Viaţa lui Isus şi serviciul său divin
În sinagoga din oraşul său natal
CÎND Isus se întoarce acasă, ne putem imagina vîlva care cuprinde Nazaretul. Cu peste un an în urmă, înainte de a pleca din oraş pentru a fi botezat de Ioan, Isus era cunoscut ca dulgher. Dar acum el se bucură de o mare faimă în calitate de persoană care face minuni. Locuitorii din oraş sînt nespus de dornici de a-l vedea făcînd în mijlocul lor cîteva dintre aceste minuni.
Nerăbdarea creşte cînd Isus, potrivit obiceiului, se duce la sinagoga oraşului. În timpul serviciul religios el se ridică în picioare, ca să citească, şi i se înmînează sulul scris de profetul Isaia. În acest sul Isus găseşte pasajul unde se vorbeşte despre Cel uns cu spiritul lui Iehova. În Biblia pe care o avem astăzi găsim acest pasaj în capitolul 61 din cartea lui Isaia.
După ce Isus citeşte cum Cel uns va predica celor captivi eliberarea, celor orbi recăpătarea vederii, precum şi anul favorabil al lui Iehova, el dă înapoi sulul la slujitorul de faţă, şi se aşează. Ochii tuturor îl privesc cu deosebită atenţie. Apoi el le vorbeşte, explicîndu-le şi dîndu-le multe amănunte: „Astăzi, acest text din Scriptură, pe care tocmai l-aţi auzit, s-a împlinit.“
Oamenii se minunează de cuvintele lui „fascinante“ şi îşi spun unii altora: „Acesta este un fiu al lui Iosif, nu-i aşa?“ Dar, deoarece el ştia că ei vor să-l vadă făcînd minuni, Isus spune în continuare: „Fără îndoială, voi îmi veţi aplica mie această ilustrare: «Doctore, vindecă-te, tu însuţi; lucrurile despre care am auzit că s-au întîmplat în Capernaum, fă-le şi aici, în ţinutul tău natal»“.
Bineînţeles că foştii vecini ai lui Isus consideră că vindecările trebuie să înceapă de acasă, să fie făcute în primul rînd spre folosul propriilor sale rude. De aceea, ei sînt de părere că Isus i-a neglijat.
Înţelegînd modul lor de a gîndi, Isus le relatează un fapt istoric ce se aplică foarte bine în cazul lor. El menţionează că, în timpul lui Ilie, în Israel erau multe văduve, dar Ilie nu a fost trimis la nici una dintre ele. Dimpotrivă, el s-a dus la o văduvă neisraelită din Sidon, unde a făcut o minune prin care a salvat viaţa unui copil. Pe de altă parte, în timpul lui Elisei existau mulţi leproşi, dar Elisei l-a curăţat de lepră numai pe Naaman Sirianul.
Mîniaţi din cauza acestor relatări istorice care îi acuzau şi demascau egoismul şi lipsa lor de credinţă, oamenii din sinagogă se ridică în picioare şi îl alungă pe Isus din oraş. Acolo, pe culmea muntelui pe care a fost construit Nazaretul, ei încearcă să-l arunce pe Isus în prăpastie, dar Isus scapă nevătămat din mîinile lor şi fuge. Luca 4:16–30; 1 Regi 17:8–16; 2 Regi 5:8–14.
◆ De ce a fost Nazaretul cuprins de vîlvă?
◆ Ce cred oamenii despre vorbele lui Isus? Ce anume le-a provocat mînia?
◆ Ce încearcă oamenii să-i facă lui Isus?