Să-l cunoaştem pe Iehova prin Cuvântul său

„Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.“ — IOAN 17:3.

1, 2. a) Care este sensul cuvintelor „a cunoaşte“ şi „cunoaştere“, aşa cum sînt ele folosite în Scripturi? b) Ce exemple clarifică acest sens?

A CUNOAŞTE pe cineva ca pe o simplă cunoştinţă sau a avea cunoştinţă de ceva într-un mod superficial nu corespunde sensului cuvintelor „a cunoaşte“ şi „cunoaştere“ aşa cum sînt ele folosite în Scripturi. În Biblie acest sens implică „actul cunoaşterii prin experienţă“, o cunoaştere care denotă „relaţii de încredere între persoane“ (The New International Dictionary of New Testament Theology). Aceasta înseamnă să-l cunoaştem pe Iehova, luînd în considerare anumite fapte ale sale, cum sînt numeroasele cazuri amintite în cartea lui Ezechiel, cazuri în care Dumnezeu a executat judecăţi împotriva răufăcătorilor, proclamînd: ‘Şi va trebui să ştiţi că eu sînt Iehova’. — Ezechiel 38:23, NW.

² Există o varietate de moduri în care pot fi folosite cuvintele „a cunoaşte“ şi „cunoaştere“, iar aceasta se poate ilustra prin cîteva exemple. Multora care pretindeau că au acţionat în numele său, Isus le-a zis: „Niciodată nu v-am cunoscut“. Prin aceasta el voia să spună că niciodată nu a avut de-a face cu ei (Matei 7:23). În 2 Corinteni 5:21 se spune că Cristos „n-a cunoscut păcat“. Aceasta nu înseamnă că el nu era conştient de păcat, ci faptul că, personal, el nu avea legătură cu păcatul. În mod asemănător, cînd Isus a zis „şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“, aceasta însemna mai mult decît a cunoaşte ceva despre Dumnezeu şi despre Cristos. — Compară cu Matei 7:21.

3. Ce anume dovedeşte că Iehova manifestă un semn de identificare a adevăratului Dumnezeu?

³ Multe dintre însuşirile lui Iehova pot fi cunoscute prin Cuvîntul său, Biblia. Una dintre ele este capacitatea sa de a profeţi cu exactitate. Ea este un semn al adevăratului Dumnezeu: „Să le arate şi să ne spună ce se va întîmpla; să spună cele din trecut, cele ce sînt, ca să le vedem împlinirea; sau, faceţi-ne să le ştim pe cele ce vor veni. Spuneţi-ne ce se va întîmpla mai tîrziu, ca să ştim că sînteţi dumnezei“ (Isaia 41:22, 23). În Cuvîntul său, Iehova ne spune primele lucruri referitoare la crearea pămîntului şi a vieţii de pe el. El a spus cu mult timp înainte lucrurile care urmau să se întîmple şi cele care s-au petrecut. Chiar şi acum el ‘ne face să ştim lucrurile care vor veni’, îndeosebi lucrurile care se întîmplă în aceste ‘zile din urmă’. — 2 Timotei 3:1–5, 13; Geneza 1:1–30; Isaia 53:1–12; Daniel 8:3–12, 20–25; Matei 24:3–21; Apocalipsa 6:1–8; 11:18.

4. Cum şi-a folosit Iehova puterea — o calitate a sa —, şi cum o va mai folosi?

⁴ O altă însuşire a lui Iehova este puterea. Ea este evidentă în ceruri, unde stelele care acţionează ca mari cuptoare de fuziune revarsă lumină şi căldură. Cînd oamenii sau îngerii rebeli sfidează suveranitatea lui Iehova, el îşi foloseşte puterea de „războinic viteaz“ pentru a-şi apăra bunul renume şi normele sale drepte. Cu aceste ocazii, el nu ezită să dezlănţuie o putere distrugătoare, la fel ca la Potopul din zilele lui Noe, la distrugerea Sodomei şi a Gomorei şi la eliberarea Israelului prin Marea Roşie (Exodul 15:3–7; Geneza 7:11, 12, 24; 19:24, 25). În scurt timp, Dumnezeu îşi va folosi puterea pentru a-l ‘zdrobi pe Satan sub picioarele voastre’. — Romani 16:20.

