2:17

în zilele din urmă: Citând din profeția lui Ioel, Petru folosește, sub inspirație divină, expresia „în zilele din urmă” în locul expresiei „după aceea” din textul ebraic original și din Septuaginta. (Ioe 2:28 [3:1, LXX]) Profeția lui Ioel s-a împlinit odată cu turnarea spiritului sfânt la Penticostă. Prin urmare, faptul că Petru a folosit expresia „în zilele din urmă” arată că acest interval de timp special începuse deja și avea să preceadă „ziua cea mare și glorioasă a lui Iehova”. Această ‘zi a lui Iehova’ urma să marcheze, din câte se pare, încheierea ‘zilelor din urmă’. (Fa 2:20) Întrucât Petru li se adresa evreilor și prozeliților, cuvintele sale trebuie să se fi împlinit, inițial, în cazul lor. Declarația lui a indicat, probabil, că evreii trăiau „în zilele din urmă” ale acelui sistem, cu centrul de închinare la Ierusalim. Anterior, chiar Isus prezisese distrugerea Ierusalimului și a templului. (Lu 19:41-44; 21:5, 6) Această distrugere a avut loc în 70 e.n.

spiritul meu: Termenul grecesc pneúma se referă aici la spiritul sfânt, sau forța activă a lui Dumnezeu. În Ioel 2:28, citat aici, este folosit corespondentul ebraic rúaḥ. Atât termenul ebraic, cât și cel grecesc transmit ideea de ceva care este invizibil ochilor umani și care denotă forță în acțiune. (Vezi Glosarul, „Spirit”.)

oameni de orice fel: Lit. „toată carnea”. Termenul grecesc sarx (deseori redat prin „carne”) este folosit aici cu referire la oamenii vii. Prin urmare, expresia „toată carnea” se referă, în general, la toată omenirea. (Vezi nota de studiu de la Ioa 17:2.) În acest context însă, expresia grecească redată „toată carnea” are un sens mai restrâns. Dumnezeu nu a turnat spiritul său asupra tuturor oamenilor de pe pământ, nici chiar asupra tuturor oamenilor din Israel. Prin urmare, este clar că expresia nu se referă la omenire în ansamblu. Ea se referă mai degrabă la oameni de orice fel, fără deosebire. Dumnezeu a turnat spiritul sfânt peste ‘fii și fiice, tineri și bătrâni, sclavi și sclave’, adică peste orice fel de oameni. (Fa 2:17, 18) Termenul grecesc pas, redat prin „toată” și „orice”, apare și în 1Ti 2:3, 4, unde se spune că Dumnezeu vrea ca „oameni de orice fel să fie salvați”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 12:32.)

vor profeți: Termenul grecesc prophēteúō însemnă literalmente „a vorbi în public”. În Scripturi, acest termen se referă la proclamarea mesajelor de origine divină. Deși cuvântul include uneori ideea de prezicere a viitorului, nu acesta este sensul lui de bază. El se poate referi și la dezvăluirea unui lucru prin revelație divină. (Vezi notele de studiu de la Mt 26:68; Mr 14:65; Lu 22:64.) În acest context, spiritul sfânt i-a impulsionat pe unii să profețească. Declarând „lucrurile mărețe” pe care Iehova le făcuse deja și cele pe care avea să le facă în viitor, ei urmau să acționeze ca purtători de cuvânt ai Celui Preaînalt. (Fa 2:11) Termenul ebraic pentru „a profeți” transmite o idee asemănătoare. De exemplu, în Ex 7:1 Aaron este numit profet pentru Moise în sensul că era purtătorul de cuvânt al lui Moise, sau gura lui, și nu pentru că prezicea evenimente din viitor.

bătrânii: Sau „bărbații în vârstă”, „bătrânii congregației”. Aici termenul grecesc presbýteros se referă, din câte se pare, la bărbații înaintați în vârstă în antiteză cu „tinerii” menționați anterior în verset. În alte contexte, același termen este folosit pentru a desemna bărbați care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. (Fa 4:5; 11:30; 14:23; 15:2; 20:17; vezi nota de studiu de la Mt 16:21)