9:17

în Scripturi i se spune faraonului: Lit. „Scriptura îi spune faraonului”. În continuare, Pavel citează din Ex 9:16. Cuvintele citate fac parte dintr-un mesaj pe care Iehova i l-a transmis faraonului prin intermediul lui Moise. (Ex 9:13-19) Însă Pavel personifică ‘Scriptura’, prezentând-o ca și cum ea i-ar fi adresat aceste cuvinte faraonului. Pavel folosește o personificare similară în Ro 3:19, unde afirmă: „Toate lucrurile pe care le spune Legea le spune celor ce sunt sub Lege”. Folosirea personificării în aceste contexte este potrivită întrucât Scripturile ebraice, inclusiv Legea, erau considerate Cuvântul lui Dumnezeu – Dumnezeu însuși vorbea prin ele. În mod asemănător, Isus a personificat uneori spiritul sfânt al lui Dumnezeu, spunând că el „va învăța” și „va depune mărturie”. (Ioa 14:26; 15:26)

te-am lăsat în viață: Multe traduceri redau această expresie prin „te-am ridicat” sau „te-am înălțat”, ceea ce ar putea transmite ideea că Dumnezeu l-a întronat pe faraon. Totuși, Pavel citează aici din Ex 9:16, al cărui context clarifică sensul expresiei. Când a anunțat a șaptea plagă, Dumnezeu i-a spus faraonului: „Până acum aș fi putut să-mi întind mâna ca să vă lovesc . . . și ai fi fost șters de pe fața pământului”. (Ex 9:15) Dar, în loc să-l lovească pe faraon, Dumnezeu a ales să-i cruțe viața, spunându-i: „Te-am lăsat în viață [lit. te-am ținut în picioare]”. (Ex 9:16) De asemenea, este demn de remarcat că Septuaginta traduce cuvintele adresate de Iehova faraonului prin „te-am păstrat”. Așadar, atât contextul din Exodul, cât și redarea din Septuaginta conduc la următoarea concluzie: termenul grecesc folosit în Ro 9:17 transmite ideea că Dumnezeu l-a lăsat în viață pe faraon până când i-a arătat puterea Sa.

numele meu să fie proclamat pe tot pământul: Pavel citează aici din Ex 9:16. Cuvintele sale fac parte din mesajul pe care Iehova i l-a transmis faraonului prin intermediul lui Moise după a șasea plagă. (Ex 9:8-15) În Biblie, cuvântul „nume” face uneori referire la persoana însăși, la reputația ei și la tot ce dezvăluie acea persoană despre sine. (Ex 34:5, 6; vezi notele de studiu de la Mt 6:9; Ioa 17:6, 26) Biblia evidențiază cu consecvență importanța sfințirii și justificării numelui lui Dumnezeu. De exemplu, psalmistul s-a rugat: „Să se știe că tu, al cărui nume este Iehova, numai tu ești Cel Preaînalt peste tot pământul!”. (Ps 83:18) În cartea Ezechiel, expresia „vor [veți] ști că eu sunt Iehova” apare de peste 50 de ori. (Eze 6:7; 38:23) Isus și-a învățat discipolii să se roage ca numele lui Dumnezeu să fie sfințit. (Mt 6:9) Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștini să declare public numele lui Dumnezeu. (Ev 13:15) Iar în Re 15:4 se pune întrebarea: „Cine nu se va teme de tine, Iehova, și nu va glorifica numele tău?”.