13:4

Iubirea: În această descriere bine-cunoscută a iubirii, Pavel folosește același termen grecesc (agápē) care apare în 1Io 4:8-10, unde apostolul Ioan vorbește despre „iubirea lui Dumnezeu”. În versetul 8, Ioan chiar spune că „Dumnezeu este iubire”, ceea ce înseamnă că Iehova este personificarea iubirii. (Vezi nota de studiu de la Ioa 3:16.) Cea mai bună modalitate de a defini iubirea creștină este aceea de a descrie modul în care acționează ea. Iubirea creștină este sinonimă cu altruismul și este guvernată de principii. Iubirea principială nu include întotdeauna sentimente calde de afecțiune; uneori, un creștin arată o astfel de iubire deoarece așa este corect să procedeze. De exemplu, deși s-ar putea simți profund rănită, o persoană arată iubire creștină alegând ‘să nu țină cont de răul suferit’. (1Co 13:5) De multe ori însă, iubirea creștină presupune și sentimente calde de afecțiune. Deci iubirea pe care o descrie Pavel include atât inima (sentimente de afecțiune), cât și mintea (hotărârea fermă de a aplica normele drepte stabilite de Dumnezeu). (Vezi notele de studiu de la Mt 5:44; 22:37.)

Iubirea este răbdătoare: Sau „Iubirea este îndelung răbdătoare”. Verbul grecesc redat aici prin „a fi răbdătoare” ar putea fi tradus literalmente prin „a avea lungime a spiritului”. Atât acest verb, cât și substantivul înrudit transmit ideea de a persevera cu calm și de a fi încet la mânie. Răbdarea este un aspect al rodului spiritului sfânt (Ga 5:22) și un semn de identificare a slujitorilor lui Dumnezeu. (2Co 6:4-6; Col 3:12; 1Te 5:14; vezi Ap. A2) Răbdarea este o calitate pe care Iehova și Isus o manifestă în mod constant față de oameni. (Ro 2:4; 9:22; 1Ti 1:16; 1Pe 3:20; 2Pe 3:9, 15; vezi nota de studiu de la Ga 5:22) Ca imitatori ai lui Isus și ai lui Iehova, creștinii trebuie să fie răbdători cu alții. (1Co 11:1; Ef 5:1)

Iubirea este . . . bună: Verbul grecesc khrēsteúomai, redat prin „este . . . bună”, e înrudit cu substantivul khrēstótēs („bunătate”). Această calitate este un aspect al ‘rodului spiritului’. (Ga 5:22) Persoana care arată bunătate manifestă un interes activ pentru binele altora și oferă cu amabilitate ajutor practic. În plus, ea este atentă și plină de considerație, reacționând la necesitățile altora în mod delicat și prietenos. (Col 3:12; Tit 3:4)

Iubirea nu este invidioasă: Sau „Iubirea nu este geloasă”. Verbul grecesc zelóō exprimă o emoție puternică, pozitivă sau negativă. În acest verset, el este tradus prin expresia „a fi invidios” deoarece desemnează emoția negativă pe care o simte cineva față de un presupus rival sau față de o persoană care pare să se bucure de un avantaj. Substantivul înrudit zḗlos, redat deseori prin „gelozie”, este enumerat printre „lucrările cărnii”, menționate în Ga 5:19-21. Această gelozie este egoistă și generează ură, nu iubire. Adevărata iubire nu este invidioasă, ci, mai degrabă, este plină de încredere și de speranță, acționând mereu spre binele altora. (1Co 13:4-7; pentru o analiză a sensului pozitiv al acestui verb grecesc, vezi nota de studiu de la 2Co 11:2)