Cine se naşte din nou?

OARE toţi oamenii buni merg la cer? Mulţi aşa cred, dar Isus Cristos nu a subscris la ideea aceasta. Vorbindu-i conducătorului evreu Nicodim, care a venit la el în secret, noaptea, Isus i-a zis: „Nimeni nu s-a suit la cer“. — Ioan 3:13.

Totuşi, Isus i-a arătat lui Nicodim că va veni timpul cînd unii oameni vor avea prilejul să intre în Regatul cerului. Despre aceştia Isus a zis: „Dacă cineva nu se naşte din apă şi din spirit, nu poate intra în regatul lui Dumnezeu. Ceea ce s-a născut din carne este carne, şi ceea ce s-a născut din spirit este spirit. Să nu te surprindă că ţi-am spus: trebuie să vă naşteţi din nou“. Dar Nicodim se întreba cum poate cineva să se nască din nou. — Ioan 3:1–9, NW.

Poate că şi dumneavoastră vă întrebaţi ce anume a vrut Isus să spună. Oare cuvintele sale s-ar putea aplica convertirilor bruşte trăite, conform afirmaţiilor proprii, de multe persoane care au sentimentul că au fost umplute cu spiritul sfînt al lui Dumnezeu?

Emoţiile şi mintea

Unii spun că pentru a determina dacă o persoană s-a născut din nou, ceea ce contează este să simţi puterea spiritului. Totuşi, mintea şi inima ne pot înşela, îndeosebi dacă sînt influenţate de o emoţie puternică. — Ieremia 17:9.

William Sargant, un cercetător al efectelor pe care emoţia le are asupra minţii, citează necesitatea „de a fi în gardă cu privire la convingerile acumulate în timpul stărilor de excitare emoţională, cînd creierul nostru poate să ne înşele“. Potrivit opiniei lui Sargant, un exemplu îl constituie efectul predicării pentru regenerarea credinţei şi ameninţările cu pedeapsa în focul iadului. Cine nu ar vrea să se nască din nou ca să meargă la cer dacă singura alternativă este suferirea chinului veşnic? Sargant spune că, în condiţiile unui astfel de stres emoţional, „raţiunea este desfiinţată, computerul obişnuit al creierului este scos temporar din funcţiune, iar noile idei şi convingeri sînt acceptate fără discernămînt“. — The Mind Possessed.

În cazul acesta, cum poate cineva să-şi dea seama dacă o convingere privitoare la problema naşterii din nou a fost ‘acceptată fără discernămînt’? Calea adevăratei înţelepciuni este să ne lăsăm îndrumaţi de orice lucru pe care l-au consemnat scriitorii Bibliei sub acţiunea spiritului sfînt al lui Dumnezeu. Creştinii sînt încurajaţi să se închine lui Dumnezeu ‘cu facultatea lor de a raţiona’ şi trebuie să se asigure că ceea ce cred este adevărat. — Romani 12:1, 2, NW; 1 Tesaloniceni 5:21.

Naşterea din nou deschide unul dintre cele mai importante privilegii oferite vreodată oamenilor. Ea este legată de o etapă cu adevărat remarcabilă în realizarea scopului lui Dumnezeu. Deşi toate aceste lucruri sînt adevărate, se nasc întrebări cum ar fi: Cine se naşte din nou? Cum are loc acest lucru? Ce perspective li se oferă persoanelor respective? Şi, numai ele vor fi salvate?

De ce sînt unii născuţi din nou?

„DACĂ un om nu este născut din nou, nu poate vedea [regatul, NW] lui Dumnezeu“ (Ioan 3:3). De cînd Isus Cristos a rostit aceste cuvinte cu peste 1 900 de ani în urmă, ele i-au emoţionat şi nedumerit totodată pe mulţi oameni.

Ca să înţelegem cum se cuvine declaraţiile lui Isus cu privire la naşterea din nou, trebuie mai întîi să răspundem la următoarele întrebări: Care este scopul lui Dumnezeu privitor la omenire? Ce se întîmplă cu sufletul la moarte? Care este menirea Regatului lui Dumnezeu?

Scopul lui Dumnezeu privitor la omenire

Primul om, Adam, a fost creat ca fiu uman perfect al lui Dumnezeu (Luca 3:38). Scopul lui Iehova Dumnezeu nu a fost niciodată ca Adam să moară. Adam şi soţia sa, Eva, aveau perspectiva de a da naştere unei familii umane lipsite de păcat, familie care urma să trăiască veşnic şi să populeze un pămînt paradiziac (Geneza 1:28). Moartea nu făcea parte din scopul originar al lui Dumnezeu cu privire la bărbat şi femeie. Ea a năpădit scena umană doar ca rezultat al răzvrătirii împotriva legii divine. — Geneza 2:15–17; 3:17–19.