5. Ce calitate mai are Iehova în afară de putere?

⁵ În pofida acestei puteri nelimitate, există totuşi umilinţă. În Psalmul 18:35, 36 se spune: „Îndurarea [umilinţa, NW] Ta m-a făcut mare. Tu mi-ai lărgit drumul sub paşii mei“. Propria umilinţă îi permite lui Dumnezeu ‘să privească (binevoitor, NW) peste ceruri şi peste pămînt. El ridică pe sărac din ţărînă, înalţă pe cel lipsit din gunoi’. — Psalmul 113:6, 7.

6. Care este calitatea lui Iehova care salvează viaţa?

⁶ Îndurarea lui Iehova, în ce priveşte felul în care el tratează cu oamenii, salvează viaţa. Cîtă îndurare i s-a arătat lui Manase cînd a fost iertat, cu toate că el comisese cele mai mari atrocităţi! Iehova spune: „Cînd zic celui rău: «Vei muri negreşit!» şi el se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi drept . . . Nici unul din păcatele pe care le-a făcut nu va fi amintit împotriva lui; a făcut ce este bine şi ce este drept, va trăi negreşit“ (Ezechiel 33:14, 16; 2 Cronici 33:1–6, 10–13). Isus a reflectat atitudinea lui Iehova cînd ne-a îndemnat să iertăm de 77 de ori, ba chiar de 7 ori într-o zi! — Psalmul 103:8–14; Matei 18:21, 22; Luca 17:4.

Un Dumnezeu care simte

7. Prin ce se deosebeşte Iehova de zeii greci, şi ce privilegiu preţios ni se oferă?

⁷ Filozofii greci, de exemplu epicurienii, credeau în zei, dar considerau că aceştia sînt prea departe de pămînt ca să se mai intereseze de om sau ca să fie impresionaţi de sentimentele acestuia. Cît de deosebite sînt relaţiile dintre Iehova şi Martorii săi fideli! „DOMNUL Îşi găseşte plăcere în poporul Său“ (Psalmul 149:4). Oamenii nelegiuiţi dinainte de Potop l-au făcut să aibă regrete şi să se ‘mîhnească în inima Lui’. Israelul, prin infidelitatea sa, l-a îndurerat şi l-a mîhnit pe Iehova. Creştinii pot, prin neascultarea lor, să întristeze spiritul lui Iehova; dar, prin fidelitatea lor, ei pot să-i aducă bucurii. Este de-a dreptul uimitor faptul că un biet om de pe pămînt îl poate mîhni sau bucura pe Creatorul universului! Avînd în vedere tot ce face el pentru noi, cît de minunat este faptul că avem preţiosul privilegiu de a-i produce plăcere! — Geneza 6:6; Psalmul 78:40, 41; Proverbele 27:11; Isaia 63:10; Efeseni 4:30.

8. Cum şi-a folosit Avraam libertatea de exprimare în faţa lui Iehova?

⁸ Cuvîntul lui Dumnezeu arată că iubirea lui Iehova ne permite o mare „libertate de exprimare“ (1 Ioan 4:17, NW). Să luăm cazul lui Avraam, cînd Iehova a venit să distrugă Sodoma. Avraam i-a spus lui Iehova: „Vei nimici Tu oare şi pe cel drept împreună cu cel rău? Poate că în mijlocul cetăţii sînt cincizeci de oameni drepţi: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din cauza celor cincizeci de oameni drepţi care sînt acolo? . . . Departe de Tine! Cel care judecă tot pămîntul nu va face ce este drept?“ Ce cuvinte i-au fost adresate lui Dumnezeu! Totuşi, Iehova a consimţit să salveze Sodoma dacă se aflau acolo cincizeci de oameni drepţi. Avraam a continuat şi a reuşit să coboare cifra de la 50 la 20. El s-a temut că insistă, poate, prea mult. Avraam a spus: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece“. Din nou Iehova consimte: „N-o voi nimici, pentru cei zece“. — Geneza 18:23–33.

