucţiunile pe care le-am primit sunt realiste şi pot fi aplicate spre binele celor cărora trebuie să le purtăm de grijă“.

Filiala din Elveţia a adăugat: „Şcoala a oferit încurajarea necesară pentru a evita apatia spirituală“.

Progrese pe plan juridic

ARMENIA: Procesul în care a fost implicat Lyova Margaryan a ajuns în atenţia opiniei publice internaţionale. Fratele Margaryan a fost învinovăţit pentru activitatea sa de Martor al lui Iehova. Una dintre acuzaţii a fost că el „predica o religie neînregistrată“. Pe 18 septembrie 2001, Curtea l-a achitat pe fratele Margaryan. Părţile care s-au opus au făcut recurs, însă Curtea de Apel a susţinut în continuare verdictul de nevinovăţie, menţionând că predicarea învăţăturilor religioase ale Martorilor lui Iehova nu reprezintă un delict şi este protejată de Constituţia Armeniei. Mai apoi, acuzatorii au făcut recurs la cea mai înaltă Curte de Apel a ţării, Curtea de Casaţie. Pe 19 aprilie 2002, cei şase membri ai curţii au susţinut în unanimitate nevinovăţia fratelui. Chiar dacă ne bucurăm de această victorie, totuşi fraţii tineri din Armenia care sunt apţi pentru serviciul militar sunt în continuare arestaţi şi închişi din cauza refuzului lor pe motive religioase de a satisface serviciul militar.

GEORGIA: În Georgia, actele de o violenţă sălbatică care au rămas nepedepsite continuă să se dezlănţuie împotriva Martorilor lui Iehova. Din octombrie 1999 au avut loc peste 80 de atacuri violente, pentru care există dovezi, cărora le-au căzut pradă peste 1 000 de victime — bărbaţi, femei, copii, persoane în vârstă şi persoane infirme. Casele unor Martori au fost jefuite, prădate şi arse din temelii. Împotriva acestor delicte au fost făcute peste 700 de plângeri, însă nici măcar un făptaş nu a fost acuzat pentru atacuri. În cele din urmă, în septembrie 2001, Petre Ivanidze şi preotul ortodox excomunicat Vasili Mkalavishvili au fost acuzaţi pentru implicarea lor în atacuri. Cu toate acestea, multele încercări de a începe procesul au rămas fără succes din cauza atmosferei din sala de judecată. Susţinătorilor acuzaţilor li s-a permis să intre în sală cu cruci, care înainte fuseseră folosite ca arme, şi cu steaguri pe care erau scrise sloganuri pline de ură la adresa Martorilor lui Iehova. Până la data de 30 mai 2002, procesul a fost amânat de şapte ori. Martorii lui Iehova au înaintat două plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Una referitoare la lipsa de reacţie a guvernului împotriva violenţei nestăpânite şi alta prin care se contesta decizia Curţii Supreme a Georgiei, care a anulat înregistrarea a două persoane juridice folosite de Martorii lui Iehova. Până în octombrie 2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a preluat ambele plângeri pentru a le discuta în regim de urgenţă.

La 23 iulie 2002, Martorii lui Iehova au înaintat o altă plângere către Curtea Europeană. În aceasta sunt descrise în detaliu 30 de cazuri în care Martori din Georgia au fost atacaţi de extremişti religioşi, de preoţi ortodocşi şi de poliţişti. Unul dintre aceste cazuri are ataşat un document special. În document este prezentat un plan pus la cale de aproximativ 100 de poliţişti, prin care se urmărea împiedicarea desfăşurării unui congres paşnic al Martorilor lui Iehova prevăzut pentru luna septembrie 2000. Acest document a fost aprobat şi semnat de înalte oficialităţi din Ministerul de Interne cu sediul în oraşul Zugdidi, aflat în vestul ţării.

