5:14

moartea a domnit ca rege: Moartea este prezentată aici ca un „rege” care domnește peste oameni încă din timpul lui Adam; ea domnește împreună cu un alt „rege”, păcatul. (Ro 6:12) Acești regi își impun „legea”, sau influența puternică, asupra omenirii în sensul că imperfecțiunea moștenită îi determină pe oameni să păcătuiască, iar păcatul aduce moartea. (Ro 7:23; vezi nota de studiu de la Ro 8:2) Când Cristos a venit pe pământ și a oferit răscumpărarea, a apărut un rege superior: bunătatea nemeritată. Ea a început să domnească asupra celor ce acceptă darul lui Dumnezeu „care duce la viață veșnică”. (Ro 5:15-17, 21)

a domnit ca rege: Multe traduceri redau verbul grecesc folosit aici (basileúō) doar prin „a domni”. Aceasta este o redare acceptabilă (Mt 2:22), însă, întrucât verbul este înrudit cu substantivul grecesc pentru „rege” (basileús), el poate fi redat în mod potrivit prin „a domni ca rege”, „a deveni rege”. (Lu 19:14, 27) Verbul este folosit cu privire la Isus Cristos (Lu 1:33; 1Co 15:25) și la Iehova Dumnezeu (Re 11:15, 17; 19:6), care domnesc ca regi în cer. De asemenea, este folosit în legătură cu creștinii unși fideli, care „vor domni ca regi peste pământ”. (Re 5:10; 20:4, 6; 22:5; Ro 5:17b) Totuși, în acest context, Pavel utilizează termenul în sens figurativ, cu referire la păcat, la moarte și la bunătatea nemeritată.

care se aseamănă în unele privințe cu cel ce urma să vină: Primul om, Adam, se aseamănă în unele privințe cu Isus Cristos, a cărui venire a fost promisă în grădina Edenului chiar înainte ca Iehova Dumnezeu să-i condamne pe Adam și pe Eva. (Ge 3:15) Atât Adam, cât și Isus au fost oameni perfecți. De asemenea, amândoi au fost tați: Adam a fost tată în sens literal pentru omenirea păcătoasă (Ge 1:28), iar Isus e tată în sensul că este Instrumentul Principal al vieții și „Tată Etern” pentru oamenii ascultători (Is 9:6; Fa 3:15). Deoarece Adam nu a ascultat de Dumnezeu, el le-a transmis păcatul tuturor descendenților săi; pentru a le anula datoria, și anume păcatul, Răscumpărătorul lor, Isus, trebuia să fie un om perfect, la fel ca Adam. Lucrul acesta este în armonie cu principiul „viață . . . pentru viață”. (De 19:21) De aceea, Pavel a spus: „Așa este scris: «Primul om, Adam, a devenit o ființă vie». Ultimul Adam a devenit un spirit dătător de viață”. (1Co 15:45) Termenul grecesc redat prin „se aseamănă” este týpos, care înseamnă literalmente „tip”, „prototip” sau „model”, astfel că expresia „care se aseamănă . . . cu cel” ar putea fi redată prin „care este prototipul (modelul) lui”. Totuși, nu există nicio asemănare între ascultarea absolută a lui Isus față de Iehova și neascultarea lui Adam.