9. De ce i-a permis Iehova lui Avraam să vorbească în felul acesta, şi ce învăţăminte tragem de aici?

⁹ De ce i-a permis Iehova lui Avraam să-şi folosească libertatea de exprimare în felul acesta? În primul rînd, Iehova era conştient de durerea lui Avraam. El ştia că Lot, nepotul lui Avraam, trăia în Sodoma şi că Avraam era îngrijorat cu privire la siguranţa acestuia. Pe de altă parte, Avraam era prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23). Cînd cineva ne vorbeşte aspru, încercăm oare să sesizăm ce sentimente se ascund în spatele vorbelor sale şi să fim îngăduitori, în special dacă persoana respectivă este un prieten care are un zbucium interior? Nu este o mîngîiere să vedem că Iehova va fi înţelegător cu privire la felul în care ne folosim libertatea de exprimare, aşa cum a fost cu Avraam?

10. Cum ne ajută libertatea de exprimare în rugăciune?

¹⁰ Noi dorim nespus această libertate de exprimare îndeosebi cînd îl căutăm pe cel ‘care ascultă rugăciunea’ noastră, ca să ne descărcăm sufletul înaintea lui, cînd sîntem copleşiţi de durere şi chinuiţi de frămîntări (Psalmul 51:17; 65:2, 3). Chiar şi atunci cînd poate că nu găsim cuvinte pentru a ne exprima, „însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite“, iar Iehova ascultă. El ne poate cunoaşte gîndurile: „De departe îmi pătrunzi gîndul. Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă şi Tu, DOAMNE, îl şi cunoşti în totul“. Cu toate acestea, trebuie să continuăm să cerem, să căutăm şi să batem. — Romani 8:26; Psalmul 139:2, 4; Matei 7:7, 8.

11. Ce anume demonstrează că Iehova se îngrijeşte realmente de noi?

¹¹ Iehova se îngrijeşte de noi. El asigură cele necesare vieţii pe care a creat-o. „Ochii tuturor se aşteaptă de la Tine şi Tu le dai hrana la timpul ei. Îţi deschizi mîna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă“ (Psalmul 145:15, 16). Sîntem invitaţi să vedem cum hrăneşte el păsările din crînguri; să ne uităm la crinii de pe cîmp pentru a vedea cît de frumos îi îmbracă el. Isus a adăugat că Dumnezeu va face la fel, ba chiar mai mult, pentru noi. Deci de ce să ne îngrijorăm (Deuteronomul 32:10; Matei 6:26–32; 10:29–31)? În 1 Petru 5:7 sîntem invitaţi ‘să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El Însuşi îngrijeşte de noi’.

„Reprezentarea exactă a Fiinţei Lui“

12, 13. Pe lîngă faptul că îl vedem pe Iehova prin creaţia sa şi prin acţiunile sale consemnate în Biblie, în ce fel îl mai putem vedea şi auzi?

¹² Îl putem vedea pe Iehova Dumnezeu prin intermediul creaţiei sale; îl putem vedea prin faptul că citim despre acţiunile sale în Biblie; îl mai putem vedea prin cuvintele şi acţiunile consemnate cu privire la Isus Cristos. Isus însuşi spune aceasta în Ioan 12:45: „Cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel care M-a trimis pe Mine“. Şi, din nou, în Ioan 14:9: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“. În Coloseni 1:15 se afirmă: „[Isus] este chipul Dumnezeului Celui nevăzut“. Iar în Evrei 1:3 se spune: „[Isus] este strălucirea slavei [lui Dumnezeu] şi reprezentarea exactă a Fiinţei Lui“.

¹³ Iehova l-a trimis pe Fiul său nu numai să furnizeze răscumpărarea, ci şi să dea un exemplu care să fie copiat atît în cuvinte, cît şi în fapte. Isus a vorbit cuvintele lui Dumnezeu. Iată ce a spus el în Ioan 12:50: „Lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl“. El nu a făcut ce a vrut el, ci a făcut lucrurile pe care i le-a spus Dumnezeu să le facă. În Ioan 5:30, el a spus: „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi“. — Ioan 6:38.

