16. Ce practică iudaică făcea lipsită de sens depunerea unui jurămînt, şi ce atitudine a adoptat Isus în acest sens?

¹⁶ Continuînd în aceeaşi manieră, Isus a zis: „Aţi auzit şi că s–a zis anticilor: «Nu juraţi fără să îndepliniţi (. . .)». Dar eu vă spun: Nu juraţi deloc“. Pînă atunci evreii exageraseră cu jurămintele şi făceau multe jurăminte pentru lucruri lipsite de importanţă, dar nu le respectau. Însă Isus a zis: „Nu juraţi deloc (. . .) Cuvîntul vostru Da să însemne Da, iar Nu al vostru, Nu“. Regula lui era simplă: Fiţi sinceri tot timpul, fără să trebuiască să garantaţi printr–un jurămînt ceea ce spuneţi. Păstraţi jurămintele pentru lucruri de importanţă capitală.— Matei 5:33–37; vezi 23:16–22.

17. Ce modalitate mai bună decît aceea reprezentată prin expresia „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte“ a predat Isus?

¹⁷ Apoi Isus a spus: „Aţi auzit că s–a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte». Însă eu vă spun: Nu vă opuneţi celui care este rău; ci oricui te pălmuieşte peste obrazul drept întoarce–i–l şi pe celălalt (Matei 5:38–42). Isus nu se referea aici la o lovitură dată pentru a vătăma, ci la o palmă în sens de insultă, dată cu dosul mîinii. Nu vă înjosiţi angrenîndu–vă în insulte. Dimpotrivă, răsplătiţi cu binele şi, astfel, «continuaţi să învingeţi răul prin bine». — Romani 12:17–21.

18. (a) Cum au schimbat evreii legea despre iubirea faţă de aproapele, dar cum a anulat Isus această schimbare? (b) Ce a răspuns Isus unui anumit jurist care voia să limiteze aplicarea termenului „aproapele“?

¹⁸ În cel de al şaselea şi ultim exemplu Isus a arătat clar cum Legea mozaică a fost atenuată de tradiţia rabinică: „Aţi auzit că s–a zis: «Să–l iubeşti pe aproapele tău şi să–l urăşti pe duşmanul tău». Însă eu vă spun: Continuaţi să–i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută“ (Matei 5:43, 44). Legea mozaică scrisă nu cunoaşte limite în ce priveşte iubirea: „Să–l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Levitic 19:18). Fariseii erau aceia care se sustrăgeau acestei porunci şi, ca să o evite, limitau termenul „aproapele“ la cei care respectau tradiţiile. Astfel că, atunci cînd Isus i–a amintit mai tîrziu unui anumit jurist despre porunca «să–ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi», respectivul s–a mirat întrebîndu–se: „Cine este de fapt aproapele meu?“ Isus i–a răspuns prin ilustrarea despre bunul samaritean, cu alte cuvinte: să devii aproapele celui care are nevoie de tine. — Luca 10:25–37.

19. Ce atitudine a adoptat Iehova faţă de cei răi, atitudine pe care Isus ne–a recomandat s–o urmăm?

¹⁹ Continuîndu–şi predica, Isus a anunţat că «Dumnezeu arată iubire celor răi. El face ca soarele să strălucească deasupra lor şi ploaia să cadă peste ei. Nu este ceva extraordinar să–i iubeşti pe aceia care te iubesc. Şi cei răi fac aşa. Nu există nici un motiv să primeşti o răsplată pentru asta. Dovediţi–vă fii ai lui Dumnezeu! Imitaţi–l! Faceţi–vă aproapele tuturor şi iubiţi–vă semenii. Şi, astfel, „fiţi perfecţi, aşa cum Tatăl vostru ceresc este perfect“» (Matei 5:45–48). Cîtă străduinţă este necesară pentru a putea trăi la înălţimea acestei norme! Şi cît de necorespunzătoare se dovedeşte a fi dreptatea scribilor şi a Fariseilor!

20. În loc să dea la o parte Legea mozaică, cum a lărgit Isus şi a făcut mai profundă influenţa ei, ridicînd–o pe o treaptă şi mai înaltă?

²⁰ Deci cînd Isus s–a referit la porţiuni din Lege şi a adăugat „Însă eu vă spun“, el nu a înlăturat Legea mozaică, punînd altceva în locul ei. Nu, ci a făcut–o mai profundă şi i–a întărit puterea de acţiune, dezvăluind spiritul care stă la baza ei. Astfel, o lege superioară a fraternităţii judecă drept asasinat persistenţa unei atitudini duşmănoase; o lege superioară a purităţii judecă drept adulter persistenţa într–o gîndire senzuală; o lege superioară a căsătoriei respinge divorţul cerut pe motive neîntemeiate şi avertizează că acesta duce la recăsătoriri adultere; o lege superioară despre adevăr arată că jurămintele repetate nu sînt necesare; o lege superioară a blîndeţii anulează răzbunarea; o lege superioară a iubirii pretinde practicarea iubirii divine, care este nemărginită.

21. Ce ne dezvăluie avertismentele lui Isus cu privire la dreptatea ipocrită rabinică, şi ce altceva urmau să înveţe mulţimile?

²¹ Ce ecou profund trebuie să fi avut aceste avertismente inedite în inima acelora care le auzeau pentru prima dată! Cît de meschină părea în comparaţie cu ele dreptatea ipocrită, individualistă care provenea din servitudinea faţă de tradiţiile rabinice! Dar, în timp ce Isus îşi continua Predica de pe Munte, mulţimile flămînde şi însetate de dreptatea lui Dumnezeu aveau să înveţe cu exactitate cum să o dobîndească, aşa cum ne va arăta articolul următor.

Continuaţi să căutaţi Regatul şi dreptatea lui Dumnezeu

„Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea sa şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate.“ — MATEI 6:33.

1, 2. În ce transformau scribii şi Fariseii faptele care erau bune în sine, şi cum i–a avertizat Isus pe continuatorii săi?

SCRIBII şi Fariseii căutau dreptatea conform propriei lor căi, care nu era calea lui Dumnezeu. Şi nu numai atît. Cînd făceau fapte care erau bune în sine, ei le transformau în manifestări ipocrite pentru a fi văzute de oameni. Ei nu îi slujeau lui Dumnezeu, ci propriei lor vanităţi. Iată cum şi–a avertizat Isus discipolii cu privire la asemenea făţărnicii: „Luaţi seama să nu practicaţi dreptatea voastră înaintea oamenilor pentru a fi observaţi de ei; altfel, nu veţi avea nici o răsplată la Tatăl vostru care este în ceruri“. — Matei 6:1.

² Iehova îi apreciază pe aceia care dau săracilor — dar nu pe aceia care dau aşa cum