Slujitorii Regatului primesc provocarea

„Ce este deci Apolo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin intermediul cărora aţi devenit credincioşi.“ — 1 CORINTENI 3:5.

1. (a) Cine sînt contestaţi azi în domeniul religios şi de ce? (b) Care imperiu este ameninţat şi ce se va întîmpla cu el?

AUTORITATEA slujitorilor religioşi este contestată astăzi, şi aceasta din ce în ce mai des, deoarece elementele politice ale lumii contemporane atacă religia, îndeosebi pe cea „creştină“, calificînd-o drept escrocherie. Chiar şi absolvenţilor de seminarii religioase li se contestă calitatea de slujitori religioşi autorizaţi în mod corespunzător, iar activitatea lor este interzisă în naţiunile al căror regim politic este împotriva religiei. Da, imperiul mondial al religiilor false este încolţit din toate părţile şi este ameninţat de un atac la scară mondială, care îi va cauza distrugerea. De fapt, însuşi Creatorul închinării adevărate a anunţat această situaţie şi rezultatul ei şi a fixat timpul cînd se va împlini profeţia făcută de el. Acest eveniment uluitor va avea consecinţe binefăcătoare pentru întreagă creaţie însufleţită.

2. Ce va dispărea şi ce va rămîne pe plan religios?

² Totuşi, atitudinea antireligioasă nu va mai domina mult timp pămîntul. Dar Creatorul universului, care va fi justificat prin acţiunea sa, va rămîne pentru totdeauna, iar religia adevărată, aceea care îl slăveşte pe acest Dumnezeu Preaînalt şi nemuritor, va rămîne şi ea. Iată de ce, chiar dacă miliarde de oameni neagă dovezile, cei care practică închinarea curată la Dumnezeu sînt vii şi activi pe întregul pămînt. Următoarea declaraţie, care are o vîrstă de aproape două mii de ani, este valabilă şi astăzi: „Însuşirile sale invizibile, ba chiar şi puterea sa eternă şi divinitatea sa, se văd cu claritate de la crearea lumii, deoarece ele sînt percepute prin intermediul lucrurilor care au fost făcute, aşa că sînt de nescuzat.“ — Romani 1:20.

3, 4. (a) Cum se poate dovedi că Iehova are slujitori pe pămînt? (b) De unde ştim că slujitorii religioşi ai Babilonului cel Mare vor fi în curînd şomeri?

³ Cînd aceste cuvinte au fost scrise în primul secol al erei noastre, Iehova Dumnezeu avea slujitori pe pămînt. Astfel apostolul Pavel a putut să scrie: „Ce este deci Apolo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin intermediul cărora aţi devenit credincioşi, aşa după cum Domnul a acordat fiecăruia dintre ei. Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.“ — 1 Corinteni 3:5–9.

⁴ Astăzi Iehova trebuie, de asemenea, să aibă slujitori pe pămînt. Dar nu este vorba de slujitorii religioşi ai Babilonului cel Mare, imperiul mondial al religiei false. De fapt, aceştia vor fi în curînd şomeri, cînd Babilonul cel Mare va fi şters din existenţă printr-o distrugere pe care Apocalips 16:19 o anunţă astfel: „Marele oraş s-a divizat în trei părţi şi oraşele naţiunilor au căzut; şi de Babilonul cel Mare s-a amintit înaintea lui Dumnezeu pentru a-i da cupa cu vinul mîniei furiei sale.“

5. Ce s-a întîmplat în Babilonul antic în 539 î.e.n., şi care va fi soarta slujitorilor religioşi şi a tuturor acelora care vor rămîne ataşaţi de religiile Babilonului cel Mare?

⁵ Ce se va întîmpla cu oamenii care vor rămîne fideli sistemelor religioase cărora le slujesc slujitorii profesionişti ai Babilonului cel Mare? Ei bine, observaţi ce s-a întîmplat în 539 î.e.n., în noaptea în care Belşaţar şi domnii pe care îi invitase la un mare banchet îi lăudau pe dumnezeii babilonieni, sfidîndu-i astfel pe mezii şi perşii care asediau oraşul. Veselii petrecăreţi au primit mai întîi un avertisment cînd au văzut o inscripţie apărînd în mod miraculos pe peretele sălii unde se ţinea banchetul şi au auzit interpretarea pe care a dat-o acestei inscripţii Daniel, profetul lui Iehova. Apoi, în aceeaşi noapte, cînd Babilonul a căzut, regele şi, evident, ceilalţi comeseni, care aduceau laude dumnezeilor falşi, au fost ucişi de către invadatorii victorioşi (Daniel, capitolul 5). O nenorocire asemănătoare îi aşteaptă pe slujitorii religioşi şi pe aceia care rămîn ataşaţi de organizaţiile religioase ale Babilonului cel Mare.