14. a) Vederea căror lucruri a făcut ca Isus să fie mişcat de milă? b) De ce modul de a vorbi al lui Isus i-a făcut pe oameni să se îngrămădească pentru a-l auzi?

¹⁴ Isus a văzut oameni care erau leproşi, infirmi, surzi, orbi şi demonizaţi, precum şi pe cei care îşi plîngeau morţii. Mişcat de milă, el a vindecat bolnavi şi a înviat morţi. A văzut că mulţimile erau frustrate şi risipite spiritualiceşte şi a început să le înveţe multe lucruri. El preda folosind nu numai cuvinte potrivite, ci şi cuvinte atrăgătoare, care îi ieşeau din inimă şi mergeau direct la inimile oamenilor, atrăgîndu-i la el, aducîndu-i dis-de-dimineaţă la templu pentru a-l auzi, determinîndu-i să se ataşeze de el şi să-l asculte cu plăcere. Ei se îngrămădeau să-l audă şi spuneau că „niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta“. Ei erau uimiţi de modul său de a preda (Ioan 7:46; Matei 7:28, 29; Marcu 11:18; 12:37; Luca 4:22; 19:48; 21:38). Iar cînd duşmanii săi căutau să-l încuie cu întrebări, el întorcea situaţia în favoarea sa, reducîndu-i la tăcere. — Matei 22:41–46; Marcu 12:34; Luca 20:40.

15. Care a fost tema centrală a predicării lui Isus, şi în ce măsură i-a implicat el pe alţii în răspîndirea acesteia?

¹⁵ El a proclamat că „împărăţia cerurilor s-a apropiat“ şi i-a îndemnat pe cei ce-l ascultau să continue ‘să caute mai întîi împărăţia’. El i-a trimis pe alţii să predice că „împărăţia cerurilor s-a apropiat“, să ‘facă ucenici din toate popoarele’ şi să fie martori ai lui Cristos „pînă la marginile pămîntului“. Azi aproape patru milioane şi jumătate de Martori ai lui Iehova calcă pe urmele sale, făcînd aceste lucruri. — Matei 4:17; 6:33; 10:7; 28:19; Faptele 1:8.

16. Cum a fost pusă la grea încercare una dintre însuşirile lui Iehova, iubirea, dar ce a realizat ea pentru omenire?

¹⁶ În 1 Ioan 4:8 ni se spune că „Dumnezeu este dragoste“. Această însuşire remarcabilă a sa a fost pusă la cea mai chinuitoare încercare posibilă cînd el l-a trimis să moară pe pămînt pe unicul său Fiu născut. Chinul pe care l-a suferit Fiul său iubit şi implorările adresate de el Tatălui său ceresc l-au costat, cu siguranţă, scump pe Iehova, chiar dacă Isus dovedise că sfidarea exprimată de Satan — potrivit căreia Iehova nu ar putea avea pe pămînt oameni care să-şi păstreze ferm integritatea faţă de El cînd sînt puşi la grea încercare — este falsă. Ar trebui să apreciem, de asemenea, importanţa jertfei lui Isus, deoarece Dumnezeu l-a trimis aici să moară pentru noi (Ioan 3:16). Aceasta nu a fost o moarte uşoară, rapidă. Pentru a aprecia preţul pe care l-au plătit atît Dumnezeu, cît şi Isus şi, astfel, să ne dăm seama de importanţa jertfei lor pentru noi, să consultăm documentul biblic referitor la desfăşurarea faptelor.

17–19. Cum a descris Isus supliciul care îl aştepta?

¹⁷ De cel puţin patru ori, Isus le-a descris apostolilor săi ce urma să se întîmple. Cu numai cîteva zile înainte de a avea loc evenimentul, el a spus: „Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mîinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da în mîinile păgînilor, Îl vor batjocori, Îl vor biciui, Îl vor scuipa şi-L vor omorî“. — Marcu 10:33, 34.

