întreci pe toate» “ (Proverbe 31:1, 28, 29, Biblia sau Sfînta Scriptură, 1966). Soţilor, vă lăudaţi cu regularitate soţiile, sau aţi făcut aceasta numai în perioada de curtare?

22, 23. Pe ce se bazează o căsnicie reuşită?

²² Din această scurtă analiză reiese clar că, pentru ca un soţ să manifeste iubire şi respect în căsnicie, nu este suficient să aducă acasă salariul. O căsnicie reuşită se bazează pe relaţii de iubire, loialitate şi amabilitate (1 Petru 3:8, 9). Odată cu trecerea anilor aceste relaţii trebuie să se adîncească, în timp ce soţul şi soţia îşi apreciază reciproc virtuţile şi calităţile şi învaţă să treacă cu vederea şi să–şi ierte reciproc slăbiciunile. — Efeseni 4:32; Coloseni 3:12–14.

²³ Dacă soţul va da tonul în ce priveşte manifestarea iubirii şi respectului în familie, întreaga familie va fi binecuvîntată. Dar ce rol trebuie să joace într–o familie fericită soţia creştină? În articolul următor se va răspunde la această întrebare şi la altele în legătură cu ea.

Cum să manifeşti iubire şi respect în calitate de soţie

„Soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei.“ — EFESENI 5:33

1. Ce întrebări se ridică referitor la starea actuală a căsniciilor?

ÎN ACEASTĂ epocă modernă a independenţei şi „emancipării“ concepţia tradiţională despre căsătorie a suferit lovituri puternice. Milioane de familii îşi duc existenţa fie fără tată, fie fără mamă. Mulţi şi–au luat obiceiul să trăiască împreună fără să se bucure de avantajele unei căsătorii legitime. Dar a rezultat de aici o mai mare siguranţă pentru femei şi mame? Sau se pot bucura copiii de echilibru? De asemenea, a dus această prăbuşire a valorilor la un mai mare respect în interiorul familiei? Spre deosebire de atitudinea lumii, ce ne recomandă Cuvîntul lui Dumnezeu?

2. De ce nu a fost bine pentru Adam să continue a trăi singur?

² Cînd Dumnezeu şi–a exprimat intenţia de a crea prima femeie, a zis: „Nu este bine ca omul să rămînă singur.“ Iar după ce a observat familiile de animale — masculi şi femele cu puii lor —, cu siguranţă că Adam a manifestat simţăminte în concordanţă cu acea declaraţie. Deşi perfect şi trăind într–un paradis îmbelşugat, Adam simţea lipsa unei companii cu o persoană din specia sa. Deşi el era înzestrat cu inteligenţă şi cu capacitatea de a vorbi, nu exista nici o altă creatură din specia sa cu care el să poată împărtăşi aceste daruri. Însă în scurt timp situaţia avea să se schimbe, căci Dumnezeu spusese: „Îi voi face un ajutor ca întregire a lui.“ — Geneza 2:18–20.

3. (a) De ce se poate spune că Eva era din „specia“ lui Adam? (b) Ce înseamnă pentru un bărbat să se „alipească“ de soţia sa?

³ Iehova a creat–o pe Eva avînd ca bază una dintre coastele lui Adam. Aşadar, Eva era din aceeaşi „specie“ ca Adam. Ea nu era un animal inferior, ci era „os din oasele [lui] şi carne din carnea [lui]“. De aceea, în relatarea inspirată se spune: „Iată de ce omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa, şi trebuie să se alipească de soţia sa, şi ei trebuie să devină o singură carne“ (Geneza 2:23, 24). Cuvîntul ebraic tradus prin „alipească“ înseamnă literalmente „a se agăţa de, a adera deosebit de puternic, ca un adeziv“ (Hebrew and Chaldee Lexicon to Old Testament Scriptures de Gesenius). Termenul acesta sugerează ideea că soţul şi soţia sînt tovarăşi de nedespărţit. Un alt savant spune că prin termenul respectiv „se înţelege mai mult decît unirea sexuală dintre soţ şi soţie, el extinzîndu–se asupra tuturor relaţiilor dintre ei“. Deci căsnicia nu este o plăcere trecătoare, ci o legătură trainică. Şi acolo unde există respect reciproc şi demnitate, acea unire, deşi este supusă uneori la tensiuni, trebuie să rămînă de neînfrînt. — Matei 19:3–9.

4. În ce sens era femeia un ajutor şi o întregire a bărbatului?

⁴ Dumnezeu a spus că femeia va fi ajutorul şi întregirea bărbatului. Întrucît aceştia au fost făcuţi după imaginea lui Dumnezeu, el aştepta ca cei doi să manifeste însuşirile sale — dreptate, iubire, înţelepciune şi putere — în relaţiile dintre ei. Aşadar, Eva avea să fie „o întregire“, nu un concurent.