Este urgent nevoie de slujitori ai lui Dumnezeu

6. (a) Ce trebuie să fi pregătit Dumnezeu pentru familia umană în această perioadă critică? (b) Cînd s-au terminat timpurile păgînilor şi ce a spus Isus despre aceasta?

⁶ Nimeni nu poate, în mod logic, să nege că actualmente trăim în perioada cea mai critică din întreaga istorie a omenirii, care s-a scurs de la potopul din timpul lui Noe pînă astăzi (2 Timotei 3:1–5). Este deci un lucru de importanţă vitală ca acum să existe slujitori veritabili ai Dumnezeului lui Noe. Aşa cum Iehova i-a avertizat pe contemporanii lui Noe şi pe participanţii la banchetul dat de Belşaţar, tot aşa el trebuie să fi pregătit cu certitudine un mesaj urgent care să fie anunţat familiei umane în perioada care a început din 1914, an în care a izbucnit primul război mondial. În realitate, de-a lungul celor patru decenii care au precedat anul 1914, slujitorii lui Dumnezeu anunţaseră în public şi la scară largă că anul acela va marca sfîrşitul timpurilor păgînilor, perioadă despre care Isus spusese: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgîni pînă ce se vor împlini vremile păgînilor.“ — Luca 21:24, Biblia Galaction.

7. (a) Pînă cînd a fost Ierusalimul pămîntesc călcat în picioare de către naţiunile neiudee? (b) La ce s-a referit Isus în cele din urmă, cînd a spus că Ierusalimul va fi „călcat în picioare de păgîni“?

⁷ După 1914, oraşul pămîntesc Ierusalim a continuat să fie călcat în picioare de către naţiunile neiudee timp de încă 53 de ani, adică pînă la războiul de şase zile din anul 1967. Este totuşi evident faptul că Isus nu se referea la Ierusalimul iudeu de astăzi, ci, mai curînd, la ceea ce acest oraş a reprezentat pînă în 607 î.e.n. Dar ce anume a reprezentat el? El a reprezentat Regatul lui Iehova Dumnezeu în frunte cu Regele pe care el l-a uns şi care aparţine casei regale a lui David. — Luca 1:32; 1 Cronici 29:11.

8. Cui urma Iehova să-i dea regatul lui David şi de ce oamenii nu puteau să vadă întronarea acestui rege?

⁸ Isus Cristos era acela căruia Iehova urma să-i dea regatul lui David, strămoşul său. Cînd a fost dus ca învinuit înaintea lui Pilat, Isus a declarat că Regatul său nu era din această lume, vrînd să spună prin aceasta că Regatul era ceresc (Ioan 18:36). La sfîrşitul timpurilor păgînilor, instalarea lui Isus în acest Regat urma să aibă loc, în mod logic, în cerurile invizibile, deci într-un mod invizibil pentru oameni. Acesta este motivul pentru care nici naţiunile păgîne, nici noi nu am văzut în 1914 întronarea lui Isus în Regatul său, care îi revenea de drept, şi pe care Dumnezeu i l-a dat în anul acela. Deşi evenimentul fusese anunţat de poporul lui Iehova începînd din anul 1870, aceste naţiuni nu au crezut că el avusese loc.

9. (a) Ce au făcut naţiunile, arătînd astfel că ele dispreţuiesc mesajul cu privire la Regat? (b) Avînd în vedere ceea ce au făcut naţiunile în 1914, ce era necesar?

⁹ Fără să ţină seama de mesajul despre Regat, naţiunile au intrat în război în toamna anului 1914. Aşa cum fusese profeţit în Psalmul 2:1–12, ele s-au dovedit ostile lui Isus, prin faptul că au refuzat să-l ‘sărute’, în semn de supunere faţă de el, pe Regele recent întronat. De aceea, devenise necesar să se împlinească Psalmul 110:1, 2, unde citim: „Declaraţia lui Iehova către Domnul meu este: «Aşază-te la dreapta mea pînă voi pune pe duşmanii tăi drept scăunel pentru picioarele tale.» Toiagul forţei tale Iehova îl va trimite din Sion, spunînd: «Du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi.»“

10. (a) În ce condiţii şi-a început Isus domnia în 1914? (b) Cine sînt reprezentanţii lui Iehova în secolul al XX-lea?

