Cum putem persevera în credinţă cînd ne aflăm în necazuri
„PRIN perseverenţa voastră vă veţi cîştiga sufletele.“ Isus Cristos a spus aceste cuvinte cînd a rostit profeţia cu privire la „timpul sfîrşitului“ (Luca 21:19; Daniel 12:4). Din declaraţia lui ies în evidenţă două aspecte, şi anume: (1) Perseverenţa este factorul esenţial ca să ne salvăm viaţa. (2) Perseverenţa este un lucru realizabil.
Dar cum putem persevera? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ştim mai întîi de ce permite Iehova ca slujitorii săi să fie supuşi la suferinţe şi persecuţii?
Suferinţe şi persecuţii — De ce?
Motivul principal este că Satan a contestat legitimitatea şi justeţea suveranităţii lui Iehova (Geneza 3:1–19). Iehova a plănuit să răspundă acestei acuzaţii, pentru a-şi justifica numele şi pentru binele creaturilor sale.
De asemenea, Dumnezeu, a permis ca poporul său să sufere pentru ca aceste suferinţe să ne fie foarte folositoare dacă le privim dintr-un punct de vedere corect. De exemplu, atunci cînd suportăm o încercare fără să manifestăm vreun resentiment, dovedim că avem o credinţă sinceră — acea credinţă care îi este plăcută lui Dumnezeu (1 Petru 1:6, 7; Evrei 11:6). Dar necazurile pot să scoată la iveală şi unele defecte ale personalităţii noastre ca mîndria, nerăbdarea şi înclinaţia spre comoditate. Cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu, putem acţiona ca să ne debarasăm de aceste trăsături şi ‘să ne îmbrăcăm complet cu noua personalitate’. — Coloseni 3:9–14.
Psalmistul a exprimat în locul nostru foarte bine acest punct de vedere, spunînd: „Este bine pentru mine că am avut de suferit, ca să învăţ regulamentele tale“ (Psalm 119:71). Ce atitudine excelentă a adoptat el faţă de necaz! El nu s-a plîns. N-a protestat. Nu a manifestat nici o preocupare egoistă atunci cînd a pierdut unele bunuri personale, pierdere care i-a fost poate cauzată de nenorocirea abătută asupra lui. Dimpotrivă, cuvintele acestea atestă modul înţelept în care psalmistul a înţeles că ceea ce Iehova a permis să vină asupra lui l-a ajutat să pătrundă mai adîns sensul regulamentelor lui Iehova. Permitem şi noi ca suferinţa să aibă acelaşi efect asupra noastră?
Apostolul Pavel a tras foloase din necazurile pe care le-a suportat cînd s-a aflat în Asia Mică. În primul rînd, aceste necazuri l-au ajutat să se sprijine şi mai mult pe Iehova. De asemenea, ele au scos în evidenţă credinţa apostolului în înviere, întrucît el a perseverat în necazuri, manifestînd încredere totală în Dumnezeul care trezeşte morţii“ (2 Corinteni 1:8–10). Da, Pavel a tras foloase datorită faptului că a perseverat cînd era în suferinţă.
Acelaşi lucru este valabil şi cu creştinii de astăzi, care au o concepţie corectă cu privire la necazuri şi suferinţe. În Zimbabwe, o ţară care pînă nu demult era sfîşiată de lupte de gherilă, o adunare a poporului lui Iehova s-a mutat într-un sat aflat la adăpost de focul luptelor. Dar fiecare dintre cei trei bătrîni numiţi ai adunării îşi pierduse cîte un copil în acest război. În plus, localnicii au supus la mari presiuni pe aceşti părinţi creştini, îndemnîndu-i să-şi compromită credinţa prin practici de domolire a spiritelor care au fost întărîtate la mînie, după cum spuneau ei. Dar cum au reacţionat bătrînii la aceste presiuni? Vorbind în numele lor, unul dintre ei a spus: „În timp ce naţiunea poartă război, purtăm şi noi un război, dar cu spiritele rele. Noi avem un avantaj faţă de duşmani (forţele spirituale rele) prin faptul că avem o speranţă vie. Astfel, chiar dacă murim în luptă, vom fi înviaţi, cu condiţia ca să murim fideli faţă de Iehova. Noi am biruit duşmanul.“ Aceşti trei creştini fideli nu au uitat nici un moment că Iehova are putere să-i elibereze. Faptul că ei au luat o poziţie fermă trebuie să ne fortifice convingerea că şi noi putem suporta în asemenea condiţii, dacă perseverăm în credinţă.
