În secolul întîi al erei noastre, cînd misionarul creştin Pavel se afla în Atena, el a vorbit despre speranţa pe care Scripturile le–o oferă celor morţi. Unii dintre cei care îl ascultau erau curioşi să afle, în timp ce alţii îl ascultau cu dispreţ. Unii filozofi voiau să polemizeze cu el şi ziceau: „Ce vrea să spună guralivul acesta?“ Alţii susţineau că el era „’un proclamator al unor divinităţi străine‘. Aceasta, deoarece el anunţa vestea bună despre Isus şi învierea“ (Fapte 17:18). Da, vestea bună pe care o anunţa Pavel implica şi învierea!

Cum ai considera vorbirea despre o înviere viitoare, despre revederea în viaţă a celor morţi? Nu ţi s–ar părea o pălăvrăgeală inutilă? Sau, din cauza educaţiei religioase pe care ai primit–o şi a părerilor personale, mesajul pe care Sfintele Scripturi îl anunţă cu privire la speranţa pentru cei morţi ţi se pare oare nou şi ciudat, ca şi cum ar veni de la o ’divinitate străină‘?

Atenienii i–au spus lui Pavel: „Tu introduci nişte lucruri care sînt străine urechilor noastre. Am dori să ştim ce înseamnă aceste lucruri“ (Fapte 17:20). Doreşti şi tu să ştii mai multe cu privire la speranţa biblică existentă pentru morţii noştri şi pentru noi, care sîntem în viaţă? Dacă da, este în interesul tău să citeşti articolul care urmează.

’Ştim că se vor scula la înviere‘

DUMNEZEUL Atotputernic a dat viaţă omenirii. El le–o poate reda şi acelora care au murit. De la el provine şi cea mai demnă de încredere sursă de informaţii referitoare la viaţă şi moarte: Scripturile ebraice şi Scripturile greceşti creştine, care, împreună, compun Biblia. Mesajul biblic, care se bazează pe fapte concrete, arată că majoritatea morţilor vor putea reveni la viaţă şi chiar vor reveni, realmente, la viaţă. — Ioan 5:28, 29.

Pentru a ilustra acest lucru, să luăm ca exemplu relatarea istorică despre Lazăr din Betania, pe care Isus Cristos îl cunoştea bine. Lazăr fusese bolnav şi murise. Iată ce i–a zis atunci Isus Martei, sora lui Lazăr: „Fratele tău [decedat] se va scula.“ Ea a răspuns: „Ştiu că se va scula la înviere, în ziua din urmă“ (Ioan 11:23, 24). Da, Marta ştia lucrul acesta. Bazîndu–se pe informaţii demne de încredere, ea nu avea îndoieli că Lazăr, fratele ei iubit, va reveni la viaţă în ziua din urmă.

Citind capitolul 11 din Ioan, vei găsi o relatare amănunţită despre ceea ce s–a întîmplat apoi. Deşi Lazăr era mort de patru zile, Isus l–a readus la viaţă. Acea înviere este o dovadă că Dumnezeu poate să–şi îndeplinească promisiunile referitoare la aducerea la viaţă a morţilor „în ziua din urmă“. Dar unde aştepta Marta să–l revadă pe Lazăr? Unde îşi imaginau ceilalţi evrei fideli că va avea loc învierea viitoare?

’O ţară de unde nu există întoarcere‘?

Dumnezeu a ales pămîntul ca habitat natural pentru om. După cum a spus psalmistul, „în ce priveşte cerurile, lui Iehova îi aparţin cerurile, dar pămîntul l–a dat fiilor oamenilor“ (Psalm 115:16). Nimic din Sfintele Scripturi nu ne face să credem că, dacă Adam şi Eva ar fi rămas fideli lui Dumnezeu, ei ar fi dobîndit viaţă eternă în vreun alt loc afară de pămînt. De fapt, nu era oare „pomul vieţii“ aici, pe pămînt, în Paradisul în care trăise prima pereche umană înainte de a ajunge la neascultare faţă de Dumnezeu? (Geneza 2:9; 3:22). Întrucît Dumnezeu nu spusese nimic care să contravină acestor lucruri, slujitorii săi fideli din afara grădinii Eden (începînd cu Abel, fiul temător de Dumnezeu al lui Adam) aveau să asocieze, în mod cert, învierea cu unica locuinţă pe care a avut–o omul întotdeauna: pămîntul.

