te ascultă“ (1 Timotei 4:16). Isus a fost acela care a început instruirea discipolilor săi în pescuitul spiritual, iar această lucrare se efectuează şi azi sub conducerea sa (compară cu Apocalipsa 14:14–16). Ce mare privilegiu avem de a lucra sub conducerea sa pentru a o înfăptui! Să continuăm a ne arunca năvoadele cît timp va mai permite Iehova. Există oare o lucrare mai importantă decît aceea de pescuire a sufletelor vii?

Ce înseamnă pentru voi năvodul cu peşti

„Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele [regatului, NW] cerurilor.“ — MATEI 13:11.

1, 2. De ce am putea manifesta interes faţă de ilustrările lui Isus?

NU V-AŢI bucura să aflaţi un secret sau să rezolvaţi un careu de cuvinte încrucişate? Dar dacă prin acest lucru aţi fi ajutaţi să înţelegeţi mai bine rolul pe care îl aveţi în scopul lui Dumnezeu? Din fericire, puteţi dobîndi această înţelegere privilegiată prin intermediul unei ilustrări pe care a prezentat-o Isus. Ea i-a pus în încurcătură pe mulţi care au auzit-o, iar de atunci încoace i-a nedumerit pe nenumăraţi alţi oameni, dar voi o puteţi înţelege.

² Observaţi ce a zis Isus în Matei, capitolul 13, despre faptul că el folosea ilustrări. Discipolii săi au întrebat: „De ce le vorbeşti [prin intermediul ilustrărilor, NW]?“ (Matei 13:10). Într-adevăr, de ce folosea Isus ilustrări pe care majoritatea oamenilor nu le înţelegeau? El a răspuns în versetele 11 la 13: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele [regatului, NW] cerurilor, iar lor nu le-a fost dat . . . De aceea le vorbesc [prin intermediul ilustrărilor, NW], pentru că ei măcar că văd, nu văd; şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg“.

3. Cum ne poate aduce foloase înţelegerea ilustrărilor lui Isus?

³ Apoi el a aplicat Isaia 6:9, 10, unde este descris un popor care era surd şi orb spiritualiceşte. Noi însă nu trebuie să fim ca ei. Dacă înţelegem şi acţionăm conform acestor ilustrări, putem fi foarte fericiţi — acum şi în viitorul nesfîrşit. Isus ne oferă o asigurare stimulatoare: „Ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!“ (Matei 13:16). Această asigurare se degajă din toate ilustrările lui Isus, dar să ne concentrăm asupra unei scurte parabole despre năvod, parabolă consemnată în Matei 13:47–50.

O ilustrare cu semnificaţie profundă

4. Ce asociere a făcut Isus prin intermediul ilustrării consemnate în Matei 13:47–50?

⁴ „[Regatul, NW] cerurilor se . . . aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, l-au tras la mal şi, stînd jos, au strîns în vase ce este bun şi au aruncat afară ce este rău. Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului: îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.“

5. Ce fel de întrebări se ridică referitor la semnificaţia parabolei despre năvod?

⁵ Probabil că aţi văzut oameni pescuind cu o plasă de prins peşte, cel puţin la cinematograf sau la televizor, deci nu este greu să vă formaţi o imagine despre parabola lui Isus. Dar în ce priveşte detaliile şi semnificaţia ei? De exemplu, Isus a zis că această ilustrare se referă la „[regatul, NW] cerurilor“. Totuşi, cu siguranţă că el nu a vrut să spună că „tot felul“ de persoane, cei buni şi cei răi, vor fi în Regat. Pe de altă parte, cine face pescuirea? S-a petrecut această pescuire şi separare în timpul lui Isus sau s-ar putea oare să se limiteze la timpul nostru, respectiv la „sfîrşitul veacului“? Vă vedeţi în această parabolă? Cum puteţi evita să sfîrşiţi printre cei care plîng şi scrîşnesc din dinţi?

6. a) De ce ar trebui să manifestăm un interes deosebit faţă de înţelegerea parabolei despre năvod? b) Care este mijlocul pentru înţelegerea ei?

⁶ Asemenea întrebări arată că această ilustrare nu este la urma urmelor simplă. Totuşi, nu uitaţi: „Ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!“ Să vedem dacă putem să-i pătrundem înţelesul, astfel încît urechile noastre să nu fie nereceptive şi ochii noştri să nu fie închişi la semnificaţia ei. De fapt, noi avem deja un mijloc esenţial pentru a-i descifra sensul. Articolul precedent a relatat despre faptul că Isus i-a invitat pe pescarii galileeni să-şi părăsească ocupaţia şi să se angajeze într-o lucrare spirituală ca „pescari de oameni“ (Marcu 1:17). El le-a spus: ‘De acum încolo veţi fi pescari de oameni’. — Luca 5:10.

