O zi memorabilă

„V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace prin intermediul meu. În lume veţi avea necazuri, dar curaj! Eu am învins lumea.“ — IOAN 16:33, NW.

1, 2. Ce zi unică din istorie se distinge de toate celelalte zile, şi de ce?

LUMEA de astăzi are multe de spus despre pace. La sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, pacea era asociată cu Ziua V-E şi Ziua V-J.a În fiecare an, Crăciunul îi determină pe oameni să se gîndească la ‘pace pe pămînt’ (Luca 2:14). Dar există o zi unică în întreaga istorie umană care se distinge de toate celelalte. Este ziua în care Isus Cristos a spus cuvintele citate mai sus. Din cele două milioane şi mai bine de zile de cînd există omenirea pe pămînt, aceasta este unica zi care a schimbat complet cursul omenirii spre binele ei veşnic.

² Acea zi importantă a fost ziua de 14 Nisan din calendarul evreiesc. În anul 33 e.n., 14 Nisan a început la apusul soarelui, în 1 aprilie. Să examinăm evenimentele acelei zile deosebit de semnificative.

14 Nisan!

3. Cum a utilizat Isus aceste ore finale?

³ Pe măsură ce se lasă noaptea, străluceşte probabil o splendidă lună plină, ca o aducere aminte a faptului că Iehova hotărăşte timpurile şi anotimpurile (Faptele 1:7). Dar ce se petrece oare în acea cameră de sus unde Isus şi cei 12 apostoli ai săi s-au adunat să celebreze Paştele anual al iudeilor? În timp ce Isus se pregăteşte ‘să plece din lumea aceasta la Tatăl, el manifestă iubire pentru ai săi pînă la capăt’ (Ioan 13:1). În ce mod o face? Prin cuvintele gurii sale şi prin exemplu, Isus continuă să sădească în discipolii săi calităţi care îi vor ajuta să învingă lumea.

Îmbrăcarea umilinţei şi a iubirii

4. a) Cum le-a demonstrat Isus discipolilor săi o calitate esenţială? b) Cum ştim că Petru a învăţat importanţa umilinţei?

⁴ Apostolii trebuie încă să se debaraseze de o anumită gelozie ambiţioasă şi de mîndrie. Aşadar, Isus se încinge cu un ştergar şi începe să le spele picioarele. Aceasta nu este o manifestare de falsă umilinţă, ca în cazul rolului pe care îl joacă în fiecare an la Roma reprezentantul creştinătăţii, papa. Nu, nicidecum! Adevărata umilinţă este o dăruire de sine care provine dintr-o ‘umilinţă a minţii care-i consideră pe ceilalţi superiori’ (Filipeni 2:2–5, NW). La început, Petru nu înţelege, refuzînd să-l lase pe Isus să-i spele picioarele. După ce este corectat, el îi cere lui Isus să-i spele tot corpul (Ioan 13:1–10). Dar Petru trebuie să fi învăţat lecţia. Cîţiva ani mai tîrziu, el îi sfătuia pe alţii în mod corect (1 Petru 3:8, 9; 5:5). Cît de important este astăzi ca fiecare dintre noi să slujească cu umilinţă ca sclav pentru Cristos! — Vezi şi Proverbele 22:4; Matei 23:8–12.

5. Ce poruncă dată de Isus a dovedit importanţa unei alte calităţi fundamentale?

⁵ Unul dintre cei 12 nu trage foloase din sfatul lui Isus. Acesta este Iuda Iscarioteanul. În timp ce cina de Paşte continuă, Isus devine tulburat în spirit, îl identifică pe trădătorul său, Iuda, şi-l îndepărtează. Abia după aceea Isus le spune celor 11 discipoli fideli: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă veţi avea iubire între voi“ (Ioan 13:34, 35, NW). Aceasta este într-adevăr o poruncă nouă, ilustrată chiar prin exemplul suprem al lui Isus! În timp ce ora morţii sale de jertfă se apropie, Isus dovedeşte o iubire remarcabilă. El se foloseşte de fiecare minut preţios pentru a-i învăţa şi încuraja pe acei discipoli. Mai tîrziu, el accentuează importanţa iubirii, spunînd: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu. Nimeni nu are o iubire mai mare decît aceasta: ca cineva să renunţe la sufletul său în favoarea prietenilor săi“. — Ioan 15:12, 13, NW.