’O clipă‘, ar putea obiecta unii oameni familiarizaţi cu Biblia. ’Nu a spus oare Iov în capitolul 16, versetul 22: „mă voi duce pe cărarea pe care nu mă voi întoarce.“? În plus, în Iov 7:9, el a făcut următoarea remarcă: „Cel care coboară în Şeol [groapă] nu se va urca“, iar în versetul 10 adaugă: „Nu se va mai întoarce la casa lui, şi locul său nu îl va mai recunoaşte pe acesta.“’

Aşadar, după cum afirmă unii cercetători, nu arată oare aceste versete, precum şi alte afirmaţii asemănătoare, că Iov considera moartea drept ’o ţară de unde nu există întoarcere‘? Dar semnifică oare, într–adevăr, aceste informaţii că Iov nu credea într–o înviere viitoare? Pentru a răspunde, trebuie să înţelegem aceste cuvinte în contextul lor şi să le comparăm cu alte gînduri pe care le–a exprimat Iov cu privire la acest subiect.

Iov nu cunoştea motivul suferinţelor sale. Pentru un timp, el a crezut în mod greşit că Dumnezeu era răspunzător de chinurile sale (Iov 6:4; 7:17–20; 16:11–13). Descurajat, el a crezut că singurul loc în care putea obţine pentru moment mîngîiere era groapa. (Iov 7:21; 17:1; vezi pentru comparaţie 3:11–13.) Acolo, din punctul de vedere al contemporanilor săi, el nu ar fi fost văzut, nu s–ar fi întors la casa lui, nu ar fi fost recunoscut, nu s–ar fi întors la viaţă, nici nu ar fi avut vreo speranţă de a face aceasta mai înainte de timpul stabilit de Dumnezeu. De la sine, fără intervenţia lui Dumnezeu, lui Iov şi tuturor celorlalţi descendenţi ai lui Adam le era cu neputinţă să se scoale din morţi.a — Iov 7:9, 10; 10:21; 14:12.

Credinţa în înviere

Însă faptul că Iov nu înţelegea lucrurile ce i se întîmplau, precum şi amarele sale comentarii cu privire la viitorul său imediat, nu ar trebui să ne ducă la concluzia că el nu credea în înviere. Faptul că el credea cu certitudine într–o înviere viitoare reiese clar din Iov 14:13–15. În acest pasaj Iov a spus că dorea să fie ’ascuns în Şeol‘, iar după aceea Dumnezeu ’să–şi aducă aminte de el‘. Apoi, în Iov 19:25–27, acest om fidel şi integru menţionează că avea un „răscumpărător“ şi că mai tîrziu îl va ’vedea pe Dumnezeu‘. Da, Iov credea în înviere. El credea că Dumnezeu poate şi chiar îl va aduce înapoi la viaţă, întocmai cum, anterior, Avraam fusese sigur că Dumnezeu putea să ’scoale morţii‘. — Evrei 11:10, 16, 19, 35.

