Dreptate pentru toţi prin judecătorul numit de Dumnezeu
„Deoarece Tatăl are afecţiune pentru Fiul (...) el a încredinţat Fiului toată judecata.“ — IOAN 5:20, 22.
1. Asemenea unor persoane din secolul I, la ce întrebări trebuie să meditezi?
CE IMPORTANŢĂ acorzi tu dreptăţii? Ce eforturi ai fi în stare să faci pentru a fi sigur că te vei bucura de adevărata dreptate şi chiar că vei trăi atunci cînd aceasta va domni pe întregul pămînt? Eşti dator faţă de tine însuţi să reflectezi asupra acestor întrebări, aşa cum au făcut unii bărbaţi şi femei de prestigiu din Atena, Grecia.
2, 3. (a) În urma cărui raţionament i–a îndrumat Pavel pe auditorii săi să se căiască? (b) De ce avea să le sune ciudat acestor auditori termenul căinţă?
2 Ei au auzit o cuvîntare memorabilă rostită de către apostolul creştin Pavel în faţa celebrului tribunal al Areopagului. El a vorbit la început despre existenţa unui Dumnezeu unic, Creatorul, căruia toţi îi datorăm viaţa. Acest raţionament a condus la concluzia logică şi anume că sîntem răspunzători în faţa acestui Dumnezeu. Ajuns la acest punct, Pavel a declarat: „Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei asemenea ignoranţe, însă îi spune acum omenirii ca toţi, de pretutindeni, să se căiască.“ — Fapte 17:30.
3 În mod sigur, ideea căinţei avea să fie izbitoare pentru auditorii lui Pavel. Din ce motiv? Vechii greci cunoşteau noţiunea de căinţă în sensul de a simţi remuşcări pentru o faptă sau pentru un cuvînt oarecare. După cum subliniază însă un dicţionar, cuvîntul căinţă „nu sugera niciodată o modificare completă a atitudinii morale, o profundă schimbare de direcţie a vieţii, o convertire care să afecteze întreaga conduită“.
4. Ce raţionament logic a prezentat comentariul lui Pavel referitor la căinţă?
4 Cu toate acestea, fără îndoială că putem înţelege din ce motiv este potrivită o căinţă atît de profundă. Să urmărim raţionamentul logic al lui Pavel. Toţi oamenii îşi datorează lui Dumnezeu viaţa, prin urmare toţi sînt răspunzători în faţa lui. Este foarte drept şi just deci ca Dumnezeu să aştepte din partea lor să caute să–l cunoască. Dacă acei atenieni nu cunoşteau principiile şi voinţa lui, ei aveau nevoie să le înveţe şi apoi să se căiască cu scopul de a–şi aduce viaţa în armonie cu acestea. Indiferent cît de comod sau incomod ar fi fost de realizat acest lucru, el trebuia făcut. Motivul îl putem înţelege citind concluzia energică a lui Pavel: „Deoarece el a fixat o zi în care îşi propune să judece cu dreptate pămîntul locuit, prin intermediul unui om pe care l–a numit, oferindu–le o garanţie tuturor prin faptul că l–a înviat din morţi.“ — Fapte 17:31.
5. Cum au reacţionat auditorii lui Pavel la cuvîntarea sa, şi de ce?
5 Acest verset atît de plin de semnificaţii, atît de concludent, este demn de o cercetare atentă din partea noastră, deoarece acesta înviorează speranţa că dreptatea perfectă va domni în curînd pe pămînt. Să notăm expresiile: „a fixat o zi“, „să judece cu dreptate pămîntul locuit“, „prin intermediul unui om pe care l–a numit“, „oferindu–le o garanţie“, „l–a înviat“. Aceste ultime cuvinte, „l–a înviat“, au produs o puternică reacţie în rîndurile auditorilor lui Pavel. Aşa cum arată versetele 32–34, unii l–au luat în rîs. Alţii au abandonat discuţia. Totuşi, cîţiva au manifestat căinţă, devenind credincioşi. Cît despre noi, să fim mai înţelepţi decît majoritatea acelor auditori atenieni, deoarece acest lucru este de cea mai mare importanţă dacă dorim din tot sufletul adevărata dreptate. Pentru a înţelege întreaga semnificaţie a ideilor cuprinse în versetul 31, să ne îndreptăm atenţia mai întîi spre expresia: „El îşi propune să judece cu dreptate pămîntul locuit.“ Cine este acel „el“ şi care sînt normele sale, îndeosebi cele referitoare la dreptate?
