Eclesiastul

11 Aruncă-ți* pâinea pe ape,+ căci după multe zile o vei găsi iarăși.+ 2 Dă câte o parte din ce ai la șapte sau chiar la opt,+ căci nu știi ce nenorocire va veni pe pământ.

3 Când norii sunt plini de apă, ei varsă ploi pe pământ; și, când un copac cade la sud sau la nord, unde cade, acolo rămâne.

4 Cine se uită după vânt nu va semăna și cine se uită după nori nu va secera.+

5 Așa cum nu știi în ce fel lucrează spiritul în oasele copilului din pântecele* femeii însărcinate,+ tot așa nu cunoști nici lucrarea adevăratului Dumnezeu, care face totul.+

6 Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească,+ fiindcă nu știi care va reuși, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă vor fi la fel de bune.

7 Lumina este dulce și este plăcut pentru ochi să vadă soarele. 8 De aceea, dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure în toți anii aceștia,+ dar să-și amintească și că zilele de întuneric ar putea fi multe; tot ce va veni este deșertăciune.+

9 Bucură-te, tinere, în tinerețea ta și inima să-ți fie veselă în zilele tinereții tale. Umblă pe căile inimii tale și după lucrurile pe care le văd ochii tăi. Dar să știi că pentru toate acestea adevăratul Dumnezeu te va aduce la judecată*.+ 10 Îndepărtează deci din inima ta tot ce provoacă durere și înlătură din trupul* tău tot ce este dăunător, căci tinerețea și floarea vârstei sunt deșertăciune.+