¹⁰ Cînd Isus s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, pentru a aştepta momentul fixat în care el avea să înceapă să domnească în mijlocul duşmanilor săi, adversarii săi iudei îşi manifestaseră duşmănia faţă de apostoli (Fapte 4:24–26). Tot aşa, glorificatul Isus Cristos a început să domnească în mijlocul duşmanilor săi în 1914, la sfîrşitul timpurilor păgînilor. Aşadar, în secolul al XX-lea, la fel ca şi în trecut, Iehova are, chiar în mijlocul duşmanilor săi, adevăraţi purtători de mesaj, respectiv slujitori veritabili ai Regatului său. Ei sînt martorii săi. — Isaia 43:10–12.

Să arătăm că sîntem slujitori calificaţi

11. Cine contestă că Martorii lui Iehova sînt slujitorii Regatului numiţi de Dumnezeu?

¹¹ Adevăraţii slujitori ai Regatului, învestiţi de Dumnezeu, au trebuit întotdeauna să-şi apere dreptul lor de a-şi exercita serviciul sacru. Acesta este adevărul cu privire la Martorii lui Iehova din secolul al XX-lea. Calitatea lor de slujitori ai lui Dumnezeu, învestiţi în mod corespunzător, a fost contestată şi sfidată. De către cine? Îndeosebi de către membrii clerului care, deoarece au făcut studii în seminarii sau în alte şcoli de teologie, au primit o diplomă prin care erau hirotonisiţi slujitori religioşi, devenind astfel clerici salariaţi. Ei se consideră că au primit instruirea necesară şi calificativele corespunzătoare pentru a fi slujitori profesionişti şi exclusivi ai Dumnezeului Bibliei.

12. Cărui creştin proeminent din primul secol i-a fost contestată calitatea de slujitor al lui Dumnezeu şi cum trebuie să fie considerat oricine anunţă o altă veste bună?

¹² Această situaţie era identică celei din primul secol. În provincia romană Galatia însuşi redactorului inspirat de Dumnezeu ca să scrie jumătate din cărţile care constituie Scripturile greceşti creştine i-a fost contestată calitatea de apostol al lui Isus Cristos, în sensul că anumite persoane au pus la îndoială exactitatea lucrurilor pe care el le preda sub titlu de creştinism. De aceea, el a fost nevoit să le adreseze galatenilor următoarele cuvinte: „Mă mir că aţi trecut aşa de repede de la Acela care v-a chemat prin favoarea nemeritată a lui Cristos la o altfel de veste bună. Dar nu este alta; numai că există unii care vă pricinuiesc necaz şi vor să denatureze vestea bună despre Cristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer v-ar anunţa ca veste bună ceva ce trece peste ceea ce noi v-am anunţat ca veste bună, să fie blestemat! După cum am spus noi mai sus, revin ca să spun încă o dată: Oricine vă anunţă ca veste bună ceva ce trece peste ceea ce aţi acceptat, să fie blestemat!“ — Galateni 1:6–9.

13. De ce ar fi trebuit ca galatenii să nu-i conteste lui Pavel calitatea de slujitor al lui Dumnezeu?

¹³ Este adevărat că acest redactor, apostolul Pavel, nu primise învăţătura creştină direct de la Isus Cristos, sau de la cei 12 apostoli. Ulterior, Pavel a petrecut totuşi un timp în compania apostolului Petru sau Chifa (Ioan 1:42; Galateni 1:18, 19). Dar pentru a se apăra şi a arăta că el era un slujitor calificat al veştii bune, care venea de la Dumnezeu prin intermediul lui Cristos, Pavel a putut să le spună creştinilor nestatornici din Galatia: „Da, cunoscînd favoarea nemeritată care mi-a fost acordată, Iacob, Chifa şi Ioan, cei care păreau a fi stîlpi, ne-au dat mie şi lui Barnaba mîna dreaptă a participării comune, pentru ca noi să mergem la naţiuni, iar ei la cei circumcişi“ (Galateni 2:9). Deci acei galateni ar fi trebuit să-şi pună următoarea întrebare: Dacă Petru, Iacob şi Ioan, discipoli ai lui Isus, recunoşteau că Pavel era purtătorul veştii bune autentice, ce motiv avem noi ca să-i contestăm mesajul şi să ne îndepărtăm de el?

