Deschiderea căii de întoarcere la paradis

„[Isus] i–a spus: «Adevărat îţi zic astăzi: Vei fi cu mine în Paradis.»“ — LUCA 23:43.

1, 2. (a) Ce înseamnă cuvîntul „paradis“ şi cu ce anume trebuie să fi fost asemănătoare grădina Edenului? (b) Cum este tradus în Scripturile Greceşti Creştine cuvîntul ebraic care înseamnă „grădină“?

FAMILIA umană îşi are începutul în Paradis. Referitor la crearea omului, iată ce citim în prima carte din Sfintele Scripturi: “Iehova Dumnezeu l–a format pe om din ţărîna pămîntului şi i–a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu. Pe lîngă aceasta, Iehova Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, spre răsărit, şi l–a pus în ea pe omul pe care îl formase“ (Geneza 2:7, 8). Numele „Eden“ înseamnă „Plăcere“, astfel că grădina Edenului era un întins parc al plăcerii cu o mulţime de lucruri frumoase şi de o mare varietate.

² Cuvîntul „paradis“ provine din limba greacă, în care înseamnă o grădină ca un parc. Cuvîntul grecesc folosit ca traducere a substantivului ebraic gan, care înseamnă „grădină“, este parádeisos. Scripturile de la Matei pînă la Apocalips au fost scrise în limba greacă, iar acest cuvînt grecesc a fost folosit la consemnarea afirmaţiilor făcute de Domnul Isus Cristos cînd suferea pedeapsa cu moartea pe un stîlp de tortură, pe Calvaria, în ziua de 14 Nisan, anul 33 e.n.

Isus promite unui răufăcător viaţa în Paradis

3. (a) Ce i–a cerut lui Isus un răufăcător plin de compasiune? (b) Ce a demonstrat cererea răufăcătorului cu privire la credinţa în Isus?

³ În momentul acela, alături de Isus erau ţintuiţi pe stîlpi doi răufăcători. Unul dintre ei încetase de a mai vorbi jignitor la adresa lui Isus, în timp ce celălalt tîlhar, ţintuit pe stîlpul de cealaltă parte a lui Isus, continua s–o facă. Răufăcătorul care îl compătimea pe Isus se întoarse spre el şi îi spuse: „Isus, adu–ţi aminte de mine cînd vei veni în Regatul tău“, exprimîndu–şi în felul acesta credinţa că Isus, deşi era atîrnat alături de el, urma să primească un viitor regat (Luca 23:42; Marcu 15:32). Cît de mult trebuie să–i fi mişcat inima lui Isus aceste cuvinte! Acel infractor prietenos era convins că Isus Cristos era nevinovat şi că nu merita această severă pedeapsă de înjosire în public prin ţintuirea pe un stîlp de tortură (Luca 23:41). Cererea sa arăta convingerea lui că Isus va fi înviat dintre morţi şi că va veni la conducerea unui regat. Răufăcătorul manifesta credinţa că el însuşi va putea fi înviat şi că Isus va fi Acela care îl va chema dintre morţi şi îl va favoriza cu o nouă viaţă pe pămînt.

4. Cum a răspuns Isus la cererea răufăcătorului, şi ce indica acest lucru?

⁴ Cînd Isus i–a zis: „Adevărat îţi zic astăzi: Vei fi cu mine în Paradis“, el a indicat învierea acelui răufăcător ce manifesta compasiune. Aceasta trebuie să fi fost o consolare reală pentru infractorul care manifesta credinţă. Dar pentru ca învierea acelui om să aibă loc, trebuia ca mai întîi să fie înviat Isus. Apoi, exercitîndu–şi puterea de a învia provenită de la Dumnezeu, Isus avea să–l cheme dintre morţi pe acest răufăcător, în ziua în care va avea loc învierea omenirii. — Luca 23:43; Ioan 5:28, 29; 1 Corinteni 15:20, 23; Evrei 9:15.

5, 6. (a) Ce a pus guvernatorul Pontius Pilat să se scrie deasupra capului lui Isus cel ţintuit pe stîlp? (b) După toate probabilităţile, în ce limbă i–a vorbit Isus răufăcătorului?