6. De unde putem dobîndi cunoştinţă despre Acela care a fixat o zi pentru a judeca pămîntul?
6 Fapte 17:30 indică la cine se referea Pavel — este vorba despre adevăratul Dumnezeu care îi invită pe toţi oamenii să se căiască, este vorba despre Cel care ne dă viaţă, Creatorul nostru. Natural, noi putem afla multe lucruri despre Dumnezeu din lucrările sale de creaţie. Dar normele sale de dreptate ies în evidenţă în special dintr–o altă sursă, şi anume Biblia, care conţine relatarea despre relaţia pe care a avut–o Dumnezeu cu oamenii, de exemplu cu Moise, precum şi despre legile date de Dumnezeu poporului Israel.
Ce fel de judecată şi dreptate?
7. Ce mărturie prezintă Moise cu privire la dreptatea lui Iehova?
7 Probabil îţi este cunoscut faptul că, timp de zeci de ani, Moise a fost în relaţii intime cu Iehova Dumnezeu, atît de intime încît Dumnezeu a declarat că vorbea cu Moise „gură către gură“ (Numere 12:8). Moise ştia cum l–a tratat Iehova pe el, şi totodată cum a acţionat Dumnezeu faţă de alţi oameni, chiar faţă de naţiuni întregi. Aproape de sfîrşitul vieţii sale, Moise a prezentat această descriere liniştitoare: „Stînca, perfectă este activitatea sa, căci toate căile sale sînt justeţe. Un Dumnezeu al fidelităţii, la care nu există nedreptate. Drept şi integru este el.“ — Deuteronom 32:4.
8. De ce trebuie să acordăm atenţie celor spuse de Elihu referitor la dreptate?
8 Să examinăm, de asemenea, mărturia lui Elihu, un bărbat cunoscut pentru înţelepciunea şi perspicacitatea sa. Putem fi siguri că el nu era omul care să tragă concluzii pripite. Dimpotrivă, într–o anumită situaţie el a stat mai mult de o săptămînă ascultînd lungile argumente ale părţilor implicate. La ce concluzie ajunge însă Elihu, pe baza propriei sale experienţe, precum şi a studierii aprofundate a căilor lui Dumnezeu? El a declarat: „Oameni de inimă, ascultaţi–mă. Departe de adevăratul Dumnezeu de a acţiona cu răutate şi de Cel Atotputernic de a acţiona în mod nedrept! Fiindcă după modul cum acţionează omul pămîntean îl va răsplăti el, şi după cărarea omului va face să vină asupra lui. Da, într–adevăr, Dumnezeu însuşi nu acţionează cu răutate, şi Cel Atotputernic însuşi nu denaturează hotărîrea judecătorească.“ — Iov 34:10–12.
9, 10. De ce trebuie să constituie o încurajare pentru noi normele fixate de Dumnezeu pentru judecătorii umani?
9 Să ne punem următoarea întrebare: Nu descriu oare aceste cuvinte în mod perfect ceea ce am dori noi din partea unui judecător, adică să trateze pe fiecare persoană conform acţiunilor sau faptelor sale, fără părtinire sau denaturare a dreptăţii? Dacă ar trebui să stai în faţa unui judecător uman, nu te–ai simţi în siguranţă dacă el ar corespunde acestei descrieri?
10 Biblia îl numeşte pe Iehova „Judecătorul întregului pămînt“ (Geneza 18:25). Uneori însă el s–a folosit de judecători umani. Ce pretindea el, de exemplu, din partea judecătorilor israeliţi care îl reprezentau? În Deuteronom 16:19, 20 citim care erau directivele divine care defineau rolul acestor judecători: „Să nu denaturezi judecata. Să nu fii părtinitor şi să nu accepţi mită, deoarece mita orbeşte ochii celor înţelepţi şi suceşte cuvintele celor drepţi. Dreptatea — dreptatea trebuie s–o urmăreşti pentru ca să continui să trăieşti.“ Statuile din timpurile moderne, care simbolizează dreptatea, o prezintă aşa cum ar fi de dorit, adică legată la ochi pentru a simboliza imparţialitatea acesteia. După cum putem observa, însă, Dumnezeu a realizat mult mai mult. El a pretins efectiv o asemenea imparţialitate din partea judecătorilor umani care aveau să–l reprezinte şi să asigure respectarea legilor sale.