14. De ce nu este surprinzător faptul că Martorilor lui Iehova li se contestă calitatea de slujitori ai lui Dumnezeu?

¹⁴ Dar cum stau lucrurile cu slujitorii de astăzi ai lui Iehova? Dacă un om ca Pavel a trebuit să-şi apere şi să-şi demonstreze calitatea de slujitor al lui Dumnezeu şi al lui Cristos, de ce să fim surprinşi dacă poziţia noastră de Martori dedicaţi ai lui Iehova şi botezaţi este contestată şi dacă trebuie să ne apărăm calitatea de slujitori ai Regatului? Bineînţeles, ca şi în cazul lui Pavel, acest mod de a contesta fără temei nu dovedeşte nimic.

Chiar şi Isus a fost contestat

15. Cărui personaj de rang superior faţă de apostoli i s-a contestat de asemenea calitatea de învăţător, dar cui a recunoscut el că îi revine această calitate?

¹⁵ Chiar şi Domnul Isus Cristos a fost contestat de propriul său popor, care a refuzat să vadă în el un slujitor autorizat al lui Dumnezeu. De exemplu, iată ce citim: „Sărbătoarea [colibelor] era deja pe jumătate trecută cînd Isus s-a suit la templu şi a început să predea învăţătura. De aceea iudeii se mirau şi se întrebau: «Cum de ştie acest om literele, el care nu a studiat în şcoli?»“ Isus nu s-a eschivat de la această provocare, ci a primit-o direct şi a spus: „Ceea ce vă învăţ eu nu este al meu, ci aparţine celui ce m-a trimis. Dacă cineva doreşte să facă voinţa Sa, va şti cu privire la învăţătură dacă este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine însumi. Cine vorbeşte de la sine însuşi, îşi caută propria glorie; dar cine caută gloria aceluia care l-a trimis, acesta este adevărat şi în el nu există nedreptate.“ — Ioan 7:14–18.

16. De ce conducătorii religioşi ai iudaismului credeau că aveau motive întemeiate pentru a contesta calitatea de învăţător a lui Isus?

¹⁶ Conducătorii religioşi ai iudaismului nu vedeau în Isus decît un simplu galileean. Bineînţeles, ei nu considerau că el era un analfabet pentru simplul fapt că nu învăţase la şcoală, îndeosebi într-o şcoală de tipul seminariilor. De fapt, nu dovedise deja Isus că el ştia să citească Scripturile ebraice? (Luca 4:16–21). Aceşti iudei din Iudeea şi Ierusalim nu îl acceptau pe Isus deoarece acest fost tîmplar nu era teolog şi, de aceea, nu putea să fie admis în rîndul rabinilor, al fariseilor sau al saducheilor naţiunii lor. Cum putea el atunci pretinde în mod public că ştie sensul Scripturilor ebraice, precum şi felul în care se aplică ele şi cum putea vorbi cu asemenea autoritate? Iată motivul din care aceşti iudei s-au dovedit prea surzi în privinţă spirituală pentru a recunoaşte sunetul adevărului divin. Ei erau prea mîndri pentru a accepta ceea ce spunea un om care nu absolvise o şcoală de teologie.

„Învăţaţi de Iehova“

17. În cazul lui Isus, pe care Învăţător l-au uitat conducătorii religioşi şi ce fel de elev era Isus însuşi?

¹⁷ Aceşti iudei înţelepţi în felul lumii l-au uitat pe Acela care îl învăţase în realitate pe Isus Cristos. Dacă Isus era un învăţător competent, această calitate provenea de la Iehova Dumnezeu, „cel mai mare dintre toţi învăţătorii“ (Iov 36:22, Today’s English Version). Vorbind despre Dumnezeu ca despre un învăţător, Isus a declarat: „Cînd îl veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi şti că eu sînt şi că nu fac nimic din proprie iniţiativă, ci spun aceste lucruri aşa cum Tatăl m-a învăţat“ (Ioan 8:28). Astfel, Isus s-a dovedit a fi cel mai bun elev din şcoala universală a celui mai mare Învăţător care există. Faptul acesta era spre onoarea Aceluia care îl instruise. Nici nu-i de mirare că nazareenii spuneau despre fostul lor concetăţean: „De unde are omul acesta înţelepciune şi lucrările acestea puternice?“ — Matei 13:54.

