Aspecte semnificative ale activităţii de anul trecut
ESTE emoţionant să vedem ce înfăptuieşte Iehova pe întregul pământ prin intermediul poporului său. Acest Anuar consemnează progresele înregistrate în teritoriul de surdo-muţi şi arată cum se desfăşoară munca de documentare la Departamentul de redactare. Citind această parte, veţi putea afla mai multe lucruri despre congresele noastre internaţionale, precum şi unele amănunte interesante despre noua noastră carte de cântări. Tot aici veţi găsi informaţii actualizate cu privire la demersurile juridice făcute în întreaga lume, veşti din Haiti şi rapoarte despre dedicarea celor mai noi filiale. Sperăm că veţi citi cu plăcere acest material şi că vă veţi simţi încurajaţi.
‘DUMNEZEU VREA CA SURZII SĂ-L CUNOASCĂ’
Iată câteva experienţe din teritoriul de surdo-muţi. Salvatore, din Statele Unite, este surd. Soţia lui este Martoră a lui Iehova. Deşi cunoştea de mai mulţi ani unele adevăruri biblice, el nu progresa deloc din punct de vedere spiritual. Soţia lui i-a sugerat să citească zilnic din Biblie, timp de un an. După ce s-a străduit să înţeleagă ceea ce citea, însă fără niciun rezultat, Salvatore s-a descurajat. „N-am să învăţ niciodată să-l iubesc pe Iehova“, se plângea el.
Dar viaţa lui a început să se schimbe când a aflat că un fragment din Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi este disponibil pe DVD în limbajul semnelor american. După ce a început să studieze în limbajul semnelor Cuvântul lui Dumnezeu, el a exclamat: „Eram sigur că Dumnezeu vrea să-l cunosc!“. Salvatore a studiat Biblia, iar în prezent îi slujeşte cu bucurie lui Iehova ca Martor botezat.
Asemenea lui Salvatore, şi alţi surzi din întreaga lume au simţit iubirea plină de căldură a lui Iehova şi grija sa profundă prin intermediul Bibliilor în limbajul semnelor şi al altor publicaţii care sunt disponibile pe DVD sau pot fi descărcate de pe internet. În prezent există publicaţii în limbajul semnelor în 46 de limbi, iar în alte 13 limbi sunt în curs de apariţie. Turnul de veghe este disponibil în nouă dintre aceste limbi, iar fragmente din Traducerea lumii noi au fost lansate în limbajul semnelor american, brazilian, columbian, italian, mexican şi rusesc.
Întotdeauna este emoţionant să vezi cum publicaţiile în limbajul semnelor le sensibilizează inima celor noi. Natsue, o femeie surdă din Japonia, relatează: „Am studiat prima dată în 1981 folosind publicaţii tipărite. Deoarece nu înţelegeam nimic, iar familia mea a început să se împotrivească, am renunţat la studiu.
În aprilie 2007, o vestitoare mi-a arătat ediţia pe DVD în limbajul semnelor japonez a broşurii Poţi să fii prieten cu Dumnezeu!. Aceasta s-a întâmplat după 26 de ani de la primul meu studiu al Bibliei. Am reluat imediat studiul şi am simţit cum necesităţile mele spirituale erau satisfăcute cu adevărat. M-am botezat în noiembrie 2008“.
În prezent, în întreaga lume sunt peste 16 000 de vestitori surzi. Cu ajutorul mâinilor şi al expresiei feţei, ei îi aduc laude lui Iehova în limbajul semnelor. Sprijinul pe care îl primesc din cele 30 de cărţi, broşuri, producţii video şi drame biblice traduse în diferite limbaje ale semnelor sunt o asigurare că Iehova îi iubeşte şi îi apreciază pentru serviciul lor loial.
Cele 54 de filiale care traduc publicaţii în limbajul semnelor primesc multe exprimări de apreciere de la fraţi şi surori, precum şi de la persoane interesate. Scrisorile lor arată cu câtă emoţie descoperă cei surzi adevăruri spirituale mai profunde cu ajutorul limbajului semnelor. Un exemplu în acest sens sunt cuvintele lui Emi, din Japonia, ai cărei părinţi sunt surzi.
Iată ce spune ea: „Părinţii mei s-au botezat cu mulţi ani înaintea mea şi s-au străduit să înţeleagă publicaţiile tipărite. Când nu înţelegeau ceva, mă întrebau pe mine. Acum ei pot explica adevărurile biblice cu încredere. Mama mea a spus: «Am început să înţeleg în amănunţime Biblia numai după ce au fost disponibile publicaţii în limbajul semnelor». Drept urmare, părinţii mei s-au apropiat mai mult de Iehova, iar relaţiile noastre de familie sunt mai bune ca oricând“.
‘SĂ CERCETĂM CU ATENŢIE TOATE LUCRURILE’
Isus a spus că sclavul fidel va fi prevăzător şi le va da servitorilor „hrană la timpul potrivit“. Astfel, Cristos a arătat că cei însărcinaţi cu pregătirea acestei ‘hrane’ trebuiau să fie conştiincioşi, prudenţi şi perspicace pentru a le oferi hrană spirituală adevăraţilor închinători ai lui Dumnezeu (Mat. 24:45–47).
În zilele noastre, fraţii unşi ai lui Cristos folosesc Departamentul de redactare din Brooklyn (New York) pentru a oferi hrană spirituală sub forma revistelor, a broşurilor, a cărţilor şi a altor materiale tipărite sau în format electronic. La fel ca hrana fizică, hrana spirituală trebuie bine pregătită. Chiar şi scriitorii Bibliei, care au fost îndrumaţi de spiritul sfânt, s-au asigurat că informaţiile consemnate de ei erau exacte şi verificate cu atenţie. De exemplu, Luca a vorbit cu mulţi martori oculari şi ‘a cercetat cu atenţie toate lucrurile de la începuturi’ (Luca 1:1–4).
Urmând acest model, Departamentul de redactare ‘cercetează cu atenţie toate lucrurile’. Dar unde pot fi găsite informaţii demne de încredere? Deşi internetul oferă o cantitate uriaşă de informaţii uşor accesibile, fraţii care fac cercetări nu consultă bloguri sau site-uri slab documentate, scrise de persoane anonime sau fără pregătire de specialitate. De exemplu, enciclopedia on-line Wikipedia atrage atenţia că unele articole postate pe propriul site „conţin numeroase informaţii eronate, subiecte abordate într-o manieră neacademică sau modificări făcute cu rea voinţă“, adăugând că „utilizatorii trebuie să fie precauţi“. Din acest motiv, Departamentul de redactare consultă lucrări de referinţă care se bucură de o largă recunoaştere, articole scrise de autori consacraţi şi cărţi apărute la edituri prestigioase.
