4:6

fântâna lui Iacob: Conform tradiției, această fântână corespunde cu Bir Yaʽqub (Beʼer Yaʽaqov), care se află la circa 2,5 km S-E de actualul Nablus, nu departe de Tell Balata, unde a fost orașul Sihem. Fântâna este foarte adâncă, iar nivelul apei nu ajunge niciodată la suprafață. Măsurătorile făcute în secolul al XIX-lea au indicat o adâncime de aproximativ 23 m. Însă, întrucât pe fundul fântânii se găsesc pietre și moloz, se crede că în vechime fântâna era și mai adâncă. (Ioa 4:11) Având în vedere că, de obicei, fântâna este seacă de la sfârșitul lunii mai până când încep ploile de toamnă, unii cred că apa ei provine de la ploaie și de la apa infiltrată în sol. Alții sunt de părere că fântâna este alimentată și de un izvor. (Vezi nota de studiu de la fântână, din acest verset.) Deși nu spune în mod explicit că Iacob a săpat fântâna, Biblia arată că el avea un teren acolo. (Ge 33:18-20; Ios 24:32) Este posibil deci ca el să fi săpat fântâna sau să fi pus pe cineva să o sape, probabil ca să asigure apă pentru familia sa numeroasă și pentru multele lui turme. Astfel, putea evita conflictele cu vecinii săi, care, fără îndoială, dețineau celelalte surse de apă. Sau poate că a săpat-o pentru a avea o sursă suplimentară de apă când alte fântâni din zonă secau.

fiind obosit: Acesta este singurul loc din Scripturi unde se spune că Isus era „obosit”. Era aproximativ ora 12 și, probabil, în acea dimineață Isus făcuse ‘călătoria’ din Valea Iordanului (Iudeea) până în Sihar (Samaria), pe un traseu abrupt, cu o diferență de nivel de aproximativ 900 m. (Ioa 4:3-5; vezi Ap. A7)

fântână: Sau „izvor”. În acest capitol sunt folosiți doi termeni grecești cu referire la fântâna lui Iacob din Sihar. Termenul pēgḗ, redat de două ori prin „fântână” în acest verset, desemnează deseori un izvor, sau o sursă de apă, iar aici se referă, probabil, la sursa de apă care alimenta fântâna lui Iacob. În Iac 3:11, pēgḗ este folosit cu referire la un „izvor” literal, iar în Ioa 4:14, unde este tradus tot prin „izvor”, are sens figurat. În Ioa 4:12 este folosit termenul grecesc phréar cu privire la fântâna lui Iacob. El poate desemna o fântână, un rezervor sau un puț vertical. (1Sa 19:22, Septuaginta; Lu 14:5) În general, fântânile erau alimentate de izvoare. Aceasta ar putea explica de ce Ioan folosește ambele cuvinte – „izvor” și „fântână” – cu referire la aceeași sursă de apă. Uneori, izvoarele erau curățate și adâncite. (Vezi nota de studiu de la fântâna lui Iacob, din acest verset.)

pe la ceasul al șaselea: Adică aproximativ ora 12. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:3.)