„cetatea care are temelii tari“ — Regatul ceresc al lui Dumnezeu sub care el va fi înviat la viaţă pe pămînt (Evrei 11:8–10). Aveţi o credinţă asemănătoare?

¹⁹ Sara, soţia lui Avraam, avea circa 90 de ani şi, cînd a exercitat credinţă în promisiunea lui Dumnezeu, primind putere „să conceapă“ şi să-l nască pe Isaac, depăşise cu mult vîrsta la care ar fi putut să nască. Astfel, în cele din urmă, din Avraam, care avea 100 de ani şi care era „aproape mort“ în ce priveşte reproducerea, „s-a născut o mare mulţime, ca stelele cerului“. — Evrei 11:11, 12; Geneza 17:15–17; 18:11; 21:1–7.

20. Deşi patriarhii nu au văzut îndeplinirea completă a promisiunilor pe care li le-a făcut Dumnezeu, ce au făcut ei?

²⁰ Patriarhii credincioşi au murit fără să vadă împlinirea completă a promisiunilor pe care li le-a făcut Dumnezeu. Totuşi, ei „au văzut [lucrurile promise] şi le-au salutat de departe, mărturisind că erau străini şi călători pe pămînt“. Au trecut generaţii pînă cînd Ţara Promisă a intrat în stăpînirea descendenţilor lui Avraam. Pe parcursul vieţii lor însă, patriarhi temători de Dumnezeu au exercitat credinţă în promisiunile lui Iehova. Deoarece nu şi-au pierdut niciodată credinţa, ei vor fi înviaţi în curînd la viaţă în domeniul pămîntesc al ‘cetăţii’ pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru ei — Regatul Mesianic (Evrei 11:13–16). În mod asemănător, credinţa ne poate face să-i rămînem loiali lui Iehova chiar dacă nu vedem împlinirea imediată a tuturor minunatelor sale promisiuni. Credinţa noastră ne va încuraja, de asemenea, să ascultăm de Dumnezeu, întocmai ca Avraam. Şi aşa cum el a transmis o moştenire spirituală descendenţilor săi, tot aşa putem să-i ajutăm pe copiii noştri să exercite credinţă în promisiunile preţioase ale lui Iehova. — Evrei 11:17–21.

Credinţa este vitală pentru creştini

21. Pentru a fi plăcuţi de Dumnezeu azi, ce trebuie să includă faptul că exercităm credinţă?

²¹ Desigur, credinţa nu înseamnă doar a avea încredere în împlinirea promisiunilor lui Iehova. Ca să primim aprobarea sa, de-a lungul istoriei omenirii a fost necesar să se exercite credinţă în Dumnezeu în diferite moduri. Pavel a subliniat faptul că „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui [Iehova Dumnezeu]. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută“ (Evrei 11:6). Pentru a fi plăcută de Iehova azi, o persoană trebuie să exercite credinţă în Isus Cristos şi în jertfa de răscumpărare furnizată de Dumnezeu prin intermediul lui (Romani 5:8; Galateni 2:15, 16). Este întocmai cum a zis Isus însuşi: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea [omenirii], că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Cine crede (exercită credinţă, NW) în Fiul are viaţa veşnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el“. — Ioan 3:16, 36.

22. Îndeplinirea cărei promisiuni va fi asigurată de Regatul Mesianic?

²² Isus joacă un rol vital în îndeplinirea promisiunilor lui Dumnezeu privitoare la Regatul pentru care se roagă creştinii (Isaia 9:6, 7; Daniel 7:13, 14; Matei 6:9, 10). Aşa cum a arătat Petru, transfigurarea a confirmat cuvîntul profetic referitor la venirea lui Isus învestit cu putere regală şi cu glorie. Regatul Mesianic va asigura îndeplinirea unei alte promisiuni a lui Dumnezeu, deoarece Petru a scris: „Noi, potrivit făgăduinţei Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care locuieşte dreptatea“ (2 Petru 3:13). O profeţie similară s-a îndeplinit cînd exilaţii evrei aflaţi în Babilon au fost restabiliţi în patria lor, în 537 î.e.n., sub o guvernare în care Zorobabel era guvernator, iar Iosua mare preot (Isaia 65:17). Dar Petru a indicat un timp viitor în care „ceruri noi“ — Regatul Mesianic ceresc — vor guverna peste „un pămînt nou“, societatea omenească dreaptă care va trăi pe acest pămînt. — Compară cu Psalmul 96:1.

23. Ce întrebări referitoare la virtute vom analiza în continuare?

²³ În calitate de slujitori loiali ai lui Iehova şi de continuatori ai Fiului său iubit, Isus Cristos, noi tînjim după lumea nouă promisă de Dumnezeu. Ştim că ea este aproape şi avem credinţa că toate preţioasele promisiuni ale lui Iehova vor fi îndeplinite. Pentru a umbla într-un mod plăcut Dumnezeului nostru trebuie să ne întărim credinţa, adăugînd la ea virtute, cunoştinţă, stăpînire de sine, perseverenţă, devoţiune sfîntă, afecţiune frăţească şi iubire.a În acest moment ne putem întreba: Cum putem manifesta virtute? Şi cum ne va aduce foloase nouă şi altora, îndeosebi asociaţilor noştri creştini, care au reacţionat la promisiunile lui Dumnezeu exercitînd credinţă, faptul că sîntem virtuoşi?

Cum putem adăuga la credinţa noastră virtutea?

„Daţi-vă şi voi toată silinţa ca să uniţi cu (adăugaţi la, NW) credinţa voastră virtutea.“ — 2 PETRU 1:5.

1, 2. De ce trebuie să ne aşteptăm ca poporul lui Iehova să facă ce este virtuos?

IEHOVA acţionează întotdeauna într-un mod virtuos. El face ce este drept şi bine. Iată de ce apostolul Petru a putut vorbi despre Dumnezeu ca fiind cel care i-a chemat, „prin slava şi virtutea Sa“, pe creştinii unşi. Cunoaşterea exactă a virtuosului lor Tată ceresc le arătase ce trebuiau să facă pentru a urma o viaţă de adevărată devoţiune sfîntă. — 2 Petru 1:2, 3.

² Apostolul Pavel îi îndeamnă pe creştini să ‘urmeze exemplul lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi’ (Efeseni 5:1). Deci, asemenea Tatălui lor ceresc, închinătorii lui Iehova trebuie să facă ceea ce este virtuos în orice situaţie. Dar ce este virtutea?

Ce este virtutea

3. Cum a fost definit cuvîntul „virtute“?

³ Dicţionarele moderne definesc cuvîntul „virtute“ drept „desăvîrşire morală; bunătate“.