⁵ În ce limbă a făcut Isus această promisiune? În timpul acela şi în locul acela se vorbeau mai multe limbi. Aceasta reiese din cuvintele pe care guvernatorul Pontius Pilat le–a pus să fie scrise deasupra capului lui Isus Cristos cel ţintuit pe stîlp, pentru ca acesta să poată fi identificat de toţi trecătorii. Relatarea din Ioan 19:19, 20 spune următoarele: „Pilat a mai scris şi o inscripţie şi a pus–o pe stîlpul de tortură. Pe ea era scris: «Isus, Nazarineanul, Regele Iudeilor». De aceea, mulţi dintre iudei citeau această inscripţie, deoarece locul unde fusese ţintuit pe stîlp Isus era aproape de oraş; şi inscripţia era scrisă în ebraică, în latină şi în greacă.“

⁶ Prin naşterea sa în Betleem, dintr–o mamă fecioară — Maria —, Isus s–a născut iudeu, sau evreu. Prin urmare, în predicarea sa timp de trei ani şi jumătate în ţara sa de origine, el a predicat evident, în limba curentă a iudeilor, adică ebraica. Deci, cînd i–a spus cuvinte de mîngîiere răufăcătorului plin de compasiune, el a vorbit, după toate probabilităţile, în ebraică. Astfel, se pare că el a folosit cuvîntul ebraic gan — din Geneza 2:8 — atunci cînd s–a referit la Paradis. În textul respectiv din versiunea Septuaginta, în limba greacă, se foloseşte cuvîntul parádeisos, care reprezintă traducerea cuvîntului originar gan.

7. Cum a fost Isus glorificat la învierea sa?

⁷ Isus a fost înviat dintre morţi în a treia zi de la ţintuirea sa pe stîlp, respectiv la 16 Nisan, conform calendarului ebraic. 40 de zile mai tîrziu el s–a întors în cer, locuinţa sa iniţială, bucurîndu–se acum de o glorie mult mai mare (Fapte 5:30, 31; Filipeni 2:9). El era acum îmbrăcat cu nemurire, o calitate de care avea parte împreună cu Tatăl său ceresc. Pînă la învierea lui Isus în ziua de 16 Nisan, Iehova Dumnezeu fusese singurul Posesor al nemuririi. — Romani 6:9; 1 Timotei 6:15, 16.

Răscumpărarea deschide calea

8. Care a fost scopul iniţial al lui Iehova cu privire la pămînt, şi ce anume arată că el nu renunţă la acest scop?

⁸ Toate acestea au constituit etape în scopul lui Dumnezeu de a face ca întregul pămînt să fie înveşmîntat cu o frumuseţe paradiziacă, da, să devină un paradis mondial (Geneza 1:28; Isaia 55:10, 11). În 1 Corinteni 15:45 apostolul Pavel îl numeşte pe Isus „ultimul Adam“. Aceasta arată că Dumnezeu nu a renunţat la scopul său iniţial cu privire la pămînt şi că cineva va împlini acest scop pe care Adam l–a ratat.

9. Ce a furnizat Isus pentru a deschide calea de întoarcere la Paradis?

⁹ Potrivit lui Pavel, Isus a furnizat un „preţ de răscumpărare corespunzător“ (1 Timotei 2:6). Isus Cristos însuşi spusese: „Tot la fel, Fiul omului a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji şi pentru a–şi da sufletul ca preţ de răscumpărare în schimbul multora.“ Aceasta le–a dat posibilitate celor care exercită credinţă în Isus Cristos să obţină viaţa veşnică. — Matei 20:28; Ioan 3:16.

10. (a) Ce a hotărît Dumnezeu cu privire la un număr limitat de oameni favorizaţi? (b) Cînd a început selectarea „turmei mici“, şi de către cine?