RUSIA: Procesul prin care se urmăreşte interzicerea Martorilor lui Iehova din Moscova a fost redeschis la 12 februarie 2002. Aceasta este cea de-a şaptea oară când Martorii lui Iehova sunt nevoiţi să se apere împotriva aceloraşi acuzaţii nefondate. În data de 4 aprilie 2002, după două luni de reexaminare a recursului înaintat de procurori, Curtea a emis o ordonanţă judecătorească prin care autoriza studierea de către experţi atât a literaturii religioase a Martorilor lui Iehova, cât şi a corespondenţei lor interne. Curtea a luat această decizie cu toate că procurorii nu au adus nici o dovadă concretă că Martorii lui Iehova incită la dezbinări religioase, destramă familiile ori încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Procesul a fost amânat în aşteptarea studiilor realizate de experţi.

COREEA DE SUD: La sfârşitul lunii decembrie 2001, numărul Martorilor lui Iehova din Coreea de Sud care au fost închişi din cauza obiecţiilor de conştiinţă în ce priveşte serviciul militar s-a ridicat la 1 640. În fiecare an, acest număr continuă să crească în mod constant. Legea privind serviciul militar prevede ca persoanele care refuză să pună mâna pe arme să primească sentinţe de până la trei ani de închisoare. În Coreea de Sud nu se acordă scutire de la satisfacerea stagiului militar miniştrilor religioşi sau obiectorilor de conştiinţă. Din anii ’50 şi până acum, peste 7 000 de Martori din Coreea de Sud au fost închişi din cauza refuzului lor de a pune mâna pe arme. La 29 ianuarie 2002, într-un caz fără precedent, preşedintele completului de judecată, Si-hwan Park, de la Curtea Regională din Seul, a înaintat Curţii Constituţionale dosarul privitor la procesul lui Kyung-soo Lee. Judecătorul Park a cerut opinia Curţii referitoare la afirmaţia fratelui Lee conform căreia nerecunoaşterea dreptului său de a obiecta pe motive de conştiinţă îi violează dreptul la libertatea religiei şi a conştiinţei. Până când Curtea va prelua cazul, judecătorul Park a suspendat procesul, eliberându-l pe fratele Lee pe cauţiune. Procedurile vor fi reluate numai după ce Curtea Constituţională va lua o decizie referitoare la constituţionalitatea problemei în discuţie.

STATELE UNITE: La 17 iunie 2002, Curtea Supremă a Statelor Unite a luat o decizie istorică în ce priveşte cazul Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc. contra Village of Stratton. La baza acestui caz a stat dispoziţia celor din Stratton prin care Martorii lui Iehova trebuie să obţină o autorizaţie de la primar înainte de a se angaja în ministerul lor din casă-n casă. Curtea a declarat: „În timpul procesului, [Martorii lui Iehova] au explicat că ei nu fac cerere ca să obţină o autorizaţie deoarece Scripturile sunt cele care îi autorizează să predice. [Martorii au pledat astfel:] «Noi considerăm că solicitarea unei autorizaţii din partea primăriei pentru a predica ar echivala cu o insultă la adresa lui Dumnezeu»“. Invalidând dispoziţia, Curtea a susţinut că o astfel de autorizaţie „este un afront — nu numai la adresa valorilor apărate de Primul Amendament, dar şi la adresa noţiunii de societate liberă — deoarece obligă un cetăţean care vrea să poarte cu alţii discuţii deschise, obişnuite să informeze în prealabil autorităţile despre intenţia sa de a vorbi cu vecinii, iar apoi să obţină o autorizaţie în acest sens“. Curtea a adăugat: „Chiar dacă emiterea autorizaţiilor de către primar este o însărcinare ministerială care este îndeplinită cu promptitudine şi fără să-l coste nimic pe solicitant, o lege care prevede obţinerea unei autorizaţii pentru a purta astfel de conversaţii constituie o deviere flagrantă de la moştenirea noastră naţională şi de la tradiţia constituţională“.