„Calea şi adevărul şi viaţa“

6. Ce ţintă a pus Isus în faţa discipolilor săi?

⁶ Isus le spune celor 11 discipoli fideli: „Să nu vi se tulbure inima! Aveţi credinţă în Dumnezeu, aveţi credinţă şi în Mine! În casa Tatălui Meu sînt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa v-aş fi spus, căci Eu Mă duc să vă pregătesc un loc“ (Ioan 14:1, 2). Acest loc va fi în „regatul cerurilor“ (Matei 7:21, NW). Isus descrie cum anume poate să-şi atingă ţinta acest grup de discipoli loiali. El spune: „Eu sînt calea şi adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine“ (Ioan 14:6). Aceasta se aplică totodată şi la acei membri ai omenirii care dobîndesc viaţă veşnică pe pămînt. — Apocalipsa 7:9, 10; 21:1–4.

7–9. De ce s-a descris Isus ca fiind „calea şi adevărul şi viaţa“?

⁷ Isus este „calea“. Singura modalitate de a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune este prin intermediul lui Isus Cristos. Isus însuşi îi asigură pe discipolii săi că Tatăl le va da orice vor cere în numele lui Isus (Ioan 15:16). Rugăciunile îndreptate spre icoane sau „sfinţi“ religioşi sau pline de Ave Maria şi psalmodieri repetate nu sînt ascultate şi acceptate de Tatăl (Matei 6:5–8). În plus, în legătură cu Isus, citim la Faptele 4:12, NW: „Nu există nici un alt nume sub cer care a fost dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvaţi“.

⁸ Isus este „adevărul“. Apostolul Ioan a afirmat despre el: „Cuvîntul a devenit carne şi a locuit printre noi; iar noi am privit gloria sa, o glorie ca aceea care aparţine unui fiu unic-născut dintr-un tată; el a fost plin de favoare nemeritată şi adevăr“ (Ioan 1:14, NW). Isus a devenit adevărul a sute de profeţii din Scripturile ebraice prin faptul că le-a împlinit (2 Corinteni 1:20; Apocalipsa 19:10). El a făcut cunoscut adevărul în timp ce le-a vorbit discipolilor săi şi mulţimilor care-l ascultau, în controversele sale cu clericii ipocriţi şi prin exemplul său viu.

⁹ Isus este „viaţa“. În calitate de Fiu al lui Dumnezeu, el a spus: „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el“ (Ioan 3:36). Credinţa exercitată în jertfa lui Isus conduce la viaţă veşnică — viaţă nemuritoare în cer pentru o „turmă mică“ de creştini unşi şi viaţă veşnică pe un pămînt paradiziac pentru o mare mulţime de „alte oi“. — Luca 12:32; 23:43; Ioan 10:16.

Suportînd persecuţii

10. De ce este necesar ‘să învingem lumea’, şi ce încurajare a oferit Isus în această privinţă?

¹⁰ Cei care speră să trăiască în sistemul nou al lui Iehova trebuie să lupte cu o lume care „zace în Cel Rău“, Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). Cît de încurajatoare sînt, aşadar, cuvintele lui Isus de la Ioan 15:17–19, NW! El declară: „Vă poruncesc aceste lucruri: să vă iubiţi unii pe alţii. Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că ea m-a urît pe mine înainte de a vă urî pe voi. Dacă aţi face parte din lume, lumea ar îndrăgi mult ceea ce este al ei. Dar deoarece nu faceţi parte din lume, ci eu v-am ales din lume, din această cauză vă urăşte lumea“. Adevăraţii creştini au fost urîţi pînă în acest an, 1992, şi cît de mult ne bucurăm de exemplul excelent al celor care continuă să stea fermi, găsind în mod umil forţă sub mîna puternică a lui Dumnezeu (1 Petru 5:6–10)! Noi toţi putem suporta încercările exercitînd credinţă în Isus, care şi-a încheiat dezbaterea cu aceste cuvinte mobilizatoare: „În lume veţi avea necazuri, dar curaj! Eu am învins lumea“. — Ioan 16:33, NW.

