4:6

Ana, preotul principal: Ana a fost numit mare preot în anul 6 sau 7 e.n. de către Quirinius, guvernatorul roman al Siriei, și a rămas în această funcție până în jurul anului 15 e.n. Chiar și după ce a fost destituit de către romani din funcția de mare preot, Ana a continuat, se pare, să exercite multă putere și influență ca mare preot onorific și să ocupe un loc de seamă în ierarhia evreiască. Cinci dintre fiii săi au deținut funcția de mare preot, iar ginerele său Caiafa a slujit ca mare preot aproximativ între anii 18 și 36 e.n. (Vezi nota de studiu de la Lu 3:2.) În Ioa 18:13, 19, se face referire la Ana ca fiind „preotul principal”. Același cuvânt grecesc, arkhiereús, putea fi folosit atât cu privire la marele preot în exercițiu, cât și la un membru proeminent din clasa preoțească, inclusiv la un mare preot destituit. (Vezi Glosarul, „Preot principal”.)

Caiafa: Unul dintre marii preoți numiți de romani. El a deținut această funcție mai mult timp decât predecesorii săi imediați datorită abilităților sale diplomatice. Caiafa a fost numit mare preot în jurul anului 18 e.n. și a rămas în funcție până în jurul anului 36 e.n. El a fost cel care l-a interogat pe Isus și care apoi l-a predat lui Pilat. (Mt 26:3, 57; Ioa 11:49; 18:13, 14, 24, 28) Aceasta este singura ocurență din cartea Faptele în care Caiafa apare menționat cu numele. În celelalte ocurențe din Faptele se face referire la el ca fiind „marele preot”. (Fa 5:17, 21, 27; 7:1; 9:1)