Potrivit Bibliei

Autoapărarea — Cît de departe poate merge un creştin?

„De ce să trăieşti cu frică? Învaţă modalităţi practice de a te autoapăra şi de a scăpa de un agresor. Sînt explicate în detaliu tehnici de apărare eficiente şi uşoare. Acest video instructiv ar putea stabili diferenţa dintre faptul de a fi un element într-o statistică sau un supravieţuitor.“ — Reclama unui video pe tema autoapărării.

NIMENI nu trebuie să explice puterea de vînzare a unui astfel de video astăzi. În Filadelfia (Pennsylvania, SUA), bande de tineri scandează „Loveşte, loveşte, loveşte“ în timp ce hoinăresc pe străzi căutînd victime pentru a le jefui. „Teama de crimă acţionează asupra caracterului întregului oraş“ Rio de Janeiro, relatează revista Time. În Hong Kong, au loc omoruri şi furturi cu arma în zone unde, pînă acum, delictele violente erau aproape necunoscute. 

Relatări similare se aud pretutindeni. Cu ce rezultat? „Cetăţenii cîntăresc riscurile faptului de a răspunde cu aceeaşi monedă“, relatează Newsweek. Creştinii nu sînt scutiţi de aceste «timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă», dar faptul de a răspunde cu aceeaşi monedă va stabili oare cu adevărat „diferenţa între faptul de a fi un element într-o statistică sau un supravieţuitor“? — 2 Timotei 3:1, NW.

Se combate oare violenţa cu violenţă?

«Dacă port cu mine un pistol, voi fi în siguranţă», gîndesc unii. «Îl voi lovi eu înainte de a mă lovi el. Cel puţin îl voi alunga prin înfricoşare!» Însă, nu este chiar atît de simplu.

George Napper, responsabil cu securitatea publică în Atlanta (Georgia, SUA), spune: „A poseda un pistol înseamnă a fi pregătit să trăieşti cu urmările nedorite ale uciderii unei alte fiinţe umane.“ Este pregătit un creştin să trăiască cu astfel de urmări, care ar putea include chiar vina de sînge? — Compară cu Numeri 35:11, 12.

De asemenea, Cuvîntul lui Dumnezeu ne ordonă «să făurim din săbii fiare de plug» şi «să căutăm pacea şi s-o urmărim» (Mica 4:3; 1 Petru 3:11). Cum pot creştinii să caute protecţie în armele de foc şi în acelaşi timp să trăiască în armonie cu cerinţele Bibliei? În orice caz, este foarte probabil că agresorul va fi mai repede cu degetul pe trăgaci decît victima.

Isus a respins rezistenţa armată. Este adevărat, el şi-a îndemnat apostolii să ia cu ei două săbii în grădina Ghetsimani, locul unde el avea să fie arestat. Dar de ce a făcut aceasta? Faptul de a avea arme, dar de a nu le utiliza, a demonstrat cu putere că urmaşii lui Isus nu trebuie să recurgă la arme carnale. Este demn de remarcat faptul că, avînd la îndemînă o armă, Petru a utilizat-o în mod impetuos. Isus l-a mustrat cu severitate pentru acest act nechibzuit prin cuvintele: „Toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri.“ — Matei 26:36, 47–56; Luca 22:36–38, 49–51.

«Totul este clar în ce priveşte posedarea armelor de foc», ar putea spune cineva. «Dar ce se poate spune despre învăţarea în scopul autoapărării a artelor marţiale cum sînt judo, karate şi kendo?» Întreabă-te, scopul acestei instruiri nu este oare de a lupta sau de a-i răni pe alţii? Şi, o astfel de instruire nu este în realitate echivalentă cu a se înarma într-un mod care poate cauza moartea? (1 Timotei 3:3). Chiar şi unele antrenamente au avut drept rezultat răniri grave şi accidente mortale.

Romani 12:17–19 ne oferă un sfat înţelept în această privinţă: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. . . . Dacă este cu putinţă, atît cît depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi loc mîniei lui Dumnezeu; căci este scris: «Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti», zice DOMNUL [Iehova, NW].“ Cuvîntul grecesc pe care îl utilizează Pavel pentru „rău“ (ka·kosʹ) ar putea totodată însemna „distructiv, păgubitor“. De aceea, creştinii trebuie să se reţină de la orice gînd de răzbunare ce ar păgubi sau răni o altă persoană.

Mai degrabă decît să-şi exprime în mod impetuos mînia, un creştin se încrede în mod deplin în Dumnezeu, care spune despre poporul său: „Cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochilor mei.“ În armonie cu aceasta, Dumnezeu promite că «îi va nimici pe toţi cei răi» la timpul cuvenit. — Zaharia 2:8, NW; Psalm 145:20.

Un timp pentru a lupta?

«Nu voi renunţa la banii mei fără luptă!» exclamă unii în mod îndrăzneţ. Dick Mellard, director al secţiei de instruire de la Institutul naţional de prevenire a crimei, avertizează: „Faptul de a opune rezistenţă face parte din natura umană, dar natura umană te poate ucide într-o situaţie nefavorabilă.“ Mulţi hoţi sînt înarmaţi în mod periculos şi sînt agitaţi şi nervoşi. Pierderea de bani poate fi recuperată, dar ce se poate spune cu privire la pierderea vieţii? Merită riscul?

George Napper dă acest sfat: „Probabil, calea cea mai bună de a te proteja pe tine însuţi este să-ţi rişti mai degrabă bunurile decît viaţa. Majoritatea hoţilor şi spărgătorilor atacă pentru a fura, nu pentru a ucide.“ Cînd o persoană este doar acostată sau cînd i se cer banii, un principiu sănătos este acesta: „Un sclav al Domnului nu trebuie să intre în conflict.“ — 2 Timotei 2:24 [NW].a

Aceasta nu înseamnă pacifism, o politică de nonrezistenţă în orice situaţie. La Exod 22:2, 3 este descrisă o situaţie în care un hoţ este lovit mortal în timp ce intră în casa cuiva în timpul zilei. O astfel de măsură defensivă era considerată o tentativă de ucidere, întrucît hoţul putea fi identificat şi deferit justiţiei. Dar în timpul nopţii ar fi fost dificil pentru proprietar să-l vadă pe intrus şi să discearnă intenţiile sale. De aceea, persoana care omora un intrus noaptea era considerată nevinovată.

Aşadar, Biblia nu încurajează încercările impetuoase de autoapărare. Fără să susţină pacifismul, Biblia arată însă că există un timp pentru a te apăra. Creştinii pot respinge atacurile agresive împotriva lor, a familiilor lor sau a altora aflaţi într-o reală nevoie de apărare.b Dar ei nu vor iniţia un atac, nici nu vor riposta în mod fizic pentru a-şi salva bunurile. Ei nu vor purta la ei arme în aşteptarea unui astfel de atac; dimpotrivă, ei se vor strădui să «trăiască în pace». — 2 Corinteni 13:11.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Vînzarea lui Cristos de Albrecht Dürer, 1508