Introducerea unui nou legămînt

11. Ce a profeţit Ieremia referitor la un nou legămînt?

¹¹ În cursul acelei seri, după ce s-a încheiat celebrarea Paştelui, Isus vorbeşte despre un nou legămînt. Profetul Ieremia l-a profeţit cu secole înainte, spunînd: „«Iată că vin zile, este declaraţia lui Iehova, şi voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un nou legămînt . . . Voi pune legea mea înăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor. Şi voi deveni Dumnezeul lor, iar ei vor deveni poporul meu. . . . Voi ierta eroarea lor şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor»“ (Ieremia 31:31–34, NW). La 14 Nisan 33 e.n. urmează să aibă loc jertfa care validează acest nou legămînt!

12. Cum a instituit Isus noul legămînt, şi ce realizează acesta?

¹² Isus le spune celor 11 apostoli fideli că a dorit mult să mănînce Paştele acesta împreună cu ei. Apoi el ia o pîine, mulţumeşte, o frînge şi le-o dă, spunînd: „Aceasta reprezintă corpul meu care trebuie să fie dat pentru voi. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“. În acelaşi mod, el ia o cupă cu vin roşu şi le-o dă, spunînd: „Această cupă reprezintă noul legămînt în virtutea sîngelui meu care trebuie vărsat în folosul vostru“ (Luca 22:15, 19, 20, NW). Noul legămînt este făcut activ prin ‘sîngele preţios’ al lui Isus, care are valoare mult mai mare decît sîngele de animale stropit pentru validarea legămîntului Legii în cazul Israelului (1 Petru 1:19, NW; Evrei 9:13, 14)! Cei incluşi în noul legămînt se bucură de o iertare completă a păcatelor. Drept urmare, ei pot întruni cerinţele pentru a face parte din cei 144 000 care primesc o moştenire veşnică în calitate de Israel spiritual. — Galateni 6:16; Evrei 9:15–18; 13:20; Apocalipsa 14:1.

„În amintirea mea“

13. a) La ce trebuie să reflectăm în perioada Comemorării? b) Cine sînt singurii care trebuie să se împărtăşească din simboluri, şi de ce?

¹³ Cea de-a 1 960-a Comemorare anuală a morţii lui Isus corespunde zilei de 17 aprilie 1992. Pe măsură ce această dată se apropie, ar fi bine să reflectăm la tot ceea ce realizează jertfa perfectă a lui Isus. Acest aranjament preamăreşte înţelepciunea lui Iehova şi iubirea lui profundă pentru omenire. Integritatea neştirbită a lui Isus, chiar pînă la o moarte chinuitoare, îl justifică pe Iehova în faţa sfidării batjocoritoare a lui Satan conform căreia creaţia lui Dumnezeu este defectuoasă şi va eşua sub încercare (Iov 1:8–11; Proverbele 27:11). Cu sîngele său de jertfă, Isus mijoceşte noul legămînt care este instrumentul utilizat de Iehova pentru a selecta „o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfîntă, un popor destinat pentru a fi o posesiune specială“. Cît timp se află încă pe pămînt, aceştia ‘declară pretutindeni virtuţile’ Dumnezeului lor, Iehova, care i-a „chemat din întuneric la lumina sa minunată“ (1 Petru 2:9, NW; compară cu Exodul 19:5, 6). În mod potrivit, numai ei se împărtăşesc în fiecare an din simbolurile prezente la Comemorare.

14. Cum sînt îmbogăţiţi milioanele de observatori?

¹⁴ La Comemorarea din anul trecut au asistat pe întregul pămînt 10 650 158 de persoane, dar dintre acestea numai 8 850 — mai puţin de 0,1% — s-au împărtăşit din simboluri. De ce folos este deci această celebrare pentru milioanele de observatori? De un mare folos! Deşi nu se împărtăşesc, aceştia sînt îmbogăţiţi spiritualiceşte prin această asociere cu vasta fraternitate mondială, în timp ce aud cu toţii lucrurile minunate pe care le înfăptuieşte Iehova prin intermediul jertfei Fiului său.

15. Cum trag foloase din jertfa lui Isus şi alţii, în afară de cei unşi?

¹⁵ Mai mult decît atît, apostolul ne informează la 1 Ioan 2:1, 2, NW: „Avem un ajutor la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept. El este o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi“. Da, cu toate că din jertfa lui Isus trage foloase în primul rînd clasa Ioan inclusă în noul legămînt, jertfa satisface totodată cerinţele pentru iertarea păcatelor „lumii întregi“. Ea este „o jertfă de ispăşire“ pentru păcatele tuturor celorlalţi din lumea omenirii care exercită credinţă în sîngele vărsat al lui Isus, fapt care le deschide perspectiva fericită a vieţii veşnice pe un pămînt paradiziac. — Matei 20:28.