Curtea şi-a exprimat aprecierea şi pentru aportul remarcabil pe care Martorii lui Iehova şi l-au adus la realizarea legilor constituţionale din Statele Unite. Curtea a afirmat: „De mai bine de 50 de ani, Curtea invalidează restricţiile referitoare la activităţile în scop comercial şi politic şi la distribuirea publicaţiilor de la uşă la uşă. Nu este deloc întâmplător că în majoritatea proceselor Martorii lui Iehova au invocat argumente ce implică drepturile stipulate în Primul Amendament, deoarece a merge de la uşă la uşă este o activitate pe care le-o pretinde religia lor“. Aşa cum a mai subliniat Curtea, aceste „procese demonstrează că eforturile Martorilor lui Iehova împotriva îngrădirii libertăţii de cuvânt nu au fost lupte duse numai pentru apărarea propriilor drepturi“.

În plus, la 1 iulie 2002, Curtea Supremă a statului Carolina de Sud a pledat în favoarea dreptului unui Martor al lui Iehova de a refuza transfuziile de sânge (Fap. 15:28, 29). Charles Harvey l-a dat în judecată pe medicul lui din cauza problemelor apărute ca urmare a neluării în considerare în mod deliberat a refuzului său de a primi sânge. Înainte de operaţie, fratele Harvey l-a informat în mod clar pe medicul său cu privire la convingerile sale biblice. Cu toate acestea, după operaţie, în urma unor complicaţii apărute în timp ce fratele Harvey era inconştient, medicul a obţinut consimţământul mamei lui, care nu era Martoră, de a-i administra fratelui sânge. Respingând consimţământul acesteia, Curtea Supremă din Carolina de Sud a declarat că odată ce „dorinţele unui pacient referitoare la un tratament medical sau la o intervenţie chirurgicală au fost aduse la cunoştinţa medicului curant înainte de operaţie, acesta este obligat să i le respecte“. Astfel, Curtea a hotărât că fratele Harvey a avut dreptul la juraţi care să decidă dacă medicul respectase sau nu înţelegerea făcută şi dacă poate fi acuzat de incompetenţă profesională deoarece i-a transfuzat sânge pacientului fără consimţământul acestuia.

In memoriam — integritatea Martorilor

De mai bine de 30 de ani, Muzeul Memorial de la fostul lagăr de concentrare nazist din Buchenwald nu a făcut nici o menţiune despre Martorii lui Iehova. Aceştia pur şi simplu nu erau consideraţi de autorităţile est-germane victime sau opozanţi ai regimului nazist. Chiar şi în prezent, multor persoane din Germania le este greu să recunoască dovada remarcabilă de integritate a Martorilor. Din acest motiv, ziua de 9 mai 2002 a fost o zi cu adevărat specială. Domnul R. Lüttgenau, directorul adjunct al Fundaţiilor Memoriale de la Buchenwald şi Mittelbau-Dora, a dezvelit o placă memorială despre Martorii care au suferit în Buchenwald.

A fost o zi caldă şi frumoasă. Verdele proaspăt al primăverii a dat un plus de culoare fostului lagăr. Deşi este situat pe un deal împădurit ce se înalţă deasupra unei fermecătoare zone rurale, fostul lagăr era numit iadul verde al Buchenwaldului. În zilele noastre, multor vizitatori le este greu să-şi imagineze disperarea prizonierilor din lagăr, care, atunci când se făcea prezenţa, se uitau în spatele barăcilor lor la aceleaşi privelişti încântătoare fără să aibă însă speranţa de a-şi recăpăta libertatea.

Cu toate acestea, speranţa Martorilor lui Iehova era clădită pe Biblie, ei având o încredere deplină în Iehova. Datorită acestei speranţe, Martorii şi-au păstrat integritatea şi au putut imita cu mult curaj exemplul apostolilor, care au spus: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“ (Fap. 5:29). Treizeci şi opt de Martori au murit pentru convingerile lor în lagăr sau în afara lui, în timp ce munceau într-una dintre echipele de acolo. Pe placa memorială este citat versetul din Faptele, urmat de inscripţia: „In memoriam — Martorii lui Iehova care au suferit şi au murit aici, fiind persecutaţi din cauza convingerilor lor religioase“.