De asemenea, Departamentul de redactare dispune de o bibliotecă vastă, cu mii de cărţi. În plus, fraţii care fac cercetări apelează la bibliotecile publice şi academice din apropiere. Ei pot face rost de materiale specializate şi prin intermediul împrumuturilor de la alte instituţii. Una dintre cele mai mari biblioteci universitare unde merg documentariştii noştri are aproximativ cinci milioane de cărţi, 58 000 de periodice, 5,4 milioane de microfilme şi mii de fişiere electronice. Pe lângă acestea, Departamentul de redactare are o arhivă mare — unde se păstrează extrase din ziare, experienţe şi informaţii istorice —, arhivă care este permanent actualizată apelându-se la surse locale, precum şi la filialele din întreaga lume.
Desigur, nu trebuie să uităm ceea ce se spune în Eclesiastul 12:12: „Scrierea multor cărţi nu are sfârşit“. Chiar şi sursele demne de încredere pot conţine informaţii eronate. Aşadar, cum este verificată calitatea, exactitatea şi autenticitatea unei informaţii?
Pentru a exemplifica, să luăm următoarea afirmaţie din broşura Viaţa — Opera unui Creator?, potrivit căreia mătasea de păianjen se numără printre cele mai rezistente materiale de pe pământ: „Dacă ar fi de mărimea unui teren de fotbal, o pânză de păianjen ale cărei spiţe ar avea grosimea de 1 cm şi ale cărei cercuri concentrice ar fi la distanţă de 4 cm unele de altele ar putea opri din zbor un avion de pasageri!“. Deşi afirmaţia de mai sus apare într-o cunoscută revistă de ştiinţă, această revistă nu reprezintă sursa originală, iar formularea din sursa originală nu este suficient de clară. De aceea a fost nevoie să se ia legătura cu cercetătorul care a făcut această afirmaţie şi să se verifice cum a ajuns el la această concluzie. De asemenea, a trebuit ca documentariştii noştri să găsească formula şi datele necesare pentru a calcula ei înşişi ce impact ar avea un avion de pasageri asupra unei pânze de păianjen de mărimea unui teren de fotbal. Multe ore de cercetare şi de calcule minuţioase au confirmat în cele din urmă exactitatea acestei uluitoare informaţii.
Uneori însă, chiar şi o sursă aparent serioasă ar putea lăsa de dorit în privinţa detaliilor. De exemplu, au fost citate cuvintele pe care i le-ar fi spus Gandhi la ashramul său (un loc de retragere religioasă) lordului Irwin: „Când ţara dumneavoastră şi ţara mea vor ajunge la identitate de păreri pe baza învăţăturilor expuse de Cristos în Predica de pe munte, vom fi rezolvat nu numai problemele ţărilor noastre, ci şi ale întregii lumi“. Totuşi, o verificare atentă a autenticităţii acestei afirmaţii a dezvăluit că nu există nicio dovadă că lordul Irwin l-a vizitat vreodată pe Gandhi la ashramul său, ceea ce a făcut să se nască unele întrebări cu privire la locul, data şi împrejurările în care a rostit Gandhi cuvintele de mai sus. Drept urmare, în publicaţiile noastre nu mai apare acest citat.
Sau poate că aţi citit despre o întâmplare din viaţa lui sir Isaac Newton. Se spune că savantul a construit un sistem solar în miniatură. Un ateu, care venise în vizită la el, l-a întrebat: „Cine a făcut maşinăria asta?“, la care Newton a răspuns: „Nimeni!“. Atunci ateul a zis: „Mă crezi nebun?“. Apoi Newton i-a spus că maşinăria sa, care era o simplă imitaţie a măreţului nostru sistem solar, dovedea că există un proiectant sau un creator. Oricât de captivantă este această relatare, documentele istorice, precum şi biografii lui Newton şi oamenii de ştiinţă care au studiat lucrările sale nu pot oferi dovezi care să demonstreze că acest dialog a avut loc cu adevărat. De remarcat că primele referiri la această întâmplare s-au făcut la începutul secolului al XIX-lea şi nu conţin numele lui Newton, ci al savantului german Athanasius Kircher. În consecinţă, Departamentul de redactare nu mai foloseşte această relatare în publicaţiile noastre.
Uneori chiar şi pentru afirmaţiile obişnuite trebuie să se facă cercetări suplimentare, care să confirme exactitatea lor. De exemplu, în relatarea sa autobiografică, un frate ar putea spune că s-a născut în Cehoslovacia în anul 1915. Dar Cehoslovacia a luat fiinţă abia în 1918. Aşadar, unde s-a născut acest frate? Răspunsul ar putea pretinde consultarea unor hărţi vechi sau a unor scrieri istorice.
Poate că un alt frate spune că s-a botezat la San Francisco într-o anumită zi. Însă o verificare atentă ar putea scoate la iveală că la acea dată nu s-a ţinut niciun congres în acel oraş. Cum poate fi rezolvată această discrepanţă? Uneori se întâmplă să nu ne amintim cu exactitate data la care a avut loc un anumit eveniment. Deşi probabil că fratele a ţinut bine minte locul unde s-a botezat, s-ar putea ca el să nu-şi fi amintit la fel de bine data acestui eveniment. De obicei, exactitatea detaliilor poate fi confirmată prin verificarea şi compararea informaţiilor disponibile în mai multe surse.
În concluzie, Departamentul de redactare foloseşte numai materiale care sunt exacte şi în conformitate cu realitatea, chiar şi în privinţa detaliilor aparent lipsite de importanţă. Astfel, „sclavul fidel şi prevăzător“ poate oferi cu consecvenţă hrană spirituală care îl onorează pe Iehova, „Dumnezeul adevărului“ (Ps. 31:5).
AJUTAŢI ‘SĂ VEGHEZE’
Milioane de Martori ai lui Iehova din întreaga lume au apreciat programul practic şi oportun prezentat la numeroasele congrese de district intitulate „Vegheaţi!“, care s-au ţinut pe parcursul anului 2009. Printre cei prezenţi s-au numărat peste 200 000 de delegaţi din 136 de ţări, care au fost invitaţi să participe la unul dintre cele 37 de congrese internaţionale. Aceste congrese s-au organizat în: Africa de Sud, Austria, Chile, Coreea, Côte d’Ivoire, Franţa, Germania, Ghana, Italia, Kenya, Mexic, Myanmar, Perú, Polonia, Statele Unite şi Trinidad şi Tobago. Asistenţa maximă la toate congresele internaţionale a fost de 1 495 045, iar 15 730 de persoane s-au botezat.
