7:49

blestemată: Fariseii și conducătorii evrei, care erau mândri și se considerau drepți, îi disprețuiau pe oamenii din popor care îl ascultau pe Isus și îi numeau „mulțime . . . blestemată”. Termenul grecesc folosit aici, epáratos, este un termen depreciativ, care sugerează că persoanele în discuție se află sub blestemul lui Dumnezeu. Conducătorii religioși evrei foloseau și un termen ebraic, ʽam haʼáreţ („oameni ai pământului”), pentru a-și exprima disprețul față de oamenii din popor. Inițial, acesta a fost un termen plin de respect care îi desemna pe locuitorii unui anumit teritoriu și se referea nu doar la cei săraci și de condiție umilă, ci și la persoane proeminente. (Ge 23:7; 2Re 23:35; Eze 22:29) Totuși, în timpul lui Isus, acest termen era utilizat cu referire la oamenii care erau considerați ignoranți în ce privește Legea mozaică sau care nu respectau tradițiile rabinice în cele mai mici detalii. Unele scrieri rabinice de mai târziu confirmă lucrul acesta. Mulți conducători religioși îi considerau demni de dispreț pe astfel de oameni și refuzau să mănânce cu ei, să cumpere lucruri de la ei sau să stea în compania lor.