Cei aproape 800 de prizonieri numiţi Bibelforscher (Studenţi în Biblie) erau identificaţi printr-un triunghi violet cusut pe hainele lor. Ei s-au numărat printre cei peste 250 000 de prizonieri pe care naziştii i-au închis în lagăr de-a lungul anilor. În 1937, unii Martori care se aflau acolo au fost forţaţi să lucreze la construirea lagărului. În 1945, când prizonierii care supravieţuiseră au fost eliberaţi, Martorii care se numărau printre aceştia i-au adus glorie lui Iehova pentru eliberarea lor. Aproape tot timpul cât naziştii au folosit acest lagăr, în Buchenwald au existat între 300 şi 450 de Martori.

Prin această placă memorială le este acordat prizonierilor care au purtat triunghiul violet locul cuvenit printre victimele regimului nazist. De asemenea, ea le reaminteşte vizitatorilor de integritatea dovedită de Martori. „Placa arată că poziţia Martorilor lui Iehova a fost remarcată şi recunoscută de societatea de astăzi“, a spus domnul Lüttgenau.

La 7 martie 2002, autorităţile oraşului Körmend, situat în vestul Ungariei, au dezvelit o placă în memoria a trei Martori ai lui Iehova care au murit ca martiri. Aceştia sunt Bertalan Szabó, Antal Hőnisch şi Ján Žondor. Deoarece au refuzat să satisfacă serviciul militar în timpul celui de-al doilea război mondial, ei au fost executaţi în public. Pe placa memorială se pot citi următoarele cuvinte: „În memoria unor creştini executaţi în martie 1945 ca obiectori de conştiinţă“. Filiala a informat că, pentru a lua parte la acest eveniment, 500 de persoane au străbătut oraşul până la clădirea unde au fost executaţi fraţii noştri.

În Statele Unite se înfiinţează un comitet de filială

La 9 februarie 2001, Corpul de Guvernare a anunţat familia Betel din Statele Unite că începând din 1 aprilie 2001 în Statele Unite va funcţiona un comitet de filială. Pe parcursul anului de serviciu 2002, membrii comitetului filialei au continuat în mod progresiv să-şi asume împreună responsabilităţile. Filiala din Statele Unite supraveghează lucrarea de predicare a Regatului care se efectuează pe tot cuprinsul Statelor Unite, precum şi pe Insulele Bermude, Turks şi Caicos. În Statele Unite există mai bine de un milion de vestitori, dintre care 215 000 se asociază cu congregaţiile de limbă spaniolă. Din cele peste 11 700 de congregaţii, aproape 2 600 sunt de limbă spaniolă. În anul de serviciu care a trecut s-au format 210 noi congregaţii, dintre care 123 sunt de limbă spaniolă, 63 de limbă engleză şi 24 de alte limbi.

În prezent, în Statele Unite există congregaţii sau grupe care vorbesc 37 de limbi, pe lângă limbile engleză şi spaniolă. În multe dintre congregaţiile de limbă spaniolă şi de alte limbi asistenţa la întrunirea publică este de două ori mai mare decât numărul vestitorilor. Conform rapoartelor, numărul studiilor biblice din unele congregaţii este mai mare decât numărul vestitorilor. Fraţi şi surori care vorbesc engleza învaţă alte limbi pentru a contribui la lucrarea din acest teritoriu în care se înregistrează progrese rapide.

Filiala din Statele Unite este unică prin faptul că imobilele ei sunt situate în trei locuri — Brooklyn, Patterson şi Wallkill. În plus, fermele la care se cultivă fructe pentru familia Betel se află lângă South Lansing, New York, şi în Immokalee, Florida. În total, familia Betel din Statele Unite numără 5 465 de membri.