Cu ce scop se ţin congresele internaţionale? Corpul de Guvernare programează aceste evenimente la interval de câţiva ani în oraşe bine alese, uneori în ţări unde lucrarea Martorilor lui Iehova a fost mai înainte interzisă. Aceste congrese au menirea să-i întărească pe fraţi şi să dea un impuls lucrării de predicare a veştii bune în aceste ţări.
De asemenea, ele le oferă fraţilor ocazia unică de a simţi personal ‘legătura specială a unităţii’ de care se bucură familia noastră internaţională (Col. 3:14). Ce încântare este să observăm la aceste congrese iubirea, pacea şi unitatea, care depăşesc barierele naţionale, culturale şi lingvistice! Iubirea autentică se poate vedea în timpul pauzelor, când persoane de diferite naţionalităţi se bucură fără nicio reţinere de compania altora — mănâncă împreună, îşi oferă unii altora mici cadouri, fac schimb de adrese, se fotografiază şi se îmbrăţişează cu afecţiune frăţească. Mulţi delegaţi şi Martori locali poartă costume populare.
Un moment important din programul congreselor internaţionale este tema „Rapoarte din alte ţări“, prezentată în toate cele patru zile de congres. Un supraveghetor itinerant din Italia a observat că rapoartele îi ajută pe toţi cei din auditoriu „să simtă că fac parte dintr-o adevărată familie internaţională, care urmăreşte acelaşi obiectiv: înfăptuirea lucrării de predicare a Regatului“. Cât de încurajatoare au fost experienţele relatate de misionari sau de alţi slujitori cu timp integral care au venit în vizită în ţara lor natală din repartiţiile în străinătate. Exemplul lor excelent continuă să fie o sursă de mare încurajare atât pentru tineri, cât şi pentru vârstnici.
Şi cât de bucuroşi au fost cei prezenţi la congresele internaţionale să aibă în mijlocul lor fraţi din Corpul de Guvernare, care au oferit îndrumări biblice oportune şi încurajări iubitoare! Cuvântările ţinute de membrii Corpului de Guvernare şi tema „Rapoarte din alte ţări“ au fost traduse simultan pentru ca toate grupurile lingvistice prezente la program să tragă foloase. De exemplu, la al doilea congres internaţional organizat la Honolulu (Hawaii), Stephen Lett din Corpul de Guvernare a ţinut patru cuvântări în engleză, care au fost traduse simultan în chuukese, iloko, japoneză, dialectul mandarin, marshalleză şi samoană.
Când planifică un congres internaţional, Corpul de Guvernare ţine cont de mărimea spaţiilor disponibile pentru congres, de numărul Martorilor locali şi al Martorilor din alte ţări care vor veni la acel congres, precum şi de numărul locurilor disponibile pentru cazarea delegaţilor. După aceea, fraţii însărcinaţi cu organizarea congresului într-un anumit oraş obţin permisiunea de la autorităţile locale şi încheie contracte cu administratorii spaţiilor unde se va desfăşura congresul.
Întrucât deseori aceste congrese se ţin pe stadioane mari, este nevoie de o bună organizare şi de un volum mare de muncă pentru ca locurile respective să fie demne pentru închinarea adusă lui Iehova. De exemplu, în Perú, din cauză că înaintea congresului fusese programat un meci de fotbal, fraţii n-au putut să cureţe şi să pregătească stadionul decât în noaptea dinaintea primei zile de congres. Deşi s-au solicitat 3 000 de voluntari, la ora 18.00 au sosit peste 7 000 de fraţi şi surori, care au lucrat neobosit toată noaptea ca să termine tot ce era de făcut.
La încheierea congresului internaţional ţinut la Long Beach (California, SUA), trei oameni responsabili cu întreţinerea terenului au făcut următoarele remarci: „Am văzut multe organizaţii religioase venind în acest loc, dar niciuna nu este capabilă să facă ce faceţi voi. Ce-am văzut este de-a dreptul uluitor!“. Unul dintre ei a recunoscut că, atunci când Martorii lui Iehova băteau la uşa lui, îşi spunea: „Bateţi cât vreţi că n-o să vă deschid“. Dar a promis că le va deschide fraţilor şi îi va asculta cu prima ocazie când aceştia vor bate la uşa lui. Un altul s-a simţit îndemnat să spună: „N-am făcut niciodată parte dintr-o religie, dar aceasta este religia din care vreau să fac parte“.
Ce mărturie răsunătoare s-a depus spre lauda lui Iehova în toate oraşele care au găzduit congrese internaţionale. Şi cât de recunoscători îi suntem lui Iehova că ne oferă aceste congrese care ne întăresc credinţa şi ne ajută să continuăm ‘să veghem’! (Mat. 24:42)
SĂ-I CÂNTĂM LAUDE LUI IEHOVA
Cântările de laudă sunt o parte integrantă a închinării pe care i-o aducem lui Iehova. De aceea, la congresele din 2009, slujitorii lui Dumnezeu s-au bucurat foarte mult când s-a anunţat că va apărea o nouă carte de cântări: Să-i cântăm lui Iehova. Dar de ce a fost nevoie de o nouă carte de cântări?
De-a lungul timpului, cartea de cântări a fost revizuită de mai multe ori pentru a ţine pasul cu lumina spirituală crescândă (Prov. 4:18). Astfel, pregătirea unei noi cărţi de cântări este o ocazie în care se pot face modificările necesare în versurile cântărilor noastre. Au fost alese cuvinte care să uşureze înţelegerea sensului cântărilor în timpul interpretării şi care să fie uşor de reţinut. Pentru a fi chiar mai uşor de memorat, multe cântări au fost scurtate. Unde a fost potrivit, au fost adăugate refrene în vederea accentuării prin repetare a ideilor importante. În plus, s-au făcut eforturi ca fiecărei silabe să-i corespundă o singură notă muzicală, în loc ca pe o notă să fie intonate mai multe silabe.
O analiză atentă a cărţii de cântări anterioare, Cântaţi laude lui Iehova, a scos la iveală că, pentru a fi mai uşor de cântat, unele melodii trebuiau modificate. Drept urmare, pentru ca notele mai înalte să fie mai uşor de intonat, unele cântări au fost transpuse pe note mai joase. În plus, nu toate cântările erau cântate corect. De aceea, în unele cazuri, a fost modificată chiar şi linia melodică pentru a corespunde modului în care fraţii şi surorile noastre de pretutindeni obişnuiau să intoneze cântările.
S-a acordat o atenţie deosebită şi detaliilor, cum ar fi modul în care apar cântările pe pagina tipărită. Cântările mai lungi sunt aşezate pe două pagini, asigurându-se astfel spaţiu suficient pentru textul mai lung al limbilor în care sunt traduse. În plus, toate cântările sunt tipărite în aşa fel încât să nu fie nevoie să întoarcem pagina în timp ce le cântăm. Nicio cântare nu are mai mult de trei strofe.
