14:9

Cine m-a văzut pe mine l-a văzut și pe Tatăl: Cererea lui Filip, consemnată în Ioa 14:8, sugerează că el voia ca Isus să le arate lui și celorlalți discipoli o manifestare vizibilă a lui Dumnezeu, asemenea celor pe care le văzuseră Moise, Ilie și Isaia. (Ex 24:10; 1Re 19:9-13; Is 6:1-5) Slujitorii lui Dumnezeu care au primit acele viziuni nu l-au văzut efectiv pe Dumnezeu. (Ioa 1:18) Mai degrabă, au văzut gloria lui Dumnezeu prin intermediul unui reprezentant îngeresc al Său ori prin intermediul altor lucruri care dezvăluiau puterea Sa. (Ex 33:17-23) Răspunsul lui Isus arăta că Filip văzuse deja ceva mai bun decât o viziune a lui Dumnezeu. Întrucât Isus a reflectat în mod perfect personalitatea Tatălui său, a-l vedea pe Isus echivala cu a-l vedea pe Dumnezeu însuși. (Mt 11:27) Discipolii ‘l-au văzut pe Tatăl’ în sensul că au perceput personalitatea, voința și scopul lui Dumnezeu prin ceea ce a spus și a făcut Isus. Prin urmare, când Biblia îl descrie pe Isus – iubirea pe care le-a arătat-o prietenilor săi, compasiunea care l-a îndemnat să-i vindece pe alții, empatia care l-a făcut să verse lacrimi și modul său impresionant de a preda –, cititorul și-l poate imagina pe Tatăl său, Iehova, spunând și făcând exact aceleași lucruri. (Mt 7:28, 29; Mr 1:40-42; Ioa 11:32-36)