Pe întregul pământ există în momentul actual 109 filiale. Măsura care prevedea înfiinţarea comitetelor de filială cu scopul de a se îngriji de necesităţile spirituale ale fraţilor din mai multe ţări a intrat în vigoare din 1976. Aceste comitete respectă îndrumările biblice şi directivele care vin din partea Corpului de Guvernare. Fiecare comitet de filială are responsabilitatea de a supraveghea predicarea veştii bune în teritoriile repartizate Filialei. Comitetul le oferă congregaţiilor, misionarilor şi pionierilor îndrumarea de care au nevoie. De asemenea, el organizează congregaţiile în circumscripţii şi în districte şi face recomandări către Corpul de Guvernare pentru numirea supraveghetorilor de circumscripţie şi de district, a membrilor familiei Betel şi a cursanţilor de la Şcoala Galaad. Pe lângă o supraveghere generală a lucrării din teritoriu, comitetul filialei organizează munca ce se desfăşoară la Betel. Nu există nici o umbră de îndoială că Iehova a binecuvântat din plin această măsură.

Se fac traduceri pentru satisfacerea multor necesităţi

În anii care au trecut au fost puse la dispoziţie, într-un număr mereu crescând de limbi, numeroase publicaţii. Toate acestea sunt rodul muncii grele a sute de traducători care se străduiesc să producă publicaţii demne de încredere, care pot fi înţelese uşor şi care pot fi citite cu plăcere.

O necesitate fundamentală a poporului lui Dumnezeu este o traducere fidelă a Bibliei. În acest sens, Traducerea lumii noi, disponibilă actualmente în 44 de limbi, este demnă de încredere. Ea este tipărită în întregime în 29 dintre aceste limbi. Pe parcursul anului de serviciu trecut, Scripturile greceşti creştine au fost tipărite în trei limbi africane — cibemba, igbo şi lingala —, iar în limba afrikaans a fost realizată o traducere completă a Bibliei.

Traduceri ale Bibliei lansate recent au fost primite cu recunoştinţă. Într-un raport din Europa se menţionau următoarele: „Fraţii care lucrează în teritoriul de limbă chineză şi-au exprimat deosebita apreciere pentru că au Biblia în propria limbă, subliniind că aceasta este considerată o «traducere de excepţie»“. Câţiva studenţi chinezi din Canada care manifestau interes faţă de adevăr au exclamat: „Se pare că această Biblie a fost tradusă de chinezi! O putem înţelege foarte uşor!“ În Africa de Sud, o doamnă care vorbeşte limba xhosa a întrebat: „De unde aveţi Biblia asta care poate fi citită atât de uşor?“ Un frate din Albania a spus: „Maniera în care Traducerea lumii noi redă versetele face ca gândurile lui Iehova să atingă inimile“. Un vestitor din Croaţia a scris: „Îmi pot imagina mai uşor lucrurile şi simt că parcă ar fi cuvintele mele. Noua traducere este atât de simplă, atât de naturală, şi totuşi atât de pătrunzătoare. Acum pot înţelege mai bine cât de minunate sunt instrucţiunile lui Iehova şi mesajul său pentru noi“.

Pentru a predica vestea bună despre Regat la „toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“ mai sunt încă necesare publicaţii (Rev. 7:9). Anii trecuţi, broşurile tipărite în limba lahu, vorbită de triburile care locuiesc pe dealurile din nordul Thailandei, s-au dovedit a fi foarte eficiente. În acest sens, un misionar a scris: „Fără nici o îndoială, broşura Ce pretinde este cel mai important auxiliar de care dispunem în limba lahu. Ea a fost plasată în multe părţi ale teritoriului“. Care a fost rezultatul? „Suntem invitaţi în multe sate, însă din cauza distanţelor mari şi a drumurilor rele, nu am reuşit să ajungem la toate. Textul din Matei 9:37 capătă într-adevăr sens în cazul nostru. De exemplu, am aflat că într-un sat izolat, situat la 160 de km nord de Chiang Mai, o doamnă interesată le predă cu regularitate din broşura Ce pretinde mai multor orfani, fără să fie ajutată în această privinţă“.

