Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

În el se împlineşte profeţia lui Isaia

AUZIND că fariseii şi adepţii partidei lui Irod au plănuit să îl ucidă, Isus şi discipolii săi se retrag spre Marea Galileii. Aici se strîng mulţimi de oameni din toate părţile Palestinei precum şi din alte zone. Isus vindecă mulţi oameni aşa că toţi care suferă de boli supărătoare caută să ajungă în apropierea lui pentru a se atinge de el.

Din cauza mulţimilor Isus le spune discipolilor să ţină o barcă la dispoziţia sa. Îndepărtîndu–se de ţărm reuşeşte să evite aglomeraţia. El îi poate astfel învăţa vorbindu–le din barcă, sau se poate îndrepta spre alte maluri ale mării pentru a–i ajuta pe aceia care se afla acolo. Apostolul Matei menţionează că activitatea lui Isus împlineşte „ceea ce fusese declarat prin profetul Isaia“. Apoi, Matei citează profeţia împlinită prin Isus:

„Iată–l pe servitorul meu pe care l–am ales, iubitul meu pe care sufletul meu l–a aprobat! Voi pune spiritul meu asupra lui şi el va face ca naţiunile să înţeleagă cu claritate ce este dreptatea. El nu se va certa, nici nu va striga şi nimeni nu–i va auzi glasul pe străzile largi. El nu va rupe trestia frîntă şi nu va stinge fitilul care fumegă, pînă cînd nu va trimite dreptate cu succes. Da, în numele său vor spera naţiunile.“

Natural că servitorul iubit care are aprobarea lui Dumnezeu este Isus care face să se înţeleagă care anume este adevărata dreptate, dreptatea umbrită de falsele tradiţii religioase. Deoarece fariseii aplică în mod nedrept legea lui Dumnezeu, în ziua de sabat nu îi dau ajutor nici chiar unui om bolnav! Astfel, făcîndu–i să înţeleagă în ce constă dreptatea lui Dumnezeu, Isus eliberează poporul de sub opresiunea tradiţiilor nedrepte, fapt pentru care capii religioşi caută să–l ucidă.

Ce vrea să spună faptul că ‘el nu se va certa şi nimeni nu–i va auzi glasul pe străzile largi’?

Cînd vindecă bolnavii, Isus ‘le porunceşte să nu–l facă cunoscut’. El nu doreşte să i se facă publicitate zgomotoasă pe străzi sau ca ştirile uimitoare, trecînd din gură în gură, să fie denaturate.

Isus face însă cunoscut mesajul său înviorător persoanelor care pot fi în mod figurativ asemănate cu o trestie frîntă, îndoită şi călcată în picioare. Ele sînt ca nişte fitiluri fumegînde, ale căror ultimă scînteie de viaţă este pe punctul de a se stinge. Isus nu rupe trestia frîntă şi nici nu înăbuşă fitilul care fumegă, fiind gata să se stingă. Dimpotrivă, cu delicateţe şi iubire, este în stare să îi învioreze pe cei umili. Cu siguranţă, Isus este acela în care pot spera naţiunile! Matei 12:15–21; Marcu 3:7–12; Isaia 42:1–4.

◆ În ce sens face Isus să se înţeleagă ce anume este dreptatea, necertîndu–se nici ridicîndu–şi vocea pe străzile largi?

◆ Cine sînt asemuiţi cu o trestie ruptă şi cu un fitil şi cum îi tratează Isus pe aceştia?