Chiar şi acum, evreii cred într–o înviere viitoare la viaţă, pe pămînt. În Encyclopœdia Judaica (1971) se spune: „Credinţa că în final morţii vor fi însufleţiţi în corpurile lor şi vor trăi din nou pe pămînt“ este una dintre ’dogmele principale‘ ale iudaismului. În lucrare se spune în continuare: „Această idee a fost luată atît de serios şi ad–literam încît iudeii pioşi se preocupă deseori de hainele cu care sînt îngropaţi, de completa în–humare a tuturor organelor, şi de faptul de a fi înmormîntaţi în Israel.“

Este interesant de notat că Biblia nu spune că, la înviere, Dumnezeu va reconstitui corpurile umane descompuse ale morţilor. Atomii care constituiau corpurile celor morţi s–au risipit deja de mult timp pe tot pămîntul şi, deseori, au fost încorporaţi în alte forme de viaţă vegetală şi animală, ba chiar şi în alte fiinţe umane care, la rîndul lor, au murit mai tîrziu. E clar că la înviere exact aceiaşi atomi nu ar putea fi folosiţi mai mult decît pentru un singur înviat. În schimb, Dumnezeu va aduce la viaţă oameni cu corpuri adecvate, fără mutilări sau alte defecte existente înainte de moarte, după cum îi va plăcea. — Vezi pentru comparaţie 1 Corinteni 15:35–38.

Vor fi recunoscuţi oare aceşti înviaţi de către prietenii şi rudele lor care vor fi, de asemenea, readuşi la viaţă? Pare logic să fie aşa, fiindcă dacă nu i–am putea identifica pe cei înviaţi şi ei nu ne–ar putea identifica pe noi, cum am şti că cei dragi nouă au fost realmente aduşi la viaţă? Deşi corpul lui Lazăr era deja descompus, după ce Isus l–a înviat pe acesta rudele şi prietenii l–au putut recunoaşte. Deci şi noi ne putem aştepta ca Iehova Dumnezeu să ne permită, plin de iubire, să ne vedem şi să ne recunoaştem unul pe altul la învierea la viaţă pe pămînt.

O speranţă cerească pentru puţini

După cum am văzut, pămîntul este locuinţa pe care Dumnezeu a dat–o omenirii. Totuşi, Isus Cristos a pus în lumină perspectiva oferită unor aleşi dintre oameni, şi anume aceea de a fi ridicaţi la o viaţă spirituală, alături de el, în ceruri (2 Timotei 1:10). După ce Isus inaugurase ’calea nouă şi vie‘ spre viaţa cerească, pentru un anumit timp toţi creştinii au fost invitaţi să împărtăşească aceeaşi speranţă (Evrei 9:24; 10:19, 20). Cîţi urmau să primească în final acea răsplată? Inspirata ’revelaţie pe care i–a dat–o Dumnezeu lui Isus pentru a le arăta sclavilor săi lucrurile care trebuie să aibă loc‘ fixează numărul la 144 000, ei reprezentîndu–i pe aceia „care au fost cumpăraţi de pe pămînt“. — Apocalips 1:1; 7:4–8; 14:1–3.

De ce sînt „cumpăraţi de pe pămînt“ pentru a trăi în cer un număr relativ mic de oameni? În aceeaşi carte, Apocalips, ni se explică de ce numărul lor este atît de limitat. În capitolul 20, versetele 5 şi 6 citim: „Aceasta este întîia înviere. Fericit şi sfînt este oricine are parte de întîia înviere; asupra acestora moartea a doua nu are nici o autoritate, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi împreună cu el pentru cei o mie de ani.“ — Vezi şi Apocalips 5:9, 10.

Supuşi pămînteşti ai Regelui

Evident că nu toţi oamenii vor domni ca regi şi preoţi, fiindcă, dacă toţi ar fi regi, peste cine ar mai domni ei? Dimpotrivă, acest grup ales într–un mod deosebit, constituit în jurul apostolilor fideli ai lui Isus, va domni pe un pămînt populat în parte de acea „mare mulţime“ descrisă în Apocalips capitolul 7, versetele 9–17. Milioane de asemenea persoane aşteaptă acum cu nerăbdare iminentul ’război al zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic‘, care va curăţa acest pămînt de orice nedreptate. Prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, ei vor supravieţui marelui necaz, fără a mai muri vreodată. — Apocalips 16:14; 21:14; Proverbe 2:21, 22.