În Statele Unite, multor americani indigeni li se depune mărturie în propria lor limbă. În prezent sunt disponibile o serie de publicaţii în limba navajo, precum şi audiocasete înregistrate cu broşura Ce pretinde Dumnezeu de la noi? Un vestitor a scris: „La Muntele Navajo, în colţişorul cel mai îndepărtat din teritoriul nostru, locuieşte un fost păstor care nu vede prea bine, aflat în cel de-al optulea deceniu al vieţii sale. Nepoata sa l-a întrebat dacă ar dori să asculte o înregistrare biblică în limba navajo. El a răspuns afirmativ. Deşi era bolnav, s-a ridicat din pat şi s-a aşezat pe canapea pentru a asculta. Vă puteţi imagina cum i se lumina chipul în timp ce auzea versetele citite din Biblie în propria-i limbă! Chiar şi acum, când povestesc, abia îmi reţin lacrimile! Apoi a spus: «Nizhoni», care înseamnă «frumos»“.

În Mozambic se tipăresc publicaţii în cinci dintre limbile care se vorbesc aici. Pentru a-i ajuta pe cititori să tragă foloase din aceste publicaţii, a fost tipărită broşura Dedică-te cititului şi scrisului, ducându-se astfel o intensă campanie de alfabetizare. Preşedintele Mozambicului, domnul Chissano, a fost atât de impresionat, încât i-a asigurat pe fraţi că vor avea tot sprijinul său pentru lucrarea noastră biblică educaţională şi pentru programul de alfabetizare.

Actualmente, revista Turnul de veghe se tipăreşte în 146 de limbi, iar Treziţi-vă! în 87 — ele sunt într-adevăr reviste de circulaţie internaţională. Acestea sunt extrem de apreciate pe întregul pământ pentru valoarea lor spirituală şi educaţională. De exemplu, cei aproximativ 80 000 de locuitori din Kiribati, un grup de insule din Oceanul Pacific, vorbesc limba gilbertesă. Pe parcursul anilor trecuţi, mai puţin de o sută de Martori care vorbesc această limbă au distribuit cu sârguinţă în medie aproape 20 de reviste în fiecare lună. Cei peste 1 200 de vestitori din Bulgaria au distribuit peste 100 000 de reviste în luna aprilie 2002.

Nu există nici o îndoială că Iehova îşi echipează poporul pentru a înfăptui lucrarea pe care i-a încredinţat-o. Pe întregul pământ, această lucrare este efectuată într-o mulţime de limbi. — Filip. 4:20.

Dedicarea filialelor

Pe parcursul anului de serviciu 2002 a avut loc dedicarea filialei situate pe frumoasa insulă caraibiană Trinidad. Clădirile Filialei au fost dedicate în 1985, însă de atunci numărul vestitorilor a crescut cu 94%. Drept urmare, clădirile Filialei au fost renovate şi, în plus, s-au construit altele noi, suprafaţa folosită acum fiind de două ori mai mare. În prezent, în componenţa Filialei intră locuinţe noi, birouri, o bibliotecă, o recepţie, o sală de mese şi o bucătărie. Şi Sala Regatului de lângă Betel a fost renovată şi extinsă. Acest proiect a fost realizat în întregime de voluntari locali.

La 29 septembrie 2001, 220 de delegaţi veniţi din 14 ţări s-au întrunit împreună cu 695 de surori şi de fraţi locali pentru a participa la programul de dedicare. Ei au ascultat rapoarte stimulatoare despre istoria teocratică a lucrării; de asemenea, s-a vorbit despre contribuţia pe care şi-au adus-o în acest sens fraţii Evander J. Coward şi William R. Brown. Câţiva misionari străini, printre care şi o soră în vârstă de 88 de ani care este şi acum pionieră regulară, au relatat o serie de experienţe încurajatoare pe care le-au avut în repartiţiile lor din Trinidad cu mai bine de 50 de ani în urmă.