¹⁸ Isus a simţit tensiunea a ceea ce avea să urmeze, fiind conştient de chinurile care vor decurge din biciuirea aplicată de romani. Curelele de piele ale biciului folosit pentru biciuire aveau prinse în ele bucăţi de metal şi oase de oaie; astfel, pe măsură ce biciuirea continua, spinarea şi picioarele deveneau zdrenţe de carne sîngerîndă. Cu luni înainte, Isus arătase zbuciumul sufletesc pe care i-l cauza acest supliciu iminent şi spusese ceea ce citim în Luca 12:50: „Dar am un botez cu care să fiu botezat şi cît sînt de strîmtorat să se îndeplinească!“ (vezi nota de subsol).

¹⁹ Tensiunea creştea pe măsură ce se apropia timpul. El i-a vorbit despre acest lucru Tatălui său ceresc: „Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? . . . Tată, scapă-Mă din ceasul acesta? . . . Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta“ (Ioan 12:27). Cît de mişcat trebuie să fi fost Iehova de această implorare a Fiului său unic-născut! În Ghetsimani, cu numai cîteva ore înainte de a muri, Isus era chinuit de frămîntări şi le-a spus lui Petru, Iacov şi Ioan: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte“. Cîteva minute mai tîrziu, el i-a adresat lui Iehova ultima rugăciune, vorbindu-i despre acest lucru: „«Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!» Şi fiind în agonie, Se ruga şi mai fierbinte. Şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, care cădeau pe pămînt“ (Matei 26:38; Luca 22:42, 44, nota de subsol). Aceasta pare să fi fost ceea ce medicii numesc hematidrosis. Fenomenul este rar, dar el poate surveni în stări sufleteşti de mare intensitate.

20. Ce l-a ajutat pe Isus să suporte supliciul?

²⁰ Referitor la acest moment din Ghetsimani, iată ce se spune în Evrei 5:7 (vezi nota de subsol): „El este Acela care în zilele cărnii Sale, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte, şi fiind ascultat (în mod favorabil, NW) din pricina evlaviei Lui“. Întrucît el nu a fost salvat de la moarte de către „Cel care putea să-L scape din moarte“, în ce fel a fost el ascultat în mod favorabil? Răspunsul îl găsim în Luca 22:43: „I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L“. Rugăciunea lui a primit răspuns prin faptul că îngerul trimis de Dumnezeu l-a întărit pe Isus ca să poată suporta supliciul.

21. a) Ce anume arată că Isus a ieşit triumfător din supliciu? b) Ce vom dori să putem spune cînd se vor intensifica încercările la care vom fi supuşi?

²¹ Aceasta reiese cu claritate din deznodămînt. Cînd zbuciumul său interior s-a sfîrşit, Isus s-a ridicat, s-a dus înapoi la Petru, Iacov şi Ioan şi a spus: „Sculaţi-vă; hai să mergem!“ (Marcu 14:42). De fapt, ceea ce spunea el însemna: ‘Lăsaţi-mă să mă duc să fiu trădat cu un sărut, arestat de o gloată, judecat în mod ilegal, condamnat pe nedrept. Lăsaţi-mă să fiu batjocorit, scuipat, biciuit şi pironit pe un stîlp de tortură’. Timp de şase ore el a stat atîrnat acolo, în dureri chinuitoare, suportînd pînă la capăt. Cînd a murit, a strigat triumfător: „S-a îndeplinit!“ (Ioan 19:30, NW). El a rămas neclintit şi şi-a dovedit integritatea prin faptul că a susţinut suveranitatea lui Iehova. Tot ceea ce Iehova l-a trimis să facă pe pămînt, el a îndeplinit. Cînd vom muri sau cînd va izbucni Armaghedonul, vom putea noi să spunem cu privire la însărcinarea primită de la Iehova: „S-a îndeplinit“?

22. Prin ce se arată amploarea răspîndirii cunoştinţei despre Iehova?

²² În orice caz, putem fi siguri că la timpul stabilit de Iehova, timp care se apropie cu repeziciune, tot „pămîntul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. — Isaia 11:9.

Vă amintiţi?

◻ Ce înseamnă a cunoaşte şi a avea cunoştinţă?

◻ Cum ne sînt prezentate în Cuvîntul lui Iehova îndurarea şi iertarea manifestate de el?

◻ Cum şi-a folosit Avraam libertatea de exprimare în faţa lui Iehova?

◻ De ce putem să privim la Isus şi să vedem în el calităţile lui Iehova?