11. La ce concluzie ajungem examinînd această informaţie biblică referitoare la dreptate?
11 Aceste detalii referitoare la punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la dreptate au inspirat concluzia cuvîntării lui Pavel. La Fapte 17:31 Pavel a declarat că Dumnezeu „a fixat o zi în care îşi propune să judece cu dreptate pămîntul locuit“. Este exact ceea ce aşteptăm noi din partea lui Dumnezeu — dreptate, echitate, imparţialitate. Mai există însă cineva care este implicat deoarece, conform versetului 31, Dumnezeu va utiliza „un om“ pentru a judeca întreaga omenire. Cine este acest „om“ şi ce asigurare avem că el va respecta înaltele norme de dreptate ale lui Dumnezeu?
12, 13. De unde ştim cine este „omul“ pe care îl utilizează Dumnezeu pentru a judeca?
12 Fapte 17:18 ne spune că Pavel „anunţa vestea bună despre Isus şi învierea“. Prin urmare, la sfîrşitul cuvîntării sale, auditorii ştiau că Pavel s–a referit la Isus Cristos atunci cînd a spus că Dumnezeu ‘va judeca cu dreptate pămîntul locuit prin intermediul unui om pe care l–a numit şi l–a înviat din morţi’.
13 Isus a recunoscut faptul că Dumnezeu l–a numit în calitate de judecător care să satisfacă normele divine. La Ioan 5:22 el a spus: „Căci Tatăl nu judecă absolut pe nimeni, ci el a încredinţat Fiului toată judecata.“ După ce a menţionat învierea viitoare a celor care se află în mormintele memoriale, Isus a adăugat: „Eu nu pot face nici un singur lucru din propria mea iniţiativă; eu judec după cum aud iar judecata pe care o fac eu este dreaptă deoarece eu caut nu propria mea voinţă, ci voinţa celui care m–a trimis.“ — Ioan 5:30; Psalm 72:2–7.
14. La ce fel de judecată ne putem aştepta din partea lui Isus?
14 Cît de bine se armonizează această asigurare cu ceea ce citim în Fapte 17:31! Aici Pavel oferă, de asemenea, asigurarea că Fiul „va judeca cu dreptate pămîntul locuit“. Această declaraţie nu sugerează, desigur, o judecată rigidă, inflexibilă şi nesimţitoare, nu–i aşa? A judeca cu dreptate presupune mai degrabă o echilibrare a dreptăţii prin asocierea ei cu mila şi înţelegerea. Să nu uităm un lucru: deşi Isus este acum în cer, el a fost om. De aceea, el are capacitatea de a se transpune în situaţia altuia. La Evrei 4:15, 16, Pavel se referă la acest aspect în timp ce îl descrie pe Isus în calitatea sa de Mare Preot.
15. În ce fel se deosebeşte Isus de judecătorii umani?
15 În timp ce citeşti Evrei 4:15, 16, gîndeşte–te ce sentiment liniştitor ar trebui să avem fiindcă îl avem ca Judecător pe Isus: „Căci noi avem drept mare preot [şi judecător], nu pe cineva care este incapabil să manifeste compasiune faţă de slăbiciunile noastre, ci pe cineva care a fost încercat în toate privinţele, ca şi noi, dar fără păcat. De aceea să ne apropiem cu libertate de exprimare de tronul favorii nemeritate, ca să găsim favoare nemeritată, pentru ajutor la timpul oportun.“ În tribunalele de astăzi oamenii au adeseori un sentiment de teamă atunci cînd sînt chemaţi în faţa unui complet de judecată. Dar cînd este vorba de Judecătorul Cristos, putem ‘să ne apropiem cu libertate de exprimare, ca să găsim favoare nemeritată, pentru ajutor la timpul oportun’. Cu referire la timpul în discuţie, avem motive întemeiate să ne întrebăm: „Cînd anume va judeca Isus omenirea cu dreptate?“
„O zi“ de judecată — Cînd?
16, 17. Cum anume ştim că judecata efectuată din cer are loc acum?