18. (a) Ce fel de învăţător dorim să avem? (b) Ce a zis Isus cu privire la cel mai mare Învăţător care există şi la aceia care vor fi învăţaţi de el?

¹⁸ Pentru a înţelege Biblia, noi dorim şi avem nevoie de cel mai bun învăţător care există. Or, acest învăţător este Cel care a inspirat această carte inegalabilă. Adresîndu-se acelora care făceau parte din organizaţia pămîntească vizibilă a acestui Învăţător, cînd se afla încă pe pămînt Isus a zis: „Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis; iar eu îl voi învia în ziua din urmă. Este scris în Profeţi: «Şi ei toţi vor fi învăţaţi de Iehova.» Oricine a auzit de la Tatăl şi a învăţat vine la mine“ (Ioan 6:44, 45). Isus a citat aici din Isaia 54:13, unde se spune: „Şi toţi fiii tăi vor fi persoane învăţate de către Iehova, iar pacea fiilor tăi va fi abundentă.“

19. Ai cui „fii“ urmau să fie învăţaţi de Iehova?

¹⁹ Dar se punea întrebarea: Ai cui „fii“ vor fi aceste „persoane învăţate de Iehova“? Această promisiune profetică a fost făcută unei „femei“ simbolice care urma să devină mama anumitor „fii“ sau copii. Acestei „femei“ îi sînt adresate cuvintele următoare consemnate în Isaia 54:1: „«Scoate strigăte de bucurie, femeie sterilă care nu ai născut! Izbucneşte în veselie cu un strigăt de jubilare şi scoate chiote, tu, care nu ai avut durerile naşterii, deoarece fiii celei părăsite sînt mai numeroşi decît fiii femeii care are proprietar conjugal» a spus Iehova.“

20. Conform cu 2 Corinteni 13:5, ce trebuie să continue să facă acei creştini care sînt dedicaţi lui Dumnezeu şi ce urmări va avea acest lucru asupra calităţii lor de slujitori ai Regatului?

²⁰ Întrucît Iehova este acela care se adresează acestei „femei“, precum şi cel care trebuie să fie Învăţătorul „fiilor“ ei, el este, în mod indiscutabil, Soţul ei în sens simbolic. Cît despre această „femeie“, ea trebuie să fie, desigur, organizaţia cerească a lui Dumnezeu. „Fiii“ sau „copiii“ ei sînt elevii „celui mai mare dintre toţi învăţătorii“. Este vital ca aceşti „fii“ — discipolii unşi ai lui Isus —, precum şi insoţitorii lor — membrii „marii mulţimi“ — să pună totdeauna în practică ceea ce îi învaţă Iehova (Apocalips 7:9). Acesta este, fără îndoială, un mod de a asculta de îndemnul lui Pavel: „Continuaţi să verificaţi dacă sînteţi în credinţă, continuaţi să verificaţi ce sînteţi voi înşivă“ (2 Corinteni 13:5). Dacă creştinii care sînt dedicaţi lui Dumnezeu şi au fost botezaţi continuă să facă astfel şi rămîn elevi silitori ai celui mai mare Învăţător, ei au, cu siguranţă, calificarea corespunzătoare pentru a fi slujitori ai Regatului, autorizaţi de Iehova. În articolul următor vom vedea cum dovedesc practic slujitorii lui Dumnezeu că sînt calificaţi.

Ce puteţi spune despre cele ce urmează?

◼ Cum puteţi dovedi că Iehova are slujitori pe pămînt?

◼ Ce reprezenta Ierusalimul care a fost „călcat în picioare de păgîni“?

◼ Întrucît naţiunile nu au ţinut seama de Regat, ce a trebuit să facă Isus?

◼ De ce nu este surprinzător faptul că Martorilor lui Iehova le-a fost contestată calitatea de slujitori ai lui Dumnezeu?

◼ Ce au uitat conducătorii religioşi iudei care contestau calitatea de învăţător a lui Isus?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Aşa cum s-a folosit de Daniel pentru ai avertiza pe participanţii la banchetul dat de Belşaţar, tot la fel Iehova are astăzi slujitori care anunţă oamenilor un mesaj urgent

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Conducătorii religioşi erau prea mîndri pentru a recunoaşte în Isus Cristos un slujitor al lui Dumnezeu