„În regatul Tatălui meu“

16. a) De ce anume se pare că au parte în prezent Isus şi comoştenitorii săi? b) Ce anume se pretinde astăzi atît din partea rămăşiţei unse, cît şi a marii mulţimi?

¹⁶ Continuînd să-şi încurajeze apostolii, Isus indică spre ziua cînd, în mod simbolic, va bea cu discipolii săi din produsul noii viţe de vie în Regatul Tatălui său (Matei 26:29). El le spune: „Voi sînteţi cei care aţi rezistat cu mine în încercările mele; şi eu închei un legămînt cu voi, la fel cum Tatăl meu a încheiat un legămînt cu mine, pentru un regat, ca să mîncaţi şi să beţi la masa mea în regatul meu şi să şedeţi pe tronuri, ca să le judecaţi pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ (Luca 22:28–30, NW). Întrucît Isus a luat puterea Regatului în ceruri în 1914, putem conchide că cel mai mare număr al comoştenitorilor lui Isus, adunaţi de-a lungul secolelor, au fost deja înviaţi pentru ‘a şedea pe tronuri’ împreună cu el (1 Tesaloniceni 4:15, 16). Se apropie cu rapiditate ziua cînd îngerii vor da drumul „celor patru vînturi“ ale ‘necazului celui mare’! Pînă atunci, sigilarea celor 144 000 de membri ai Israelului spiritual şi strîngerea milioanelor de persoane care alcătuiesc marea mulţime vor fi terminate. Toţi aceştia trebuie să-şi păstreze integritatea, aşa cum a făcut Isus, pentru a primi premiul vieţii veşnice. — Apocalipsa 2:10; 7:1–4, 9.

17 şi chenarul. a) Dacă unul dintre cei unşi trebuie înlăturat din cauza lipsei sale de loialitate, în mod raţional cine l-ar putea înlocui? b) Ce lumină interesantă au răspîndit unele articole publicate în Turnul de veghere din 1938 cu privire la întemeierea şi extinderea ulterioară a organizaţiei teocratice pe pămînt?

¹⁷ Ce se întîmplă dacă unii dintre cei unşi eşuează în a fi păstrători ai integrităţii? La această oră tîrzie, numărul unor astfel de persoane lipsite de loialitate va fi fără îndoială mic. În mod raţional, orice înlocuire va proveni nu din rîndurile celor nou-botezaţi, ci din rîndurile celor care au rezistat cu Isus în încercările sale, de-a lungul multor ani de serviciu fidel. Razele strălucitoare de lumină spirituală care au venit prin intermediul Turnului de veghere în anii ’20 şi ’30 indică faptul că strîngerea rămăşiţei celor unşi a fost practic terminată în cursul acestei perioade. Cei care de atunci încoace ‘îşi spală hainele şi le albesc în sîngele Mielului’ au o speranţă diferită, dar plină de bucurie. Prin intermediul lui Cristos, spiritul lui Iehova îi conduce la „izvoarele apelor vieţii“. — Apocalipsa 7:10, 14, 17.

O rugăciune deosebit de fierbinte

18. Ce lecţii pline de putere învăţăm din rugăciunea lui Isus de la Ioan, capitolul 17?

¹⁸ Isus îşi încheie reuniunea cu discipolii săi pentru Comemorare rostind rugăciunea fierbinte care este consemnată la Ioan 17:1–26. El se roagă în primul rînd ca Tatăl său să-l glorifice în timp ce el îşi menţine integritatea pînă la sfîrşit. În felul acesta, Iehova va fi, de asemenea, glorificat, numele său fiind sfinţit — curăţat de orice reproş. Şi aceasta fiindcă, într-adevăr, omul perfect Isus dovedeşte că creaţia umană a lui Dumnezeu poate fi fără defect chiar sub cel mai aspru test (Deuteronomul 32:4, 5; Evrei 4:15). Mai mult decît atît, moartea de jertfă a lui Isus deschide o posibilitate grandioasă pentru descendenţii lui Adam. Isus spune: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel pe care tu l-ai trimis, Isus Cristos“. Cît de vital este să dobîndim cunoştinţă exactă despre Iehova Dumnezeu şi despre Fiul său, Mielul lui Dumnezeu, care şi-a dat viaţa pentru justificarea lui Iehova şi pentru salvarea omenirii (Ioan 1:29; 1 Petru 2:22–25)! Apreciezi tu această jertfă plină de iubire pînă într-atît încît să te dedici cu toată fiinţa ta lui Iehova şi serviciului său preţios?