Stephen Lett, un membru al Corpului de Guvernare, a prezentat cuvântarea de dedicare. Când a dezbătut tema „Să apreciem locurile de închinare ale lui Iehova folosite în trecut şi în prezent“, el a scos în evidenţă că nu clădirile îl laudă pe Iehova, ci oamenii. De aceea, fratele Lett i-a încurajat pe cei din auditoriu să fie închinători care-şi manifestă aprecierea prin supunerea şi prin conduita lor.

În ziua următoare a fost ţinută o întrunire specială în oraşul Port of Spain pentru toţi cei care nu au putut participa la programul de dedicare. Au asistat peste 13 000 de persoane. Pe insula învecinată, Tobago, peste 300 de fraţi au ascultat programul prin intermediul unei legături telefonice. Fratele Lett a ţinut cuvântarea „Păstraţi-vă strânse relaţii cu Iehova cultivând umilinţa“. Toţi cei prezenţi au fost „foarte bucuroşi“ în urma programului de dedicare a acestor noi clădiri ale Filialei. — Deut. 16:15.

Nu cu mult timp în urmă a fost extinsă şi filiala din Republica Cehă. Samuel F. Herd, un membru al Corpului de Guvernare, a fost prezent aici pentru a participa la dedicarea clădirii Betel, a anexei şi a două săli de congrese. Programul de dedicare s-a desfăşurat sâmbătă, 4 mai 2002. La cuvântarea fratelui Herd au asistat 2 125 de persoane. În ziua următoare s-a ţinut o întrunire specială şi 5 286 de persoane au ascultat cuvântarea ziditoare a fratelui Herd, intitulată „Recăpătaţi putere — nu vă extenuaţi“. Fraţii din Republica Cehă au fost extrem de încurajaţi de aceste programe.

La filialele din întreaga lume lucrează 19 823 de miniştri ordinaţi. Toţi aceştia sunt membri ai Ordinului Mondial al Slujitorilor Speciali cu Timp Integral.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 12, 13]

CÂTEVA EVENIMENTE CARE AU AVUT LOC ÎN ANUL DE SERVICIU 2002

1 septembrie 2001

11 septembrie: Sunt distruse clădirile World Trade Center.

29 septembrie: Are loc dedicarea filialei din Trinidad.

20 noiembrie: Încep cursurile Şcolii pentru Ministerul Regatului.

1 ianuarie 2002

17 ianuarie: Are loc erupţia unui vulcan, în Congo.

4 aprilie: La Moscova, procesul prin care se urmăreşte scoaterea în afara legii a Martorilor lui Iehova este amânat.

1 mai 2002

4 mai: Are loc dedicarea filialei din Republica Cehă.

9 mai: Este dezvelită o placă în memoria Martorilor care au suferit într-un fost lagăr de concentrare nazist.

17 iunie: Curtea Supremă a Statelor Unite susţine dreptul de a predica de la uşă la uşă fără ca mai întâi să fie necesară obţinerea unei autorizaţii.

31 august 2002

31 august: S-a înregistrat un total de 6 304 645 de vestitori în 234 de ţări şi teritorii.

[Legenda fotografiilor de la pagina 11]

Sus: În timp de dezastre, fraţii şi surorile noastre au manifestat dragoste creştină

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Jos: Această Sală a Regatului din Rwanda a fost folosită ca tabără de refugiaţi

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Membrii comitetului filialei din Statele Unite, nou înfiinţat, de la stânga la dreapta: (aşezaţi) John Kikot, Max Larson, George Couch şi Maxwel Lloyd; (în picioare) Baltasar Perla, Harold Corkern, Leon Weaver, William Van De Wall, John Larson şi Ralph Walls

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

„Traducerea lumii noi“ în limba afrikaans

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Broşura „Ce pretinde Dumnezeu de la noi?“ în limba navajo

[Legenda fotografiilor de la paginile 28, 29]

Delegaţi din 14 ţări au participat alături de surorile şi de fraţii locali la dedicarea filialei din Trinidad

[Legenda fotografiilor de la pagina 29]

Fraţii din Republica Cehă s-au bucurat cu ocazia dedicării noii clădiri a Filialei, a anexei şi a două săli de congrese