’Dar ce se va întîmpla cu cei care au murit, printre care se numără şi cei dragi mie?‘ ai putea întreba pe bună dreptate. Isus însuşi i–a spus Martei că ceilalţi ’cu toate că au murit, vor veni la viaţă‘ (Ioan 11:25). Aceasta se va întîmpla la învierea pămîntească. În timpul domniei lui Cristos şi a celor 144 000 de regi şi preoţi asociaţi cu el în ceruri, multe milioane de morţi, de care Dumnezeu îşi aminteşte în mod favorabil, vor fi sculaţi şi se vor bucura pe deplin de prilejul de a învăţa să se închine lui Iehova în mod corect. Dacă vor fi fideli, ei vor obţine răsplata vieţii eterne într–un paradis mondial. Aceasta se va întîmpla în timpul ’zilei din urmă‘, la care s–a referit Marta cînd s–a declarat de acord cu Isus că fratele ei Lazăr va fi adus înapoi la viaţă. — Ioan 5:28, 29; 11:24; Luca 23:43.

O speranţă care se bazează pe garanţii

Învierile consemnate în Biblie constituie modele şi garanţii care demonstrează cît de întemeiată este speranţa oferită de Sfintele Scripturi cu privire la înviere. Aici sînt menţionate învierile înfăptuite pe pămînt de profeţii Ilie şi Elisei în perioada precreştină, de Fiul lui Dumnezeu (printre care şi aceea a lui Lazăr), de apostolii Petru şi Pavel şi îndeosebi aceea prin care Iehova Dumnezeu şi–a înviat propriul său Fiu. Poţi citi aceste relatări în propria ta Biblie, în 1 Regi 17:17–24; 2 Regi 4:32–37; Matei 28:1–10; Luca 7:11–17; 8:40–56; Ioan 11:38–44; Fapte 9:36–42; 10:38–42; 20:7–12.b

În baza speranţei învierii, speranţă confirmată de atîtea mărturii, Pavel a putut să le dea atenienilor asigurarea: „Dumnezeu (. . .) a fixat o zi în care îşi propune să judece cu dreptate pămîntul locuit prin intermediul unui om pe care l–a numit, oferindu–le tuturor o garanţie prin faptul că l–a înviat din morţi.“ — Fapte 17:30, 31.

Da, învierea lui Isus este garanţia finală a certitudinii pe care o dă speranţa învierii. Aşadar, avem şi noi motive temeinice de a nutri o deplină încredere în puterea şi în iubirea lui Iehova Dumnezeu. Şi noi putem să exprimăm convingerea pe care a avut–o Marta: ’Ştim că morţii se vor scula la înviere în ziua din urmă‘!

După ce au auzit mărturia lui Pavel cu privire la „învierea morţilor“, auditoriul său de pe Colina lui Marte s–a împărţit în trei grupuri: „Unii au început să–şi bată joc, în timp ce alţii au zis: «Cu privire la asta te vom asculta altă dată.» (. . .) Dar unii bărbaţi i s–au alăturat şi au devenit credincioşi.“ — Fapte 17:32–34.

Dar care este reacţia ta la speranţa învierii? Iehova îşi va ţine promisiunea de a învia milioane, ba chiar miliarde de morţi. Depinde în mare măsură de tine, de ceea ce vei face tu, ca să fii prezent, pentru ca să–i revezi şi să fii revăzut de ei. Eşti dispus să înveţi şi să pui în practică ceea ce cere Dumnezeu de la aceia care vor să dobîndească viaţa eternă? Martorii lui Iehova vor fi foarte bucuroşi să–ţi dea informaţii suplimentare despre speranţa pentru cei morţi şi despre modul în care poţi să supravieţuieşti sfîrşitului acestui sistem de lucruri. — Ioan 17:3.

[Note de subsol]