Această răzvrătire a generat uriaşe probleme morale, cum ar fi legitimitatea suveranităţii lui Dumnezeu şi capacitatea oamenilor de a rămîne fideli legilor sale. Era nevoie de timp pentru a rezolva aceste probleme. Dar scopul lui Iehova Dumnezeu cu privire la omenire nu s-a schimbat, iar Dumnezeu nu poate da greş în ceea ce intenţionează să facă. El vrea categoric să umple pămîntul cu o familie umană perfectă care să se bucure de viaţă veşnică în Paradis (Psalmii 37:29; 104:5; Isaia 45:18; Luca 23:43). Trebuie să nu scăpăm din vedere acest adevăr fundamental cînd analizăm cuvintele lui Isus referitoare la naşterea din nou.

Ce se întîmplă cu sufletul la moarte?

Fără a şti ceea ce spiritul lui Dumnezeu le dezvăluise scriitorilor Bibliei, filozofii greci se străduiau să afle sensul vieţii. Ei nu puteau crede că omul era destinat să trăiască doar cîţiva ani, deseori în nişte condiţii mizerabile, iar apoi să înceteze pur şi simplu să mai existe. În această privinţă, aveau dreptate. Dar în ce priveşte concluziile cu privire la perspectivele omului după moarte, greşeau. Ei au tras concluzia că existenţa omului continua sub o altă formă după moarte, că în interiorul fiecărui om era un suflet nemuritor.

Evreii şi cei ce se pretindeau creştini au fost influenţaţi de aceste concepţii. Iată ce se spune în cartea Heaven—A History: „Oriunde evreii din diaspora întîlneau greci intelectuali, se relua ideea sufletului nemuritor“. Cartea adăuga: „Doctrinele greceşti despre suflet au lăsat urme de neşters asupra concepţiilor evreieşti şi, în cele din urmă, creştine . . . Prin crearea unei sinteze unice între filozofia platonică şi tradiţia biblică, Filon [un filozof evreu din Alexandria secolului întîi] a pregătit calea pentru gînditorii creştini de mai tîrziu“.

În ce credea Filon? Aceeaşi carte spune în continuare: „În concepţia lui, moartea readuce sufletul la starea lui iniţială, dinaintea naşterii. Întrucît sufletul aparţine lumii spirituale, viaţa în corp nu devine altceva decît un episod scurt, deseori nefericit“. Totuşi, starea lui Adam „dinaintea naşterii“ era inexistenţa. Potrivit relatării biblice, Dumnezeu nu a avut niciodată ca scop transferarea automată a omului, la moarte, într-un alt tărîm, ca şi cum pămîntul ar fi fost doar un ţinut de pregătire pentru o existenţă superioară sau inferioară.

Concepţia că sufletul uman este nemuritor nu este predată în Biblie, Cuvîntul inspirat de spiritul lui Dumnezeu. Ea nu foloseşte termenul „suflet nemuritor“ nici măcar o dată, ci afirmă că Adam a fost creat ca suflet, nu cu un suflet. În Geneza 2:7 se spune: „[Iehova, NW] Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu“. Omenirii nu i-a fost niciodată pusă înainte nici perspectiva vieţii veşnice în cer, nici perspectiva chinului etern în focul iadului. Biblia arată că sufletul, sau persoana, care moare nu are o existenţă conştientă (Psalmul 146:3, 4; Eclesiastul 9:5, 10; Ezechiel 18:4). Prin urmare, filozofii au susţinut concepţii nescripturale despre suflet. Trebuie să ne păzim de concepţiile înşelătoare care ar putea să ne întunece înţelegerea cu privire la cuvintele lui Isus despre naşterea din nou.

Născuţi din nou pentru a domni ca regi

Isus i-a spus lui Nicodim că cei care ‘sînt născuţi din nou vor intra în [regatul, NW] lui Dumnezeu’ (Ioan 3:3–5). Ce este acest Regat? În limbaj simbolic, la începutul istoriei omenirii Iehova Dumnezeu a anunţat scopul său de a folosi o „sămînţă“ specială — un viitor domnitor — pentru a zdrobi capul Şarpelui originar, Satan Diavolul (Geneza 3:15; Apocalipsa 12:9). Aşa cum a fost dezvăluit progresiv în Scripturi, această „sămînţă“ este identificată în persoana lui Isus Cristos, care domneşte împreună cu coguvernatori în Regatul Mesianic, expresia absolută a suveranităţii lui Dumnezeu (Psalmul 2:8, 9; Isaia 9:6, 7; Daniel 2:44; 7:13, 14). Acesta este Regatul cerului — un guvern în ceruri care va justifica suveranitatea lui Iehova şi va salva omenirea din sclavia păcatului şi a morţii. — Matei 6:9, 10.

Asociaţi în calitate de coguvernatori cu Isus sînt 144 000 de persoane care sînt cumpărate din omenire (Apocalipsa 5:9, 10; 14:1–4). Dumnezeu i-a ales pe unii din familia umană imperfectă a lui Adam să devină ‘sfinţii Celui Prea Înalt’ care domnesc cu Cristos în Regatul Mesianic (Daniel 7:27; 1 Corinteni 6:2; Apocalipsa 3:21; 20:6). Aceşti oameni, bărbaţi şi femei, au credinţă în Isus Cristos, care a spus că ei vor fi ‘născuţi din nou’ (Ioan 3:5–7). Cum şi de ce are loc această naştere?

