O adevărată fiică a Sarei

MAMA mea era o persoană afectuoasă și sociabilă, care iubea Biblia. Când a cunoscut-o pe Gertrud Ott, o misionară în Manado, Sulawesi de Nord, ea a început imediat un studiu biblic și a acceptat adevărul. Dar tatăl meu, Erwin, care avea o funcție importantă într-o bancă și a devenit ulterior președinte al Bursei de Valori Jakarta, s-a împotrivit cu vehemență noii sale religii.

Într-o zi, tata i-a dat mamei un ultimatum.

„Eu sau religia ta. Trebuie să alegi!”, i-a spus el mânios.

Mama s-a gândit îndelung. Apoi a răspuns cu blândețe: „Nu vreau să renunț nici la tine, nici la Iehova”.

Tatăl meu a rămas fără cuvinte și mânia lui s-a potolit.

Cu timpul, tata a devenit mai tolerant, căci o iubea foarte mult pe mama și o prețuia pentru înțelepciunea și discernământul ei.

În ce o privea, mama dorea ca soțul ei să i se alăture în închinarea adevărată. După ce s-a rugat cu stăruință pentru aceasta, i-a venit în minte că tatei îi plăcea să învețe limbi străine. Așa că s-a hotărât să lase la vedere prin casă texte biblice în engleză. „Încerc să-mi îmbunătățesc engleza”, i-a spus ea. Dându-și seama că tata aprecia oratoria, l-a rugat s-o ajute să-și repete temele de la Școala de Serviciu Teocratic. El a fost de acord. Cunoscându-l drept o persoană ospitalieră, l-a întrebat dacă ar vrea să-l găzduiască pe supraveghetorul de circumscripție. El a consimțit. Și, știind că își prețuia familia, l-a întrebat cu tact dacă i-ar plăcea să ni se alăture la congrese. Și ni s-a alăturat.

În timp, răbdarea și tactul mamei i-au înmuiat tatălui meu inima. Mai târziu, când familia noastră s-a mutat în Anglia, tata a participat la întruniri și s-a împrietenit cu John Barr, care a devenit membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova. În același an, tata s-a botezat, aducându-i mamei o bucurie nemărginită. În anii care au urmat, el a copleșit-o cu iubirea lui.

Unii dintre prietenii noștri o aseamănă pe mama cu Lidia, o creștină foarte ospitalieră din secolul I (Fap. 16:14, 15). Dar mie îmi amintește de Sara, care s-a supus de bunăvoie soțului ei, Avraam (1 Pet. 3:4-6). Mama a fost o femeie virtuoasă, respectuoasă și cu o spiritualitate puternică, impresionându-i pe toți cei care au cunoscut-o. Datorită exemplului ei, tatăl meu a acceptat adevărul. Pentru mine, ea a fost o adevărată fiică a Sarei.