19. Cum se pot bucura rămăşiţa unsă şi marea mulţime de o preţioasă unitate?

¹⁹ În continuare, Isus se roagă Tatălui său Sfînt ca El însuşi să vegheze asupra discipolilor săi în timp ce ei dovedesc faptul că nu fac parte din lume, aderă la cuvîntul Său, ca fiind adevărul, şi îşi menţin preţioasa unitate cu Tatăl şi cu Fiul. Ce răspuns minunat a primit această rugăciune pînă în aceste zile din prezent, cînd rămăşiţa unsă şi marea mulţime slujesc împreună uniţi prin legăturile iubirii, în timp ce îşi menţin neutralitatea faţă de lume, faţă de violenţa şi răutatea ei! Cît de preţioase sînt cuvintele de încheiere adresate de Isus Tatălui său, Iehova! „Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei, şi eu în unitate cu ei.“ — Ioan 17:14, 16, 26, NW.

20. De ce ziua de 14 Nisan 33 e.n. este cu certitudine o zi memorabilă?

²⁰ Plecînd spre grădina Ghetsimani, Isus are în continuare o scurtă, dar constructivă asociere cu discipolii săi. Apoi duşmanii lui îl prind. Cuvintele nu pot să descrie chinurile fizice ale lui Isus, durerea sa sfîşietoare la gîndul reproşului adus asupra lui Iehova şi exemplara sa integritate în timp ce trece prin toate acestea. Isus perseverează pînă la sfîrşit, pe parcursul nopţii şi a unei părţi însemnate din orele acelei zile. El demonstrează că Regatul său nu face parte din această lume. Iar o dată cu respiraţia finală, el strigă: „S-a îndeplinit!“ (Ioan 18:36, 37; 19:30, NW). Victoria lui asupra lumii este încheiată cu succes. Cu certitudine, 14 Nisan 33 e.n. este o zi memorabilă!

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ Ce învăţătură a dat Isus cu privire la umilinţă şi iubire?

◻ Cum a devenit Isus „calea şi adevărul şi viaţa“?

◻ Care este scopul noului legămînt?

◻ Ce unitate şi iubire sînt împărtăşite de către rămăşiţa unsă şi de marea mulţime?

[Chenarul de la pagina 20]

Înţelepciunea Mai Marelui Solomon

Articolele intitulate „Organizare“ apărute în ediţiile din 1 iunie şi 15 iunie 1938 ale revistei Turnul de veghere au stabilit aranjamentul teocratic fundamental pe care îl urmează Martorii lui Iehova pînă astăzi. Ele au constituit punctul culminant al unei perioade remarcabile de ajustări doctrinale şi organizatorice care au început în 1919 (Isaia 60:17). Comparînd această perioadă de 20 de ani cu cei 20 de ani în cursul cărora Solomon a construit templul şi casa regală din Ierusalim, Turnul de veghere spunea: „Scripturile arată că după cei douăzeci de ani petrecuţi de Solomon cu programul de construcţie . . . el s-a angajat într-un program de construcţie la scară naţională (1 Împ. 9:10, 17–23; 2 Cron. 8:1–10). Atunci a venit regina din Şeba «de la marginile pămîntului ca să audă înţelepciunea lui Solomon» (Mat. 12:42; 1 Împ. 10:1–10; 2 Cron. 9:1–9, 12). Aceasta sugerează întrebarea: Ce perspective are poporul lui Iehova de pe pămînt în viitorul imediat? Vom aştepta plini de încredere şi vom vedea“. Această încredere nu a fost dezamăgită. Sub organizarea teocratică, un vast program mondial de construcţie spirituală a strîns peste patru milioane de membri ai marii mulţimi. La fel ca regina din Şeba, aceştia au venit din cele mai îndepărtate părţi ale pămîntului ca să audă înţelepciunea Mai Marelui Solomon, Isus Cristos — care le este transmisă prin canalul ‘sclavului fidel şi prevăzător’. — Matei 24:45–47.