Cum a fost dusă la îndeplinire sarcina uriaşă de a pregăti o nouă carte de cântări? În august 2007, o echipă de compozitori şi de textieri cu experienţă au fost invitaţi să colaboreze cu fraţii din Corpul de Guvernare la acest proiect. Toate cântările din cartea de cântări anterioară au fost examinate atent pentru a fi identificate probleme privitoare la conţinutul doctrinar, accentul cuvintelor şi linia melodică. Evident, unele cântări vechi erau corespunzătoare în ce priveşte melodia, dar aveau nevoie de versuri noi. Altele, care necesitau modificări minore ale versurilor, aveau nevoie de schimbări însemnate ale melodiei. Apoi, Comitetul de Învăţământ a aprobat o listă de subiecte care să fie incluse în cântările pentru întruniri, congrese şi programe de dedicare.
În plus, compozitorii au reexaminat stilul muzicii folosite la întrunirile creştine. Pentru a produce cântări care să reflecte veneraţie, dar să fie şi plăcute auzului, ei au evitat melodiile care seamănă cu imnurile religioase ale bisericilor creştinătăţii. În acelaşi timp, n-au dorit nici ca stilul melodiilor care îl laudă pe Iehova să semene cu stilul muzicii răspândite în multe biserici carismatice.
De-a lungul acestui proiect, Corpul de Guvernare a supravegheat atent compoziţia şi textul fiecărei cântări. Cântările complet noi au fost înregistrate vocal pentru a fi ascultate şi revizuite de Corpul de Guvernare. De-ndată ce au fost aprobate, aceste cântări au fost trimise la filiale pentru ca versurile să fie traduse şi, astfel, cărţile de cântări în celelalte limbi să poată fi lansate simultan cu cea în limba engleză.
Mai mult decât atât, în 2007, Corpul de Guvernare a organizat un cor care să înregistreze cântările, pentru ca fraţii şi surorile să le poată învăţa mai uşor. De mulţi ani, o orchestră formată din voluntari din 14 ţări se întruneşte cam de două ori pe an la Patterson, New York, ca să înregistreze muzică pentru programele educaţionale realizate de Martorii lui Iehova. Ele includ drame, producţii video şi acompaniament muzical pentru congrese. Aceşti fraţi şi surori devotaţi, dintre care mulţi slujesc cu timp integral, îşi folosesc timpul şi resursele pentru a călători şi a înregistra muzică spre folosul familiei noastre internaţionale. Toţi sunt muzicieni talentaţi. Înregistrările muzicale sunt puse apoi la dispoziţia filialelor din întreaga lume, fiind folosite ca fond muzical pentru congrese şi pentru înregistrarea vocală a cântărilor în limbile locale. Multe dintre interpretările vocale realizate la filiale pot fi descărcate de pe site-ul nostru www.pr2711.com.
Cum a fost primită noua carte de cântări, intitulată Să-i cântăm lui Iehova? Următoarea scrisoare trimisă de o soră este reprezentativă pentru sutele de scrisori de apreciere, pe care le-am primit: „Permiteţi-mi să-mi încep scrisoarea mulţumindu-vă pentru frumoasele cântări noi din noua noastră carte de cântări. Sunt emoţionante, ne întăresc credinţa şi ne aduc mângâiere; sunt un cadou minunat de la Iehova!“.
Dorinţa noastră este ca noua carte de cântări, Să-i cântăm lui Iehova, să se dovedească o sursă de încurajare şi de mângâiere pentru întreaga noastră familie de fraţi. Fie că suntem singuri, fie că suntem împreună cu fraţii noştri de credinţă, să folosim noua carte de cântări pentru a da glas iubirii pentru Tatăl nostru ceresc, Iehova!
„TÂRÂŢI ÎNAINTEA GUVERNATORILOR ŞI A REGILOR . . . CA MĂRTURIE“
Isus le-a spus discipolilor că urmau să fie aduşi înaintea „tribunalelor“ şi înaintea „guvernatorilor şi a regilor“. Totuşi, a spus că aceasta se va întâmpla „ca mărturie pentru ei şi pentru naţiuni“ (Mat. 10:17, 18). Pe parcursul anului trecut, Martorii lui Iehova s-au confruntat exact cu ceea ce a profeţit Isus. Şi, după cum a spus Stăpânul lor, tratamentul la care au fost supuşi le-a oferit ocazii excelente de a depune mărturie.
Armenia.
Vahan Bayatyan, care este Martor al lui Iehova, a fost condamnat la doi ani şi şase luni de închisoare pentru că a refuzat să efectueze serviciul miliar, ca obiector de conştiinţă. După ce a pierdut atât procesul, cât şi apelurile pe care le-a făcut la instanţele judecătoreşti din Armenia, în 2003 a înaintat o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În final, la 27 octombrie 2009, CEDO s-a pronunţat în favoarea deciziei Armeniei, pentru a respecta un precedent juridic care se aplică de peste 50 de ani. Totuşi, unul dintre judecători s-a opus spunând că decizia este „incompatibilă cu normele europene în vigoare privitoare la obiecţia de conştiinţă“.
Având în vedere importanţa acestei chestiuni, Curtea Europeană a hotărât să o aducă în atenţia Marii Camere. Audierea a fost programată pentru 24 noiembrie 2010, la Strasbourg (Franţa). În momentul trimiterii acestui raport spre tipărire nu se cunoştea decizia Marii Camere.
Azerbaidjan.
Martorii lui Iehova continuă să întâmpine dificultăţi în ce priveşte importarea literaturii religioase. Autorităţile permit importul anumitor publicaţii religioase, dar interzic importul altor materiale cu conţinut religios, pretinzând că acestea „promovează exclusivitatea credinţei Martorilor lui Iehova şi aduc o ofensă celorlalte religii creştine“. În consecinţă, locuinţele mai multor fraţi şi surori au fost percheziţionate, iar literatura biblică găsită a fost confiscată.
În 25 aprilie 2010, în oraşul Qazax, aproximativ 250 de Martori ai lui Iehova se întorceau cu cinci autocare şi un microbuz de la un congres ţinut în Georgia. La punctul de control vamal, poliţia le-a confiscat publicaţiile biblice, inclusiv 33 de Biblii. Mulţi Martori, chiar şi cei în vârstă şi cu o sănătate fragilă, au fost ţinuţi la graniţă chiar şi opt ore până să li se permită să-şi continue drumul. Pentru a preveni astfel de incidente şi pentru ca fraţii din Azerbaidjan să poată primi în continuare hrană spirituală, această problemă a fost prezentată înaintea Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Belarus.