¹⁰ Cînd Isus s–a urcat la cer după învierea sa dintre morţi, el a putut să–i prezinte lui Dumnezeu valoarea jertfei sale de răscumpărare în folosul familiei umane. Însă scopul lui Iehova Dumnezeu era de a lua dintre naţiunile pămîntului „un popor pentru numele său“ (Fapte 15:14). Potrivit cu Apocalips 7:4 şi 14:1–4, membrii acestui popor trebuie să fie în număr de numai 144 000 — o „turmă mică“ — chemaţi la Regatul ceresc (Luca 12:32). Selecţionarea acestora care se bucură de o favoare specială din partea lui Iehova Dumnezeu a început cu alegerea celor 12 apostoli ai lui Isus Cristos (Matei 10:2–4; Fapte 1:23–26). Iată ce a zis Isus membrilor care constituie fundamentul congregaţiei sale: „Nu voi m–aţi ales pe mine, ci eu v–am ales pe voi“ (Ioan 15:16). Aceştia aveau să fie în fruntea lucrării de proclamare a viitorului Paradis mondial de sub domnia Regatului.

Momentul potrivit pentru instaurarea Regatului

11. Cînd trebuia să fie instaurat Regatul Mesianic?

¹¹ În numele Domnului Isus Cristos noi continuăm să ne rugăm lui Iehova pentru venirea Regatului Său (Matei 6:9, 10; Ioan 14:13, 14). Regatul Mesianic trebuia să fie instaurat la sfîrşitul „timpurilor fixate ale naţiunilor“ (Luca 21:24). Acele timpuri ale păgînilor s–au împlinit în anul 1914.a

12. Ce s–a întîmplat în 1914 conform profeţiei lui Isus despre lucrurile deosebite care vor semnala prezenţa sa invizibilă?

¹² Anul acela a fost marcat de izbucnirea primului război mondial din istoria omenirii. Acesta corespunde cu profeţia lui Isus despre lucrurile deosebite care aveau să simbolizeze prezenţa sa invizibilă la puterea Regatului pe care avea să o exercite peste pămînt. Discipolii săi i–au pus întrebarea: „Spune–ne: Cînd vor avea loc aceste lucruri, şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ Drept răspuns Isus le–a zis: „Se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat şi va fi lipsă de alimente şi vor fi cutremure de pămînt dintr–un loc într–altul. Toate aceste lucruri sînt începutul durerilor strîmtorării. Şi această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit ca mărturie tuturor naţiunilor şi atunci va veni sfîrşitul.“ — Matei 24:3, 7, 8, 14; Marcu 13:10.

13. (a) În ce privinţă este predicarea despre Regatul lui Dumnezeu o veste bună? (b) De cît timp se înalţă rugăciuni lui Dumnezeu şi au obosit vreodată martorii săi în ce priveşte rostirea acestor rugăciuni?

¹³ Această veste bună a Regatului lui Iehova este predicată actualmente în peste 200 ţări şi se depun eforturi ca ea să fie extinsă şi în alte teritorii. Ea nu este o veste cu privire la un guvern mondial care urmează să vină, ci cu privire la un regat deja venit la putere şi care guvernează încă de pe acum. Acest Regat a fost instaurat în 1914. El a stabilit cadrul pentru răspunsul la rugăciunea rostită de Isus cu peste 1 900 de ani în urmă. Această rugăciune este mereu înălţată către Fondatorul Regatului încă de cînd cel care urma să devină regele acestui guvern i–a învăţat pe discipolii săi să se roage pentru acesta. Aşadar, Autorul Regatului aude această rugăciune de foarte mult timp. Lui îi face plăcere să audă de atîta timp rugăciunea adresată lui de către martorii săi de pe pămînt, deoarece aceasta demonstrează că ei au continuat să creadă în venirea acestui Regat. Ei nu au obosit să rostească această rugăciune către ’Tatăl din ceruri‘ nici n–au considerat–o o banalitate. — Matei 6:9, 10.

14.De ce Martorii lui Iehova perseverează în predicarea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu?

¹⁴ Deşi Martorii lui Iehova declară cu convingere că Regatul a fost instaurat în ceruri în 1914, ei perseverează în predicarea veştii bune despre Regat. Ei procedează astfel deoarece acest Regat instaurat nu a preluat în exclusivitate controlul asupra pămîntului, ci a permis regatelor acestei lumi să continue a–şi exercita puterea şi autoritatea peste toate triburile şi rasele omenirii (Romani 13:1). El trebuie deci să vină în sens desăvîrşit, adică în sensul că va fi singurul guvern care va exercita stăpînire peste întregul pămînt. — Daniel 2:44.