Aceste persoane au fost botezate în apă în calitate de continuatori ai lui Cristos. Dumnezeu le-a iertat păcatele pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus, i-a declarat drepţi şi i-a adoptat ca fii spirituali (Romani 3:23–26; 5:12–21; Coloseni 1:13, 14). Apostolul Pavel le spune acestora: „Aţi primit un spirit de adopţiune ca fii, spirit prin care strigăm: «Abba, Tată!» Însuşi spiritul depune mărturie împreună cu spiritul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu. Deci dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori; într-adevăr, moştenitori ai lui Dumnezeu, dar comoştenitori cu Cristos, numai dacă suferim împreună cu el, pentru ca să fim şi glorificaţi împreună cu el“. — Romani 8:15–17, NW.

În calitate de continuatori ai lui Cristos, aceştia au avut o nouă naştere, sau un nou început, în viaţă. Lucrul acesta a dus la convingerea că ei vor fi părtaşi la moştenirea cerească a lui Isus (Luca 12:32; 22:28–30; 1 Petru 1:23). Apostolul Petru a prezentat naşterea din nou în felul următor: „Conform marii . . . îndurări [a lui Dumnezeu], el ne-a dat o nouă naştere la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi, la o moştenire care nu se descompune, imaculată şi care nu se veştejeşte. Ea vă este rezervată în ceruri“ (1 Petru 1:3, 4, NW). Această viaţă nouă în cer devine posibilă pentru aceste persoane deoarece Dumnezeu le învie la fel ca pe Isus. — 1 Corinteni 15:42–49.

Dar ce se va întîmpla cu pămîntul?

Aceasta nu înseamnă că toţi oamenii ascultători vor fi în cele din urmă născuţi din nou pentru a merge de pe pămînt în cer. O asemenea idee eronată era asemănătoare cu cea susţinută de filozofi ca Filon, care credea că „viaţa în corp nu [este] altceva decît un episod scurt, deseori nefericit“. Dar nu era nimic greşit în creaţia pămîntească originară a lui Iehova Dumnezeu. — Geneza 1:31; Deuteronomul 32:4.

Viaţa umană nu a fost niciodată menită să fie scurtă şi plină de dureri. Isus Cristos şi cei născuţi din nou pentru a sluji ca regi şi preoţi cu el în cer vor înlătura toate consecinţele dăunătoare ale răzvrătirii lui Satan (Efeseni 1:8–10). Prin intermediul lor ca ‘sămînţă a lui Avraam’ care fusese promisă, „toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta, în mod cert“ (Galateni 3:29; Geneza 22:18, NW). Pentru oamenii ascultători, aceasta va însemna viaţă pe un pămînt paradiziac, o viaţă cu totul deosebită de existenţa actuală, care este scurtă şi plină de dureri. — Psalmul 37:11, 29; Apocalipsa 21:1–4.

Cine va beneficia?

Printre cei care vor beneficia de mijlocul folosit de Dumnezeu pentru binecuvîntarea omenirii vor fi cei înviaţi care vor exercita credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus (Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15). Majoritatea dintre ei nu au auzit niciodată despre Dumnezeu şi Cristos şi deci nu au putut să manifeste credinţă în Isus. Printre cei înviaţi se vor număra şi oameni fideli ca Ioan Botezătorul, care a murit înainte ca moartea lui Isus să deschidă calea spre viaţa cerească (Matei 11:11). Pe lîngă aceştia, ‘o mare mulţime din toate naţiunile şi-a spălat robele şi le-a albit în sîngele Mielului’, Isus Cristos. Membrii ei răspund favorabil la lucrarea de predicare a Regatului, în fruntea căreia se află acum „fraţii“ născuţi din nou ai lui Isus, şi vor supravieţui războiului lui Dumnezeu de la Armaghedon ca să trăiască pe un pămînt curăţat (Apocalipsa 7:9–14, NW; 16:14–16; Matei 24:14; 25:31–46). Aşadar, conform aranjamentului lui Dumnezeu, milioane de oameni vor fi salvaţi, deşi ei nu sînt născuţi din nou pentru a domni cu Cristos în ceruri. — 1 Ioan 2:1, 2.

Vă veţi număra şi dumneavoastră printre cei care vor moşteni viaţa pe un pămînt paradiziac? Veţi putea fi printre ei dacă exercitaţi credinţă în jertfa lui Isus Cristos şi deveniţi asociaţi activi ai adevăratei congregaţii creştine. Ea nu a fost coruptă de filozofii, ci a rămas „stîlpul şi susţinerea adevărului“ (1 Timotei 3:15; compară cu Ioan 4:24; 8:31, 32). Atunci puteţi aştepta cu bucurie un viitor minunat, cînd fiii născuţi din nou ai lui Dumnezeu vor domni în cer şi toţi copiii pămînteşti ai lui Dumnezeu vor fi readuşi la perfecţiune pe un minunat pămînt paradiziac. Deci nu scăpaţi prilejul de a trăi în acea lume nouă, de binecuvîntări eterne. — Romani 8:19–21; 2 Petru 3:13.