5:5

cei blânzi: Blândețea este o calitate a celor care se supun de bunăvoie voinței și îndrumării lui Dumnezeu și care nu încearcă să îi domine pe alții. Termenul grecesc nu transmite ideea de lașitate sau de slăbiciune. În Septuaginta a fost folosit ca echivalent al unui termen ebraic ce poate fi tradus prin „smerit” sau „umil”. Acesta a fost folosit cu referire la Moise (Nu 12:3), la cei care se lasă învățați (Ps 25:9), la cei care vor stăpâni pământul (Ps 37:11) și la Mesia (Za 9:9; Mt 21:5). Isus a spus despre sine că este blând, sau smerit. (Mt 11:29)

vor moșteni pământul: Probabil că Isus face referire la Ps 37:11, unde se spune că „cei smeriți vor stăpâni pământul”. Termenul ebraic (ʼéreț) și cel grecesc (ge), redați prin „pământ”, pot face referire fie la întreaga planetă, fie la o anumită regiune de pe pământ, cum ar fi Țara Promisă. Scripturile arată că, dintre toți oamenii, Isus este cel mai mare exemplu de blândețe. (Mt 11:29) Diferite versete menționează că, în calitate de Rege, el avea să primească autoritate peste întregul pământ, nu doar peste o parte din el (Ps 2:8; Re 11:15), iar continuatorii săi unși aveau să fie comoștenitori cu el. (Re 5:10) Discipolii lui Isus care urmau să fie supușii săi pământești aveau ‘să moștenească’ pământul în sens diferit: nu în sensul că pământul le va aparține, ci în sensul că vor avea privilegiul de a se bucura de viață în Paradis, domeniul pământesc al Regatului. (Vezi nota de studiu de la Mt 25:34.)