15. Ce anume se întîmplă de la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea a anului 33 e.n. încoace, lucru de proporţii mai mari decît ungerea regilor din Israelul antic?

¹⁵ Deşi este desemnat Rege al acestui Regat, Isus nu domneşte singur. Iehova a numit 144 000 de continuatori ai Fiului său, Regele, care să fie comoştenitori ai Regatului Mesianic al lui Dumnezeu (Daniel 7:27). Aşa cum regii din Israelul antic erau unşi cu ulei sacru de ungere de către marele preot, tot aşa, începînd cu Sărbătoarea Zilei a Cincizecea, anul 33 e.n., Iehova îi unge pe cei 144 000 de comoştenitori ai lui Isus Cristos cu spiritul Său sfînt, născîndu–i la viaţă spirituală în ceruri, unde vor fi cu „Regele regilor şi Domnul domnilor“. — Apocalips 19:16: compară 1 Regi 1:39.

Paradisul va fi restabilit de „ultimul Adam“

16. Ce perspective avea Regatul la ţintuirea lui Isus pe stîlp, dar de ce el nu a fost un proclamator al unei veşti false?

¹⁶ La ţintuirea lui Isus pe stîlpul de tortură în anul 33 e.n. părea un lucru imposibil ca el să poată avea un regat. Dar cînd a predicat Regatul lui Dumnezeu, el n–a anunţat o veste falsă. În a treia zi de la ţintuirea lui Isus pe stîlp, Fondatorul Regatului i–a asigurat pe discipolii lui Isus că ei nu urmau să rostească o rugăciune pentru un guvern irealizabil. Iehova l–a înviat pe Acela care avea să–l reprezinte pe El în Regatul pentru care se rugau ei şi l–a îmbrăcat cu nemurire.

17, 18. (a) Ce semnifică faptul că Isus este numit „ultimul Adam“? (b) Ce indică evenimentele care s–au petrecut de la 1914 încoace?

¹⁷ Isus ştia că Creatorul primului Paradis de pe pămînt îi va trasa obligaţia de a reface Paradisul şi de a se îngriji de popularea grădinii mondiale. Iată ce citim în 1 Corinteni 15:45, 47: „Aşa şi este scris: «Primul om Adam a devenit un suflet viu». Ultimul Adam a devenit un spirit dătător de viaţă. Primul om este din pămînt şi este făcut din ţărînă; al doilea om este din cer.“ Al doilea Adam este venit din cer şi este cel pe care Iehova îl foloseşte pentru a restabili Paradisul pe pămînt. În baza acestui fapt i–a zis Domnul Isus răufăcătorului care îl compătimea: „Vei fi cu mine în Paradis“ (Luca 23:43). Din această conversaţie reiese din nou cu claritate că Paradisul va fi instaurat pe pămînt, sub domnia Regatului ceresc condus de glorificatul Isus Cristos, „ultimul Adam“.

¹⁸ Evenimentele care s–au petrecut de la 1914 încoace concordă cu profeţiile făcute de Isus Cristos şi dovedesc deci că Isus este la putere din acel an. De peste şapte decenii oamenii care trăiesc în secolul al XX–lea şi aparţin generaţiei anului 1914 au simţit personal împlinirea evenimentelor consemnate în profeţia lui Isus, din Matei capitolul 24. Deci această perioadă de timp se apropie de sfîrşit, iar restabilirea Paradisului pe pămînt este iminentă. — Matei 24:32–35; compară Psalm 90:10.

O încîntătoare eră a lumii noi bate la uşă

19, 20. (a) Unde îi va introduce Iehova, după Armaghedon, pe cei ce îl iubesc? (b) Ce va trebui să se facă imediat după Armaghedon?

¹⁹ După ce îşi va justifica, fără să lase vreo umbră de îndoială, suveranitatea universală pe cîmpul de bătălie al Armaghedonului, Iehova nu îi va introduce pe cei ce îl iubesc într–un sistem de o calitate mediocră şi plictisitor. Apropiata eră pentru familia umană sub domnia binefăcătoare a Regelui Mesianic Isus, Fiul lui Dumnezeu, va fi într–adevăr încîntătoare. Şi cîte lucruri utile vor trebui efectuate! Vor fi înlăturate de pe faţa pămîntului toate rănile cauzate de conflagraţia mondială dintre armatele cereşti ale lui Iehova şi forţele mobilizate ale răului. Nu va rămînea nici o urmă.

