Viaţa lui Isus şi serviciul său divin
Botezul lui Isus
LA CIRCA şase luni de cînd Ioan a început să predice, Isus, care are acum 30 de ani, vine la el, la Iordan. De ce oare? Ca să-i facă o vizită de prietenie? Îl interesează pe Isus felul în care progresează lucrarea lui Ioan? Nu. Isus vine la el pentru a-i cere să-l boteze.
Dar Ioan obiectează cu promptitudine: „Eu sînt acela care am nevoie să fiu botezat de tine, şi tu vii la mine?“ întreabă el. Ioan ştie că vărul său Isus este Fiul unic al lui Dumnezeu. De fapt, Ioan săltase de bucurie în pîntecele mamei sale cînd Maria, care era însărcinată cu Isus, venise în vizită la familia lui. Fără îndoială că Elisabeta, mama lui Ioan, i-a relatat mai tîrziu acestuia despre felul în care reacţionase el. Şi probabil că ea i-a vorbit şi despre vestea pe care a adus-o îngerul cu privire la naşterea lui Isus şi despre apariţia îngerilor în faţa păstorilor în noaptea naşterii lui.
Aşadar, Isus nu era un străin pentru Ioan. Şi Ioan ştia foarte bine că botezul pe care îl făcea el nu era pentru Isus, ci pentru cei care se căiau de păcatele lor. Isus era fără păcat. Însă, în pofida obiecţiei lui Ioan, Isus insistă: „Lasă să fie aşa de data aceasta, fiindcă astfel se cuvine să îndeplinim tot ce este drept.“
Dar de ce este potrivit ca Isus să fie botezat? Deoarece botezul lui Isus nu simbolizează căinţa de păcate, ci faptul că el s-a prezentat să facă voia Tatălui său. Isus era dulgher, dar acum venise timpul ca el să înceapă efectuarea serviciului sacru pentru care Dumnezeu îl trimisese pe pămînt. Credeţi că Ioan se aştepta ca în momentul cînd l-a botezat pe Isus să se întîmple ceva neobişnuit?
Iată ce relatează Ioan mai tîrziu: „Însuşi Acela care m-a trimis să botez în apă mi-a zis: «Cel peste care vei vedea spiritul, coborîndu-se şi rămînînd, acela este cel care botează în spirit sfînt.»“ Deci Ioan se aştepta să vadă spiritul sfînt al lui Dumnezeu coborînd asupra unui om pe care el îl boteza. De aceea, probabil, nu a fost el surprins cînd, în timp ce Isus ieşea din apă, ‘spiritul lui Dumnezeu a coborît ca un porumbel (. . .) peste el’.
Dar la botezul lui Isus s-a mai întîmplat ceva. Cerurile s-au deschis deasupra lui Isus şi s-a auzit o voce care spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, pe care l-am aprobat.“ A cui voce era aceea? A lui Isus? Bineînţeles că nu. Era vocea lui Dumnezeu. Evident, Isus este Fiul lui Dumnezeu şi nu Dumnezeu însuşi, aşa cum pretind unii. Matei 3:13–17; Luca 3:21–23; 1:34–36, 44; 2:10–14; Ioan 1:32–34; Evrei 10:5–9.
◆ De ce Isus nu era un străin pentru Ioan?
◆ Întrucît Isus nu comisese nici un păcat, de ce a fost el totuşi botezat?
◆ Avînd în vedere ceea ce Ioan ştia despre Isus, de ce nu a fost el surprins cînd spiritul lui Dumnezeu s-a coborît peste Isus?