În 6 noiembrie 2009, Dmitri Smik, care este Martor al lui Iehova, a fost amendat cu 3 500 000 de ruble (1 154 de dolari americani) pentru că a refuzat să efectueze serviciul militar. Fratele Smik a declarat: „Eu încerc să respect Biblia în toate aspectele vieţii şi urmez învăţăturile pe care le conţine ea. Pentru mine, asta înseamnă şi a nutri convingerea că o persoană n-ar trebui să primească instruire militară şi nici să ia parte la războaie“ (Is. 2:1–4).
Deşi Constituţia ţării garantează dreptul de a alege serviciul civil alternativ, în lege nu există nicio prevedere care să facă posibil acest lucru. Fratele Smik explică: „Pe hârtie scrie că am dreptul la serviciul civil alternativ, dar, în realitate, nu-mi pot exercita acest drept“.
Pentru a corecta această scăpare legislativă, în 18 februarie 2010, preşedintele ţării a alcătuit o comisie care să elaboreze o lege cu privire la serviciul alternativ. La scurt timp după aceea, instanţa l-a găsit nevinovat pe fratele Smik şi a anulat amenda considerabilă pe care o primise. Întrucât şi alţi Martori tineri din Belarus se confruntă cu aceeaşi problemă şi nu vor să primească instruire militară, sperăm că guvernul va face posibil în curând serviciul civil alternativ.
Belgia.
Până în 1993, proprietăţile Betelului din Bruxelles au fost scutite de taxe, la fel ca toate clădirile religioase din Belgia. Totuşi, în 1993, administraţia financiară şi-a schimbat poziţia şi a refuzat să mai aplice scutirea completă de taxe. Această instituţie a pretins că Betelul nu este folosit exclusiv în scopuri religioase, că unul dintre obiectivele pe care le urmăreşte este profitul financiar şi că beteliştii nu slujesc cu timp integral în activităţile lor religioase. În 2008, cazul a fost audiat de o instanţă inferioară, iar judecătorul a emis o hotărâre în favoarea administraţiei financiare. Fraţii au făcut apel, iar în 4 mai 2010, curtea de apel a schimbat hotărârea instanţei inferioare. În verdictul scris, cei trei judecători au afirmat: „Viaţa Martorilor care locuiesc la Betel presupune o convingere religioasă profundă şi o dedicare completă serviciului pentru Dumnezeu. . . . Toţi aceşti slujitori sunt membri ai Ordinului Religios Mondial al Slujitorilor Speciali cu Timp Integral. Ei trăiesc, se roagă, cântă şi studiază Biblia împreună. De asemenea, iau parte la închinarea de dimineaţă, organizată pe plan local“.
Eritrea.
Martorii lui Iehova din Eritrea se confruntă în continuare cu multe dificultăţi în timp ce depun eforturi să-i slujească cu fidelitate lui Dumnezeu. În prezent, 58 de Martori se află în închisoare, printre ei numărându-se femei şi copii. Din cauza restricţiilor opresive impuse de guvern şi a ameninţării permanente cu arestarea, informaţiile despre cei închişi sunt greu de obţinut. Ani la rând, Martorii lui Iehova au încercat să uşureze suferinţa fraţilor de credinţă din Eritrea pe cale diplomatică. Martorii au apelat la Departamentul de Stat al SUA, la Uniunea Europeană şi la diferite ambasade. S-au întâlnit şi cu mai mulţi înalţi funcţionari din Cornul Africii, cum ar fi câţiva reprezentanţi ai Uniunii Africane. Recent, Martorii lui Iehova au trimis la 18 ambasade ale Eritreei o scrisoare şi o listă cu deţinuţii care nu au vârsta prevăzută de lege pentru a efectua stagiul militar. Scrisoarea făcea un apel către preşedintele Afewerki să-i elibereze pe toţi deţinuţii care nu aveau vârsta pentru efectuarea stagiului militar, între care copii şi bătrâni. Până la această dată, guvernul nu a dat niciun răspuns.
Grecia.
La 15 ianuarie 2010, Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanţă judecătorească a Greciei, a hotărât că Evangelos Delis, care este Martor al lui Iehova, are dreptul de a refuza să participe la pregătirea militarilor în rezervă. Înainte să devină Martor al lui Iehova, fratele Delis a lucrat în armată. Însă, când a fost chemat pentru instruirea militarilor în rezervă, conştiinţa lui instruită pe baza Bibliei l-a îndemnat să refuze această instruire. Deşi Administraţia i-a respins cererea de a fi considerat obiector de conştiinţă, Consiliul de Stat a specificat, menţionând articole din Convenţia europeană a drepturilor omului, că un individ are dreptul să-şi schimbe religia, chiar şi după ce a lucrat în armată, şi să invoce statutul de obiector de conştiinţă pe baza noilor sale convingeri religioase. Fără îndoială că această decizie favorabilă a celei mai înalte instanţe judecătoreşti a Greciei va fi în folosul obiectorilor de conştiinţă din Grecia, dar şi din alte ţări, cum sunt Armenia, Azerbaidjan, Coreea de Sud şi Turcia.
Portugalia.
În 25 septembrie 2009, Ministerul Justiţiei a anunţat oficial că Asociaţia Martorilor lui Iehova a fost recunoscută în unanimitate în calitate de comunitate religioasă cu o existenţă îndelungată. Martorii lui Iehova din Portugalia au în prezent cea mai bună încadrare juridică şi religioasă, care îi va ajuta să-şi ducă la îndeplinire lucrarea de predicare. Noul lor statut juridic le va aduce numeroase foloase slujitorilor lui Iehova. Printre acestea se numără autorizaţia primită de unii fraţi de a oficia căsătorii la Sala Regatului, dar şi autorizaţia de a merge în spitale şi în închisori pentru a le oferi ajutor spiritual celor care îl solicită.
Puerto Rico.
În 27 ianuarie 2010, Curtea Supremă din Puerto Rico a emis o hotărâre importantă, care apără dreptul unui pacient adult de a refuza un anumit tratament medical. De asemenea, Curtea a recunoscut dreptul unui pacient de a folosi o directivă medicală preliminară şi de a numi un reprezentant legal, care să-i apere interesele în cazul în care nu este conştient. Victor Hernandez, care este Martor al lui Iehova, a redactat o directivă medicală preliminară înainte să se interneze în spital. Anterior, o instanţă de judecată refuzase să respecte hotărârea fratelui Hernandez, exprimată în directivă şi susţinută de reprezentantul său legal. Anulând sentinţa acestei instanţe, Curtea Supremă a recunoscut „dreptul fundamental potrivit căruia inviolabilitatea corpului uman este un drept inalienabil al oricărui individ“. Această victorie juridică îi va ajuta nu numai pe cei peste 25 000 de Martori ai lui Iehova din Puerto Rico, dar şi pe toţi ceilalţi pacienţi de pe această insulă.