16 Să ne amintim afirmaţia lui Pavel cînd a spus că Dumnezeu „a fixat o zi“ pentru a judeca lumea prin Judecătorul său numit. Înaintea acestei „zile“ de judecată, Isus înfăptuieşte o lucrare de judecată de importanţă vitală în prezent, da, chiar acum. De ce putem afirma acest lucru? Cu puţin timp înaintea arestării şi condamnării sale în mod nedrept la moarte, Isus a exprimat o profeţie istorică ce se referă la zilele noastre. O putem găsi în Matei, capitolul 24. Isus a descris evenimentele mondiale care aveau să marcheze perioada denumită „încheierea sistemului de lucruri“. Războaiele, lipsurile de alimente, cutremurele şi alte strîmtorări care au avut loc pe întregul pămînt începînd cu primul război mondial confirmă faptul că profeţia lui Isus se împlineşte în prezent şi că în scurt timp „va veni sfîrşitul“ (Matei 24:3–14). De zeci de ani, Martorii lui Iehova au explicat aceste lucruri din Biblie. Dacă doreşti să afli mai multe dovezi referitoare la faptul că de unde anume ştim că ne aflăm în zilele din urmă ale acestui sistem nedrept, Martorii lui Iehova pot să ţi le ofere.
17 Să examinăm însă a doua jumătate a textului din Matei capitolul 25, care constituie o parte a profeţiei lui Isus referitoare la zilele din urmă. Matei 25:31, 32 îşi are împlinirea în epoca noastră. „Cînd Fiul omului va sosi în gloria sa şi toţi îngerii împreună cu el, atunci el se va aşeza pe tronul său glorios [în cer]. Şi toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui şi el îi va despărţi pe oameni unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre.“ Să urmărim acum pasajul unde Isus arată cum se încheie această lucrare de separare sau de judecată, şi anume versetul 46: „Şi aceştia [persoanele pe care el le judecă a fi asemenea caprelor] vor merge la tăiere veşnică, iar cei drepţi [oile] la viaţă veşnică.“
18. La ce va duce judecata aflată în curs în timpul nostru?
18 Trăim, aşadar, într–o perioadă decisivă de judecată. Cei care astăzi ‘îl caută pe Dumnezeu şi care îl găsesc într–adevăr’ vor fi consideraţi demni să figureze printre „oi“; ei vor avea posibilitatea să supravieţuiască sfîrşitului sistemului actual de lucruri şi să intre în lumea nouă promisă de Dumnezeu. Atunci se vor împlini cuvintele pe care le găsim în 2 Petru 3:13: „Dar există ceruri noi şi un pămînt nou pe care noi le aşteptăm potrivit promisiunii sale, iar în acestea va locui dreptatea.“ În acea „zi“ cuvintele lui Pavel consemnate în Fapte 17:31 se vor realiza pe deplin, iar pămîntul va fi judecat cu dreptate.
19, 20. Asupra cui se va extinde Ziua de Judecată viitoare?
19 Ziua de judecată va implica nu numai „oile“ care vor fi fost deja declarate demne să intre în lumea nouă. Într–adevăr, după ce Isus a spus că Tatăl său i–a încredinţat judecata, el a vorbit şi despre o înviere viitoare. Tot la fel, în Fapte 10:42, apostolul Petru declară că Isus Cristos este „Cel decretat de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi“.
20 În consecinţă, în acea ‘zi fixată’ de Dumnezeu pentru a „judeca cu dreptate pămîntul locuit“ prin intermediul lui Isus Cristos, zi menţionată în Fapte 17:31, morţii vor fi înviaţi. Ce bucurie va fi atunci să vezi puterea divină acţionînd pentru a învinge moartea care a fost adeseori cea mai mare nedreptate! Unele persoane, cum ar fi Isus însuşi, au fost executate în mod nedrept de către guverne sau de armate invadatoare. Alte persoane şi–au pierdut viaţa în împrejurări neprevăzute cum ar fi uragane, cutremure, incendii sau alte catastrofe de acest gen. — Ecleziast 9:11.
Rezolvarea nedreptăţilor trecute
21. Cum vor fi corectate în lumea nouă nedreptăţile trecute?
21 Ce bucurie va fi să–i putem vedea pe cei dragi dispăruţi revenind la viaţă! Un mare număr de persoane vor avea atunci pentru prima dată ocazia să–l ‘caute pe Dumnezeu şi să–l găsească într–adevăr’, fapt care le va permite să aibă speranţa de a primi „viaţa eternă“ care va fi răsplata „oilor“. Unii dintre cei înviaţi precum şi unii dintre supravieţuitorii acestui sistem de lucruri nedrept, vor fi fost victime ale unor flagrante nedreptăţi cum ar fi: deformări congenitale, orbire, surditate sau dificultăţi de vorbire. Vor mai putea exista astfel de lucruri ‘pe pămîntul nou în care va locui dreptatea’? Iehova s–a servit de Isaia pentru a enunţa diferite profeţii care vor avea o grandioasă împlinire literală pe parcursul Zilei de Judecată. Iată ce anume putem spera: „În timpul acela ochii celor orbi vor fi deschişi şi urechile celor surzi vor fi destupate. În timpul acela şchiopul se va căţăra ca cerbul şi limba celui mut va striga de bucurie.“ — Isaia 35:5, 6.
