Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Calea vieţii

CALEA vieţii este calea aderării la învăţăturile lui Isus. Ea nu este însă uşor de urmat. Fariseii, de exemplu, au tendinţa să–şi judece cu asprime semenii şi se pare că există numeroase persoane care îi imită. De aceea, continuîndu–şi Predica de pe munte, Isus dă următorul îndemn: „Încetaţi să judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi.“

Este periculos să urmăm exemplul fariseilor extrem de critici. În conformitate cu relatarea lui Luca, Isus ilustrează acest pericol prin următoarele cuvinte: „Poate oare un orb să conducă un orb? Nu vor cădea ei oare amîndoi într–o groapă?“

Faptul de a fi exagerat de critici faţă de alţii, amplificîndu–le greşelile şi scoţîndu–le în evidenţă constituie o greşeală gravă. Din acest motiv, Isus pune următoarea întrebare: „Cum poţi să–i spui fratelui tău: «Lasă–mă să scot paiul din ochiul tău», cînd, iată, în propriul tău ochi este o bîrnă? Ipocritule! Scoate mai întîi bîrna din ochiul tău şi vei vedea apoi cu claritate cum să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.“

Aceasta nu înseamnă că discipolii lui Isus trebuie să acţioneze fără discernămînt faţă de alte persoane, deoarece Isus spune: „Nu daţi cîinilor ceea ce este sfînt, nici nu aruncaţi perlele voastre înaintea porcilor.“ Adevărurile Cuvîntului lui Dumnezeu sînt sfinte. Ele se aseamănă cu perlele. Dar, dacă unii, asemănători cîinilor sau porcilor, nu arată nici o apreciere faţă de aceste preţioase adevăruri, discipolii lui Isus trebuie să–i lase în pace pe aceştia şi să caute în altă parte urechi mai receptive.

Deşi Isus vorbise deja despre rugăciune în predica sa, el subliniază acum necesitatea de a persevera în rugăciune. El dă cu ardoare următorul sfat: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da.“ Pentru a ilustra că Dumnezeu este dispus să răspundă la rugăciune, Isus a întrebat: „Dacă unui om dintre voi, fiul său îi cere pîine, îi va da el oare o piatră? (...) Aşadar, dacă voi, cu toate că sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor care i le cer!“

După aceea, Isus rosteşte o frază care devine o celebră regulă de conduită, numită în mod obişnuit regula de aur. El spune: „Deci tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii, să le faceţi şi voi la fel.“ A trăi în conformitate cu această regulă înseamnă a acţiona în mod pozitiv, făcînd bine altora şi tratîndu–i aşa cum ne–ar plăcea să fim trataţi şi noi.

Îndrumarea pe care o dă Isus în continuare arată că pe calea vieţii nu este uşor de mers: „Intraţi pe poarta strîmtă; căci largă şi spaţioasă este calea care duce la distrugere şi mulţi sînt cei care intră pe ea; dar strîmtă este poarta şi foarte îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sînt cei care o găsesc.“

Deoarece riscul de a te rătăci este mare, Isus dă următorul avertisment: „Păziţi–vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oaie, dar care pe dinăuntru sînt lupi lacomi.“ Aşa cum pomii buni şi pomii răi pot fi recunoscuţi după fructele lor, remarcă Isus, tot aşa profeţii falşi pot fi identificaţi prin intermediul conduitei şi al învăţăturilor lor.

Continuîndu–şi cuvîntarea, Isus explică faptul că cineva se dovedeşte a fi discipolul său nu prin ceea ce spune ci prin ceea ce face. Zadarnic pretind unii că stăpînul lor este Isus, căci ei nu fac voinţa Tatălui. Despre aceştia Isus spune: „Le voi mărturisi: «Niciodată nu v–am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii.»“

În încheiere, Isus rosteşte concluzia memorabilă a predicii sale. El spune: „Oricine aude cuvintele mele şi le pune în practică va fi asemănat unui bărbat prevăzător care şi–a construit casa pe masă stîncoasă. Şi ploaia a căzut în torente şi au venit inundaţiile, şi au suflat vînturile şi s–au dezlănţuit împotriva acestei case, dar ea nu s–a prăbuşit, căci fusese fundată pe masă stîncoasă.“

Pe de altă parte, Isus precizează: „Oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le pune în practică se va asemăna unui nebun care şi–a zidit casa pe nisip. Şi ploaia a căzut în torente, şi au venit inundaţiile, şi au bătut vînturile şi au izbit în casa aceea, şi ea s–a prăbuşit; şi căderea ei a fost mare!“

Cînd Isus îşi încheie predica, mulţimile rămîn uimite de modul său de a da învăţătură, deoarece el le învaţă ca unul cu autoritate şi nu cum fac conducătorii lor religioşi. Matei 7:1–29; Luca 6:27–49.

◆ Ce spune Isus cu privire la judecarea altora şi cum arată el că discipolii săi trebuie să dea dovadă de discernămînt faţă de oameni?

◆ Ce spune mai tîrziu Isus referitor la rugăciune, şi ce regulă de conduită dă el?

◆ Cum anume arată Isus că nu este uşor să mergi pe calea vieţii şi că există pericolul de a fi indus în eroare?

◆ Cu ce concluzie îşi încheie Isus predica, şi ce efect are ea?