Rusia.
În ultimele luni, activitatea desfăşurată de poporul lui Iehova sub îndrumarea spiritului sfânt a fost supusă celor mai serioase ameninţări de după destrămarea Uniunii Sovietice. La 8 decembrie 2009, Curtea Supremă a Rusiei a confirmat decizia unei instanţe inferioare din Rostov. Faptul acesta a dus la desfiinţarea congregaţiei din Taganrog, la instituirea sechestrului asupra Sălii Regatului din localitate şi la emiterea unei declaraţii potrivit căreia 34 de publicaţii ale noastre erau considerate extremiste. Printre ele se numără cărţi foarte cunoscute, precum Ce ne învaţă în realitate Biblia?, Cartea mea cu relatări biblice şi „Vino şi urmează-mă!“.
După câteva săptămâni, Curtea Supremă a Republicii Altai, aflate în sudul Rusiei, a emis o decizie similară cu privire la o congregaţie din oraşul Gorno-Altaisk, pe lista publicaţiilor considerate extremiste fiind adăugate alte 18 titluri. În urma acestei decizii, publicaţiile respective nu mai pot fi importate deocamdată în Rusia. În plus, în mai multe oraşe aceste decizii i-au încurajat pe duşmanii lui Cristos să-i ameninţe şi să-i atace pe continuatorii săi paşnici. De la decizia luată în 8 decembrie 2009, s-au efectuat peste 300 de razii, arestări, percheziţii şi alte acţiuni care au întrerupt activitatea Martorilor.
Ca răspuns la această ameninţare tot mai mare, Corpul de Guvernare a aprobat distribuirea a 12 milioane de exemplare ale unui tract special, intitulat S-ar putea întâmpla din nou? O întrebare pentru locuitorii Rusiei. Tractul făcea o comparaţie între persecuţiile la care au fost supuşi Martorii lui Iehova sub regimul comunist şi problemele cu care se confruntă ei în prezent. Acest tract special a fost distribuit în toată Rusia între 26 şi 28 februarie 2010. În pofida unor temperaturi extrem de scăzute, de până la minus 40 de grade Celsius, multe congregaţii au distribuit toate tractele în doar două zile.
În replică, la 26 aprilie 2010, Serviciul Federal de Supraveghere a Comunicaţiilor, a Tehnologiei Informaţiei şi a Comunicaţiilor în Masă (Roskomnadzor) ne-a retras autorizaţia de import pentru ediţiile următoare ale revistelor Turnul de veghe şi Treziţi-vă!.
Cu toate acestea, „mâna lui Iehova nu s-a scurtat ca să nu poată salva“ (Is. 59:1). La 10 iunie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis o decizie importantă împotriva Rusiei şi în favoarea intereselor Regatului. În cauza Martorii lui Iehova din Moscova împotriva Rusiei, Curtea a decis că interzicerea activităţilor desfăşurate de Martorii lui Iehova din Moscova a fost ilegală şi a constituit o violare a drepturilor fundamentale ale omului la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie. Interdicţia intrase în vigoare la Moscova în data de 26 martie 2004, fapt ce a dus la amplificarea hărţuirilor şi a maltratărilor. În această decizie se precizează că guvernul rus „are prin lege obligaţia . . . să pună capăt violărilor constatate de Curte şi să corecteze în măsura posibilă efectele acestora“.
Decizia cu caracter general a CEDO face referire în mod favorabil la nouă victorii obţinute pe plan juridic de Martorii lui Iehova în Africa de Sud, Canada, Japonia, Marea Britanie, Rusia, Spania şi Statele Unite, precum şi la opt decizii pronunţate mai înainte chiar de CEDO în favoarea Martorilor lui Iehova. Astfel, instanţa a confirmat că CEDO nutreşte convingerea că s-a decis corect în cauzele anterioare. Făcând referire la Convenţia europeană a drepturilor omului şi la deciziile anterioare, Curtea a susţinut că Martorii lui Iehova nu s-au făcut vinovaţi de niciuna dintre acuzaţiile aduse de autorităţile din Rusia.
Iată ce a declarat Curtea: „Solicitantul, comunitatea Martorilor lui Iehova, a existat şi a funcţionat legal la Moscova peste 12 ani, din 1992 până în 2004. Pe tot parcursul existenţei sale legale, comunitatea solicitantă, bătrânii şi membrii ei nu s-au făcut vinovaţi de nicio infracţiune penală sau administrativă şi de niciun prejudiciu civil“. Prin urmare, Curtea a decis că drepturile Martorilor lui Iehova au fost încălcate şi că, după cum a declarat în continuare, „statul în cauză are prin lege obligaţia . . . să ia . . . măsuri care să fie adoptate în legislaţia internă pentru a se pune capăt încălcărilor constatate de Curte“.
La 9 septembrie 2010, statul rus a solicitat prezentarea litigiului înaintea Marii Camere a Curţii Europene, fără îndoială o tactică prin care să întârzie punerea în aplicare a acestei decizii. Indiferent dacă Iehova va permite sau nu ca Marea Cameră să revizuiască decizia, putem fi siguri că se va depune în continuare o mărturie excelentă.
Serbia.
După o bătălie juridică de aproape patru ani, Ministerul Cultelor a înscris „Comunitatea Religioasă Creştină — Martorii lui Iehova“ în Registrul Bisericilor şi al Comunităţilor Religioase din Serbia. Până atunci, ministerul respinsese trei cereri de înregistrare, deşi în regiune au existat grupuri de Studenţi în Biblie, cum erau cunoscuţi mai demult Martorii lui Iehova, încă de la începutul anilor ’20 ai secolului trecut. Totuşi, după ce Curtea Supremă a Serbiei a emis două decizii în favoarea noastră, Ministerul Cultelor a acceptat cererea de înregistrare.
În trecut, cu ajutorul mass-mediei, adversarii au încercat deseori să-i prezinte pe Martorii lui Iehova drept o sectă periculoasă. Înregistrarea Martorilor lui Iehova în calitate de comunitate religioasă recunoscută de lege îi va ajuta pe oamenii sinceri din Serbia să înţeleagă că aceştia sunt cetăţeni buni, care respectă legea şi nu reprezintă o ameninţare nici pentru comunitate, nici pentru indivizi. Un prim rezultat pozitiv al acestei recunoaşteri este că publicaţiile biblice şi alte lucruri folosite la întruniri şi în predicare pot fi importate fără plătirea vreunei taxe vamale sau de altă natură.
Slovenia.
