16:16

cu o sărutare sfântă: În patru dintre scrisorile sale (aici și în 1Co 16:20; 2Co 13:12; 1Te 5:26), Pavel îi încurajează pe colaboratorii săi creștini să se salute unii pe alții „cu o sărutare sfântă”. Apostolul Petru a folosit o expresie similară: „Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare frățească [lit. de iubire]”. (1Pe 5:14, n.s.) În timpurile biblice, sărutul era considerat un semn de afecțiune, de respect sau de pace. De asemenea, exista obiceiul de a săruta pe cineva la venire sau la plecare. (Ru 1:14; Lu 7:45) Acest gest era obișnuit între rude de sex opus (Ge 29:11; 31:28), între rude de sex masculin și între prieteni apropiați (Ge 27:26, 27; 45:15; Ex 18:7; 1Sa 20:41, 42; 2Sa 14:33; 19:39; vezi nota de studiu de la Fa 20:37). În cazul creștinilor, astfel de manifestări de afecțiune erau o expresie a fraternității și a unității spirituale de care se bucurau cei ce se închinau adevăratului Dumnezeu. Ele nu erau o simplă formalitate sau un simplu ritual și nu aveau nicio conotație romantică sau erotică. (Ioa 13:34, 35)