7. Ce anume a ilustrat Isus cînd a vorbit despre peşti?

⁷ În conformitate cu aceasta, peştii din parabolă reprezintă oameni. Deci cînd versetul 49 vorbeşte despre separarea celor răi de cei drepţi, el nu se referă la vietăţi marine drepte sau rele, ci la oameni drepţi sau răi. În mod asemănător, versetul 50 nu trebuie să ne facă să ne gîndim că animalele marine ar plînge sau ar scrîşni din dinţi. Nu. În această parabolă este vorba despre strîngerea oamenilor şi separarea lor ulterioară, lucru care este foarte serios, după cum arată deznodămîntul.

8. a) Ce putem afla privitor la deznodămîntul peştilor răi? b) Avînd în vedere cele spuse despre peştii răi, ce concluzie putem trage referitor la Regat?

⁸ Observaţi că peştii răi vor fi aruncaţi în cuptorul de foc, unde vor trebui să plîngă şi să scrîşnească din dinţi. În altă parte, Isus a legat acest plîns şi scrîşnire din dinţi de faptul de a fi în afara Regatului (Matei 8:12; 13:41, 42, NW). În Matei 5:22 şi 18:9, el chiar a menţionat ‘focul gheenei’, referindu-se la distrugerea veşnică. Nu arată acest lucru cît este de important să înţelegem semnificaţia acestei ilustrări şi să acţionăm în consecinţă? Cu toţii ştim că în Regatul lui Dumnezeu nu sînt şi nici nu vor fi oameni răi. Deci cînd Isus a zis că „[regatul, NW] cerurilor se mai aseamănă cu un năvod“, el a vrut să spună cu siguranţă că în legătură cu Regatul lui Dumnezeu există ceva asemănător cu năvodul aruncat în apă pentru a strînge diferite feluri de peşte.

9. În ce fel sînt îngerii implicaţi în ilustrarea despre năvod?

⁹ După ce a fost aruncat năvodul şi au fost strînşi peştii, urmează o lucrare de separare. Cine a spus Isus că va participa la ea? Matei 13:49 îi identifică pe aceşti pescari-separatori cu îngerii. Aşadar, Isus vorbea despre supravegherea pe care o fac îngerii asupra unui instrument de pe pămînt care este folosit pentru a-i identifica pe oameni — unii buni şi corespunzători pentru Regatul cerurilor, alţii dovedindu-se necorespunzători pentru această chemare.

Pescuitul — Cînd?

10. Pe ce bază putem stabili că pescuitul a cuprins o perioadă considerabilă de timp?

¹⁰ Contextul ne ajută să aflăm cînd va avea loc acest lucru. Exact înainte de această parabolă, Isus a prezentat o ilustrare cu privire la semănarea seminţei bune, peste care a fost semănată apoi neghina, în ogorul care reprezintă lumea. El a explicat în Matei 13:38 că sămînţa bună îi reprezintă pe „fiii regatului; dar neghina sînt fiii celui rău“ (NW). Aceştia au crescut împreună multe secole, pînă la secerişul de la încheierea sistemului de lucruri. Atunci neghina este separată şi apoi arsă. Făcînd o paralelă între această ilustrare şi ilustrarea despre năvod, vedem că atragerea creaturilor în năvod urma să se extindă pe parcursul unei perioade lungi. — Matei 13:36–43.

11. Cum a început în secolul I e.n. operaţia de pescuire internaţională?

¹¹ Conform parabolei lui Isus, peştii urmau să fie adunaţi fără discriminare, adică năvodul a prins atît peşte bun, cît şi peşte necorespunzător. Cît timp apostolii au fost în viaţă, îngerii care îndrumau operaţia de pescuire au folosit organizaţia creştină a lui Dumnezeu pentru a prinde „peşti“ care au devenit creştinii unşi. Se poate spune că, înainte de Penticosta din 33 e.n., pescuirea oamenilor efectuată de Isus a strîns circa 120 de discipoli (Faptele 1:15). Dar odată întemeiată congregaţia creştinilor unşi, a început pescuirea cu instrumentul folosit ca năvod, fiind prinşi mii de peşti buni. Începînd din 36 e.n. pescuirea s-a extins mult în apele internaţionale, pe măsură ce păgînii erau atraşi la creştinism şi deveneau membri ai congregaţiei lui Cristos formată din cei unşi. — Faptele 10:1, 2, 23–48.

12. Ce s-a dezvoltat după moartea apostolilor?

¹² În secolele care au urmat după moartea apostolilor au continuat să existe unii creştini care se străduiau să găsească adevărul divin şi să-i fie fideli. Cel puţin unii dintre aceştia au avut aprobarea lui Dumnezeu, iar el i-a uns cu spiritul sfînt. Totuşi, prin moartea apostolilor s-a îndepărtat influenţa restrictivă, permiţîndu-se dezvoltarea pe scară largă a apostaziei (2 Tesaloniceni 2:7, 8). A cîştigat teren o organizaţie care, în mod nedemn, se dădea drept congregaţia lui Dumnezeu. Ea a pretins în mod fals că este naţiunea sfîntă unsă cu spiritul lui Dumnezeu pentru a guverna cu Isus.