La 27 noiembrie 2009, „Comunitatea Religioasă Creştină — Martorii lui Iehova“ a fost înscrisă în registrul bisericilor şi al altor comunităţi religioase, păstrat la Guvernul Republicii Slovenia. Directorul Secretariatului de Stat pentru Comunităţi Religioase i-a informat pe reprezentanţii noştri că, din 40 de grupări şi organizaţii religioase, „Comunitatea Religioasă Creştină — Martorii lui Iehova“ a fost a opta organizaţie care a obţinut înnoirea înregistrării în baza noii Legi a Libertăţii Religioase. Această înregistrare le va da slujitorilor cu timp integral posibilitatea de a beneficia de anumite avantaje pe care guvernul le asigură tuturor celor ce desfăşoară activităţi religioase cu timp integral.
Turcia.
Martorii lui Iehova din oraşul Mersin foloseau Sala Regatului de aproximativ 20 de ani. Dar, în august 2003, sala a fost închisă de autorităţi, invocându-se motivul că era încălcată o lege a urbanismului. În pofida eforturilor făcute de fraţi pentru rezolvarea problemei prin depunerea unor plângeri la instanţele de judecată, la 30 decembrie 2009 cea mai înaltă instanţă a Turciei a respins plângerea, ceea ce a dat câştig de cauză biroului guvernatorului din Mersin. O cerere în acest sens a fost înaintată ulterior la CEDO.
HAITI — IUBIREA FRĂŢEASCĂ ÎN ACŢIUNE
La 12 ianuarie 2010, un cutremur devastator a lovit capitala statului Haiti, Port-au-Prince, şi împrejurimile acesteia. În cutremur şi-au pierdut viaţa sute de mii de oameni şi mult mai mulţi au rămas fără locuinţe. Dintre Martorii lui Iehova, câteva mii şi-au pierdut locuinţele, iar 154 au decedat. Mulţi alţii au fost grav răniţi sau abia au scăpat cu viaţă.
Acloque era acasă când a început cutremurul. Pereţii s-au prăbuşit, bucăţi din aceştia căzând ca piesele de domino şi imobilizându-l între podea şi tavanul dărâmat. Totuşi n-a fost rănit grav. Şi-a întins mâinile şi, fiindcă era întuneric, a început să pipăie locul din jur. Acloque îşi aminteşte: „Am dat de o găleată cu apă. Nu puteam s-o mişc, dar puteam să-mi umezesc degetele şi să mi le duc la buze. Am găsit şi o piatră cu care să fac zgomot, în speranţa c-o să mă audă cineva“. El a început să se roage pentru ajutor şi a continuat să bată cu piatra şi să aştepte.
„Nu aveam ceas şi nu ştiam cât era ora“, spune Acloque. „La început am plâns şi l-am implorat pe Iehova să mă salveze. Dar, pe măsură ce timpul trecea, rugăciunile mele s-au schimbat. M-am rugat: «Iehova, ştiu că mă vei învia. Dar sunt tânăr! Dacă n-o să mor, o să pot să-ţi slujesc în continuare!».“
Acloque s-a simţit din ce în ce mai slăbit şi, în cele din urmă, n-a mai avut putere nici să lovească cu piatra. Apoi şi-a pierdut cunoştinţa.
Când şi-a revenit, câţiva fraţi încercau să ajungă la el. „Deodată, o bucată de beton s-a desprins şi a căzut lângă piciorul meu“, povesteşte Acloque. „Mi-am dat seama că următoarea lovitură îmi va atinge genunchiul, aşa că am întins mâna prin deschizătura care se făcuse în întuneric şi am prins braţul salvatorului.“ La puţin timp după aceea, Acloque a fost salvat. Stătuse patru zile sub dărâmături.
ACŢIUNI PROMPTE DE AJUTORARE
După mai puţin de 24 de ore de la cutremur, primul medic Martor a sosit de la Filiala din Republica Dominicană. Exemplul lui a fost urmat de un şir neîntrerupt de Martori: medici, asistente şi personal specializat în operaţiuni de salvare, care au adus materiale donate. Pe proprietatea filialei a fost instalat imediat un spital de campanie, unde au primit îngrijiri medicale peste 1 000 de fraţi şi surori, precum şi persoane care nu erau Martore.
Printre pacienţi erau şi două tinere care îşi pierduseră braţul drept. Mylène, care lucrează ca voluntară la filială, îşi aminteşte: „Asemenea tuturor pacienţilor necăsătoriţi care şi-au pierdut o mână sau un picior, ele îşi făceau griji că nu se vor mai putea căsători şi nu-şi vor putea întemeia o familie“. De aceea, Mylène a luat legătura cu o soră din Franţa, care în copilărie îşi pierduse un braţ într-un accident de maşină. Ea a rugat-o pe această soră să le încurajeze pe cele două femei. Sora din Franţa le-a trimis prin e-mail fotografii cu ea împreună cu soţul ei şi cu cei doi copii frumoşi ai lor. Aceste fotografii le-au adus multă mângâiere celor două paciente tinere, care în prezent se adaptează bine la noua lor situaţie.
În afară de hrană, îmbrăcăminte şi medicamente, supravieţuitorii aveau nevoie urgent de locuinţe. Voluntari Martori din Haiti şi din străinătate au proiectat şi au construit peste 1 700 de locuinţe provizorii, în care să se adăpostească de ploaie şi să se bucure de o oarecare siguranţă familiile de Martori care rămăseseră fără locuinţă. În iunie, echipele de ajutorare au început să construiască Săli ale Regatului provizorii, iar în iulie autorităţile au eliberat primele autorizaţii pentru construirea unor Săli ale Regatului permanente.
VINDECARE DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL, EMOŢIONAL ŞI FIZIC
În martie, un frate, medic specialist în tratarea tulburărilor de stres posttraumatic, s-a întâlnit cu bătrânii celor 115 congregaţii afectate de cutremur. Medicul le-a explicat bătrânilor cum îi pot ajuta din punct de vedere spiritual pe membrii congregaţiei care suferiseră traume emoţionale. După aceea, medicul a stat de vorbă cu peste 100 de fraţi şi surori care aveau nevoie de tratament de specialitate.
La puţin timp după cutremur, David Splane, membru al Corpului de Guvernare, a făcut o vizită în Haiti pentru a-i încuraja pe fraţi şi pentru a le oferi mângâiere. Fratele Splane, care vorbeşte franceza, a ţinut o cuvântare la un congres de circumscripţie şi s-a întâlnit cu membrii familiei Betel, cu misionarii şi cu supraveghetorii de circumscripţie. Cu toţii au apreciat mult interesul şi iubirea sa, precum şi grija tandră a Corpului de Guvernare.
