15:45

Primul om, Adam, . . . Ultimul Adam: În prima parte a versetului, Pavel citează din Ge 2:7 („omul a devenit o ființă vie”), însă adaugă cuvintele „primul” și „Adam”. În a doua parte a versetului, el îl numește pe Isus „ultimul Adam”. Apoi, în 1Co 15:47, Pavel îl numește pe Adam „primul om”, iar pe Isus, „al doilea om”. Primul Adam nu a ascultat de Tatăl său, care i-a dat viață; ultimul Adam a dat dovadă de ascultare absolută. Primul Adam a transmis descendenței sale păcatul; ultimul Adam și-a dat viața umană ca jertfă de ispășire a păcatelor. (Ro 5:12, 18, 19) Iehova l-a readus apoi la viață pe Isus ca ființă spirituală. (1Pe 3:18) Întrucât, la fel ca Adam, Isus a fost un om perfect, Iehova a putut accepta jertfa lui Isus ca „răscumpărare corespunzătoare” pentru descendenții lui Adam fără a-și încălca normele de dreptate. Această jertfă de răscumpărare le-a redat oamenilor perspectiva de a se bucura de viața pe care primul Adam a pierdut-o. (1Ti 2:5, 6) Astfel, Isus poate fi numit pe bună dreptate „ultimul Adam”, expresie care arată că, după el, nu va mai fi nevoie de un alt Adam. (Compară cu notele de studiu de la Lu 3:38; Ro 5:14.)

o ființă vie: Sau „un suflet viu”, „o persoană vie”. Pavel citează aici din Ge 2:7, unde termenul ebraic néfeș este redat prin „ființă” sau, la nota de subsol, prin „suflet”, „persoană”. El înseamnă literalmente „ființă ce respiră”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)