6:20

discipolii săi: Termenul grecesc mathētḗs, redat prin „discipol”, se referă la un elev, sau la cineva care este învățat, și transmite ideea de atașament față de învățător, un atașament care modelează întreaga viață a discipolului. Deși mari mulțimi s-au adunat să-l asculte pe Isus, se pare că el li s-a adresat în special discipolilor săi, care erau așezați mai aproape de el. (Mt 5:1, 2; 7:28, 29)

a spus: Predica de pe munte este consemnată de Matei (capitolele 5-7) și de Luca (6:20-49). Luca face o prezentare mai succintă a acestei predici, în timp ce relatarea lui Matei este de aproximativ patru ori mai lungă și conține, cu câteva excepții, toate ideile menționate de Luca. Ambele relatări încep și se încheie în același mod și folosesc deseori expresii identice. În general, conținutul și ordinea subiectelor abordate sunt similare. Deși cele două relatări folosesc uneori formulări diferite pentru a reda cuvintele lui Isus, ele nu se contrazic niciodată. Este demn de remarcat că mai multe porțiuni ale predicii care nu apar în relatarea lui Luca au fost repetate de Isus în alte ocazii. De exemplu, în această predică, Isus a vorbit despre rugăciune (Mt 6:9-13) și despre punctul de vedere corect cu privire la lucrurile materiale (Mt 6:25-34). După aproximativ un an și jumătate, se pare că el a repetat aceste afirmații, iar Luca le-a inclus în relatarea sa. (Lu 11:2-4; 12:22-31) Un alt factor care poate explica diferențele dintre cele două relatări este următorul: Luca li s-a adresat tuturor creștinilor, indiferent de origine, și probabil că a omis în mod voit acele porțiuni ale predicii care îi vizau în special pe evrei. (Mt 5:17-27; 6:1-18)

Fericiți: Vezi notele de studiu de la Mt 5:3; Ro 4:7.

voi, cei săraci: Termenul grecesc tradus prin „sărac” înseamnă „nevoiaș”, „lipsit de mijloace materiale”, „cerșetor”. În relatarea lui Luca, formularea primei fericiri din Predica de pe munte diferă ușor de cea din Mt 5:3. Și Matei folosește termenul grecesc pentru „sărac”, dar adaugă termenul pentru „spirit”, astfel că întreaga expresie poate fi redată literalmente prin „săraci (cerșetori) în ce privește spiritul”. (Vezi notele de studiu de la Mt 5:3; Lu 16:20.) Această expresie se referă la cei care sunt pe deplin conștienți de sărăcia lor spirituală și de dependența lor de Dumnezeu. Cu toate că Luca folosește doar expresia „cei săraci”, redarea lui concordă cu cea din Mt 5:3, întrucât oamenii săraci și oprimați sunt adesea mai înclinați să-și recunoască necesitățile spirituale și mai conștienți că depind de Dumnezeu. De altfel, Isus a spus că unul dintre principalele motive pentru care a venit ca Mesia a fost acela de ‘a le anunța vestea bună săracilor’. (Lu 4:18) Cei care l-au urmat pe Isus și au primit speranța de a beneficia de binecuvântările aduse prin Regatul lui Dumnezeu erau în mare parte oameni săraci sau de rând. (1Co 1:26-29; Iac 2:5) Totuși, redarea lui Matei arată în mod clar că simplul fapt de a fi sărac nu garantează primirea favorii divine. Astfel, cele două versiuni ale primei fericiri, consemnate de Matei și de Luca, se completează reciproc.