În pofida unor obstacole ce păreau de netrecut, ediţia în creola haitiană a Scripturilor greceşti creştine — Traducerea lumii noi a fost finalizată, tipărită şi trimisă înapoi la filială. Noile Biblii au ajuns cu doar câteva ore înainte de a fi lansate la congresul de district din iulie. Pe parcursul evenimentelor din 2010, care s-au succedat cu rapiditate, de la primele acţiuni de ajutorare până în prezent, toţi cei implicaţi au văzut şi au simţit în permanenţă îndrumarea şi ajutorul lui Iehova în toate privinţele. De nenumărate ori, tot ce era necesar — materiale, mijloace de transport şi personal calificat — a venit exact la momentul potrivit şi în modul cel mai bun cu putinţă. Această sincronizare perfectă nu putea fi o simplă coincidenţă. Iată ce a spus în acest sens un misionar cu multă experienţă: „Dacă aţi fi fost aici, aţi fi văzut cu ochii voştri mâna lui Iehova!“.
DEDICAREA FILIALELOR ÎL GLORIFICĂ PE DUMNEZEU
Pentru Martorii lui Iehova din Insulele Solomon, ziua de 13 februarie 2010 a fost de neuitat. Stephen Lett, membru al Corpului de Guvernare, a ţinut cuvântarea de dedicare a noilor clădiri ale filialei. Printre cele 368 de persoane din auditoriu s-a aflat şi primul Martor local, Clement Faabasua. Cu o lună înainte, la filială s-a organizat „o zi a porţilor deschise“ pentru cei care locuiesc în apropiere şi s-au organizat tururi de vizitare pentru 273 de persoane. Un vizitator, care este arhitect, a scris în cel mai important ziar naţional: „[Filiala] merită nota 10 cu felicitări. Este un model pentru comunitatea din Insulele Solomon, deoarece ne arată ce se poate face în ţara noastră, indiferent de beneficiar. Se poate spune că proiectantul, toţi cei care au lucrat şi actualii administratori au creat o nestemată în paradis“.
Sâmbătă, 3 aprilie 2010, la Filiala din Estonia s-a ţinut un program memorabil de dedicare. Auditoriul, alcătuit din 438 de persoane, s-a bucurat din plin de programul care a inclus cuvântarea de dedicare ţinută de Christian Muntean, de la Filiala din Grecia. De la compania locală de apă se cumpărase o clădire cu un etaj, aflată pe o proprietate de lângă filială. În această clădire, care a fost reamenajată, se află studiourile audio şi video, precum şi o sală de curs pentru şcoli, cum ar fi Şcoala Biblică pentru Fraţi Necăsătoriţi.
Filiala din Letonia, ţară învecinată, a fost dedicată în 10 aprilie 2010. După ce vestea bună a fost predicată pentru prima dată în Letonia în 1918, lucrarea noastră a cunoscut mai multe decenii de împotrivire crâncenă. În prezent însă, lucrarea de predicare din Letonia înregistrează progrese frumoase. La cuvântarea de dedicare, ţinută de fratele Christian Muntean, fraţilor locali li s-au alăturat 248 de delegaţi din nouă ţări.
Sâmbătă, 8 mai 2010, peste 2 200 de persoane au ascultat cu plăcere cuvântarea de dedicare a Filialei din Paraguay, ţinută de Gerrit Lösch, membru al Corpului de Guvernare. S-au construit o clădire de locuinţe cu 32 de camere şi un complex de birouri, iar clădirea existentă a fost renovată şi reamenajată. În plus, s-a construit un rezervor de apă subteran, cu o capacitate de 40 000 de litri. Încă de la început, autorităţile locale au fost foarte mulţumite de calitatea lucrărilor efectuate de voluntarii locali şi internaţionali. Un funcţionar a spus că au existat multe probleme cu alte clădiri religioase, dar că Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi pentru că fac totul ca la carte. De aceea, n-a fost deloc greu să se obţină autorizaţia pentru construirea filialei.
Sâmbătă, 29 mai 2010, la Filiala din Papua Noua Guinee, aproape 500 de fraţi şi surori din 12 ţări s-au întrunit pentru a asculta cuvântarea de dedicare ţinută de Winston Payne, de la Filiala din Australia. Cu această ocazie au fost dedicate o clădire de trei etaje cu dormitoare, cu o sală de mese, cu o bucătărie şi cu o spălătorie; o clădire cu ateliere şi cu o Sală a Regatului, precum şi un spaţios birou de traducere. În auditoriu s-a aflat un grup de Martori care au mers pe jos şase zile prin munţi stâncoşi pentru a asista la acest eveniment. Membrii grupului purtau costume tradiţionale orokaiva şi le făceau celorlalţi vizitatori o primire călduroasă cu cântece şi dansuri. O soră care îi slujeşte de mulţi ani lui Iehova a spus cu ochii în lacrimi: „Mă simt de parcă aş fi deja în Paradis!“.
„CONTINUAŢI SĂ DAŢI MULT ROD“
Nu există nici cea mai mică îndoială că eforturile conjugate ale Martorilor lui Iehova continuă să-l glorifice pe Dumnezeu. Isus a spus: „Tatăl meu este glorificat prin aceasta: că voi continuaţi să daţi mult rod şi că vă dovediţi discipolii mei“ (Ioan 15:8). Datorită binecuvântării lui Iehova şi a îndrumării sale iubitoare, ei se vor strădui ‘să umble într-un mod demn de Iehova pentru a-i plăcea pe deplin, continuând să dea rod în orice lucrare bună şi să crească în cunoştinţa exactă despre Dumnezeu, primind toată puterea, potrivit tăriei gloriei lui, ca să persevereze pe deplin şi să fie îndelung răbdători cu bucurie’ (Col. 1:10, 11).
[Legenda fotografiei de la pagina 8]
Natsue a reluat studiul Bibliei
[Legenda fotografiilor de la pagina 11]
Documentariştii verifică informaţiile cu atenţie
[Legenda fotografiei de la pagina 13]
Coreea
[Legenda fotografiei de la pagina 14]
Mexic
[Legenda fotografiilor de la pagina 14]
Africa de Sud
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Stephen Lett la unul dintre congresele internaţionale din Hawaii
[Legenda fotografiei de la pagina 22]
Dmitri Smik
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Evangelos Delis
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Certificatul emis de Ministerul Justiţiei
[Legenda fotografiei de la pagina 33]
Imediat după cutremur au sosit Martori cu pregătire medicală
[Legenda fotografiei de la pagina 33]
Voluntari Martori din Haiti şi din străinătate au proiectat şi au construit peste 1 700 de locuinţe provizorii
[Legenda fotografiei de la pagina 34]
Au fost lansate „Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi“ în creola haitiană
[Legenda fotografiei de la pagina 36]
Extensia Filialei din Estonia
[Legenda fotografiei de la pagina 37]
Filiala din Paraguay
[Legenda fotografiilor de la pagina 37]
Winston Payne a ţinut cuvântarea de dedicare la Filiala din Papua Noua Guinee