22. Ce asigurare foarte încurajatoare cu privire la dreptate ne oferă capitolul 65 din Isaia?
22 Ce se va întîmpla cu alte nedreptăţi care cauzează atît de multe suferinţe? În Isaia capitolul 65 sînt cuprinse cîteva răspunsuri care ne oferă o plăcută încurajare. Dacă facem o comparaţie între Isaia 65:17 şi 2 Petru 3:13 constatăm că şi acest capitol vorbeşte despre ‘ceruri noi şi un pămînt nou’, adică despre un sistem de lucruri nou şi drept. Dar nu va fi oare totuşi posibil ca o minoritate de oameni răi să prejudicieze pacea şi dreptatea? Puţin mai departe, în capitolul 65 din Isaia este îndepărtată această eventualitate.
23. Care va fi deznodămîntul Zilei de Judecată pentru unele persoane?
23 Pe tot parcursul perioadei cît va dura această Zi de Judecată Isus îşi va continua lucrarea pentru a decide cine este demn de viaţă veşnică. Unii nu vor fi demni de ea. După ce li se va fi acordat un timp îndelungat pentru a–l căuta pe Dumnezeu, poate chiar o sută de ani, unii vor dovedi că refuză să practice dreptatea. Ei nu vor putea deci să trăiască în continuare în lumea nouă, iar acest lucru va fi în conformitate cu dreptatea, după cum reiese din Isaia 65:20: „Cît despre păcătos, deşi în vîrstă de o sută de ani, va invoca răul asupra lui.“ Cei care vor fi judecaţi astfel ca fiind nedemni pentru viaţă vor fi o minoritate. Avem toate motivele să sperăm că atît noi cît şi mulţi alţii vom fi încîntaţi să învăţăm şi să practicăm dreptatea. — Isaia 26:9.
24. Care va fi situaţia cu nedreptatea economică?
24 Trebuie să înţelegem oare din aceste cuvinte că nu va mai exista nici un fel de nedreptate, nici chiar pe plan economic? Exact! Acest fapt este indicat în Isaia 65:21–23: „În mod sigur vor construi case şi le vor ocupa; şi cu certitudine vor planta vii şi le vor mînca rodul. Nu vor construi pentru ca altcineva să le ocupe şi nu vor planta pentru ca altcineva să mănînce. Deoarece ca zilele unui copac vor fi zilele poporului meu; şi aleşii mei vor folosi din plin lucrarea mîinilor lor. Nu vor trudi pentru nimic nici nu vor naşte pentru zbucium, căci ei sînt vlăstarul alcătuit din aleşii lui Iehova şi descendenţa lor cu ei.“ Ce schimbare va fi aceasta în raport cu ceea ce cunoaştem astăzi! Şi ce binecuvîntare!
25. Ce aştepţi tu de la dreptatea pe care o va instaura Judecătorul stabilit de Dumnezeu şi ce hotărîre ai de luat?
25 Prin urmare, toţi cei care sînt însetaţi de dreptate, de o dreptate eternă, pot prinde curaj. Ea va deveni în mod sigur o realitate, şi aceasta foarte curînd. Acum, pe parcursul scurtei perioade de timp care a mai rămas din această epocă de judecată, este momentul ca ei să–l caute pe Dumnezeu şi să–l găsească într–adevăr, alăturîndu–se Martorilor lui Iehova, fapt care le va aduce foloase veşnice.
Întrebări recapitulative
◼ Ce ştim referitor la normele divine de dreptate?
◼ Ce va face Isus în cursul Zilei de Judecată viitoare?
◼ Ce anume dovedeşte că trăim într–o perioadă decisivă în ce priveşte judecata divină?
◼ Cum vor fi corectate în lumea nouă nedreptăţile trecute?
[Provenienţa fotografiei de la pagina 15]
Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.