17:18

filozofi epicurieni: Discipoli ai filozofului grec Epicur (341-270 î.e.n.). Ei predau ideea conform căreia satisfacerea plăcerilor era scopul suprem al vieții. Epicurienii credeau în existența zeilor, dar considerau că aceștia nu erau interesați de oameni, nu îi recompensau, dar nici nu îi pedepseau. Prin urmare, orice rugăciune și jertfă erau inutile. Gândirea și acțiunile lor nu erau ghidate de principii morale. Ei îndemnau la moderație, întrucât în acest mod erau evitate consecințele negative ale exceselor. În opinia lor, cunoștința îi era necesară unei persoane doar pentru a o elibera de temerile și superstițiile religioase. Nici epicurienii, nici stoicii nu credeau în înviere. (Vezi nota de studiu de la stoici, din acest verset.)

stoici: Adepți ai unei școli filozofice grecești care considerau că fericirea putea fi dobândită numai trăind în armonie cu rațiunea și cu natura. În opinia lor, un om cu adevărat înțelept era indiferent la durere sau la plăcere. Ei credeau că toate lucrurile erau parte intrinsecă a unei zeități impersonale și că sufletul uman provenea din această sursă. Unii stoici susțineau că sufletul avea să fie distrus în cele din urmă împreună cu universul, în timp ce alții considerau că sufletul avea să fie absorbit din nou de această divinitate. Nici stoicii, nici epicurienii nu credeau în înviere. (Vezi nota de studiu de la filozofi epicurieni, din acest verset.)

palavragiul: Lit. „ciugulitorul de semințe”. Termenul grecesc care apare aici, spermológos, era folosit cu referire la o pasăre care ciugulește semințe. În sens figurat, avea o conotație depreciativă indicând o persoană care ciugulește sau adună resturi cerșind sau furând sau o persoană simplă și neinstruită care repetă frânturi de informații, fiind un flecar trândav. De fapt, acei oameni instruiți spuneau că Pavel flecărea despre lucruri pe care nu le înțelegea.