Cînd persecuţia este brutală
„Dar dacă persecuţia este brutală şi se aplică metode de tortură crîncenă?“, vor întreba unii. „Putem persevera, păstrînde-ne credinţa nealterată, chiar dacă există asemenea condiţii?“ Ei bine, creştinii din secolul întîi au putut să suporte persecuţii aspre, fără să-şi compromită credinţa.
În mod asemănător, un creştin de astăzi care, trăieşte într-o regiune rurală izolată din Zimbabwe, a demonstrat credinţă deplină în Iehova. La un moment dat el era singur acasă, deoarece soţia lui plecase în vizită la fiica lor, care era căsătorită. Deodată el a fost acostat de nişte oameni înarmaţi, care i-au adus acuzaţii false datorită poziţiei lui de creştin. După ce l-au bătut cu brutalitate, aceşti oameni i-au legat de tălpi cărămizi încinse pînă la roşu, şi l-au obligat să calce pe ele. Apoi l-au părăsit, secotind că, dacă va rămîne singur, va muri. Datorită faptului că schimbarea bruscă a situaţiei din zonă făcea imposibilă circulaţia mijloacelor de transport, soţia acestui Martor nu a aflat de nenorocirea care se abătuse asupra lui. În plus, vecinilor lor, li se ordonase, sub ameninţarea cu moartea, să nu-i dea nici un ajutor celui în cauză. Astfel, el a rămas în această stare timp de trei luni, aşteptînd în fiecare zi să moară.
Acest creştin care suferea cumplit a putut să se menţină în viaţă cu rezervele de apă şi mălai pe care le avea în casă. Însă datorită cruzimii la care fusese supus, nu se putea deplasa. De aceea, cînd lemnele pe care le avea în gospodărie s-au terminat, el a fost nevoit să-şi spargă mobila cu toporul, ca să obţină lemne cu care să-şi facă foc pentru gătitul mîncării. Apa care îi mai rămăsese se infectase din cauză că vasul în care era apa ruginise, iar apa mişuna de viermi. Arsurile de la picioare continuau să supureze.
Aceasta era situaţia în care se găsea fratele respectiv cînd soţia lui a reuşit să se întoarcă acasă, după o absenţă de trei luni. Imaginaţi-vă ce a simţit ea cînd l-a văzut în ce stare era! Imediat ea l-a pregătit să-l ducă la un spital. Dar ca să ajungă pînă acolo a trebuit să-l transporte cu roaba pînă la staţia de autobuz cea mai apropiată şi de acolo l-a dus cu autobuzul la oraş, unde se afla spitalul. După trei săptămîni, fratele a ieşit din spital şi s-a dus la locuinţa fiicei sale, unde a fost ajutat şi încurajat din punct de vedere spiritual de către membrii adunării locale a Martorilor lui Iehova.
Ce anume l-a ajutat pe acest loial susţinător al Regatului lui Dumnezeu să suporte acest tratament brutal? Gîndiţi-vă că timp de trei luni a stat complet singur şi că în fiecare zi aştepta să moară! Şi totuşi, cînd a fost întrebat ce a simţit de-a lungul acestei perioade de chin şi suferinţă, el a răspuns: „Am simţit că Iehova a fost tot timpul alături de mine.“ El nu a făcut plîngeri împotriva persecutorilor lui, nici nu s-a jelit de ceea ce i se întîmplase, ci a manifestat convingerea fermă că Iehova nu-i părăseşte niciodată pe slujitorii săi loiali. — Psalm 37:28.
Da, creştinii pot să suporte încercările, perseverînd în credinţă. Ei ştiu că dacă Iehova permite să se abată necazuri asupra lor, acestea au un scop util, iar perseverenţa lor în asemenea împrejurări este un lucru posibil. Cuvîntul lui Dumnezeu şi experienţa altora ne garantează aceasta (Matei 24:13). Totuşi, cînd sîntem puşi la încercare, avem deseori nevoie să fim mîngîiaţi, nu-i aşa? Dar unde putem găsi mîngîiere?