²⁰ Dar ce se va întîmpla cu tot echipamentul militar pe care naţiunile îl vor lăsa în urmă? Avînd în vedere indicaţia simbolică referitoare la durata necesară înlăturării părţilor combustibile ale acestuia, cantitatea va fi enormă (Ezechiel 39:8–10). Supravieţuitorii Armaghedonului vor şti să prelucreze în scopuri utile materialele oricăror relicve de război ale naţiunilor. — Isaia 2:2–4.

21. Asemenea experienţei prin care au trecut supravieţuitorii Potopului, cu ce situaţie se vor confrunta supravieţuitorii Armaghedonului, însă care va fi marea deosebire?

²¹ Corespondenţii moderni binecuvîntaţi ai lui Noe şi ai familiei sale — care au supravieţuit în mod miraculos Potopului mondial — se vor confrunta cu o situaţie terestră asemănătoare celei cu care au fost confruntaţi Noe şi familia sa. Totuşi, Satan Diavolul şi forţele lui demonice nu vor mai contamina cerurile invizibile care înconjoară pămîntul, ci vor fi scoşi complet din acţiune timp de zece secole (Apocalips 20:1–3). Supravieţuitorii Armaghedonului vor avea covîrşitoarea sarcină de a supune pămîntul care va fi trecut prin ’marea zi a Dumnezeului Atotputernic‘, şi vor trebui să înlăture toate urmele pe care aceasta le va fi lăsat pe planetă. — Apocalips 16:14.

22. Cum vor reacţiona supravieţuitorii Armaghedonului la uriaşa sarcină de a extinde Paradisul pe întregul pămînt?

²² Fiind relativ puţini la număr, în mod normal ar fi de aşteptat ca aceşti supravieţuitori ai războiului de la Armaghedon să se simtă foarte descurajaţi în faţa unei asemenea uriaşe sarcini de a extinde Paradisul pe întregul pămînt. Dar dimpotrivă, entuziasmaţi peste măsură, ei vor porni la această lucrare cu îndrăzneală şi cu supunere. Ei îşi dau foarte bine seama că acest pămînt este scăunelul simbolic pentru picioarele lui Dumnezeu şi vor în mod sincer să aducă această sferă terestră la o stare de frumuseţe şi încîntare care să merite a fi locul de odihnă pentru picioarele Lui.

23. Ce sprijin vor avea supravieţuitorii Armaghedonului ca asigurare că lucrarea lor de restabilire a Paradisului se va bucura de succes?

²³ Este îmbucurător şi încurajator să ştim că ei nu vor fi lăsaţi singuri şi neajutoraţi după ce se vor angaja în acest serviciu fericit pentru a îndeplini misiunea divină cu privire la pămînt. (Compară Isaia 65:17, 21–24.) Ei se vor bucura de sprijinul total, nelimitat al Acelui care a promis că Paradisul va fi restabilit şi care a spus următoarele în ziua urcării sale la cer: „Toată autoritatea mi–a fost dată în cer şi pe pămînt“ (Matei 28:18). El deţine încă această autoritate şi este capabil să–şi îndeplinească remarcabila promisiune făcută răufăcătorului care îl compătimea, după cum vom vedea din următorul articol.

[Notă de subsol]

Întrebări recapitulative

◼ Cu privire la ce este asigurată omenirea şi un infractor prin promisiunea făcută de Isus la Calvaria?

◼ Care este elementul fundamental care a deschis calea de întoarcere la Paradis?

◼ Ce a ratat Adam, dar ce va realiza „ultimul Adam“?

◼ Unde îi va introduce Iehova, după Armaghedon, pe cei ce îl iubesc?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Articolul „End of All Kingdoms in 1914“ („Sfîrşitul tuturor regatelor în 1914“) a apărut în revista „The World Magazine“ din 30 august 1914