Bucuraţi–vă în speranţa Regatului!

„Bucuraţi–vă în speranţă! Suportaţi în necaz!“ — ROMANI 12:12, NW.

1. De ce putem găsi bucurie în asocierea cu Iehova, şi la ce i–a îndemnat pe creştini apostolul Pavel?

«FERICITUL Dumnezeu» (1 Timotei 1:11). Cît de bine îl descriu aceste cuvinte pe Iehova! De ce? Deoarece toate lucrările sale îi aduc multă fericire. Întrucît Iehova este Sursa tuturor lucrurilor bune şi aducătoare de fericire, toate creaturile sale inteligente pot găsi fericire asociindu–se cu el. În mod potrivit, apostolul Pavel i–a îndemnat pe creştini să acorde apreciere îmbucurătorului privilegiu de a–l cunoaşte pe Iehova Dumnezeu, să fie recunoscători pentru toate darurile Sale minunate de creaţie şi să se bucure de bunătatea iubitoare pe care El o manifestă faţă de ei. Iată ce a scris Pavel: „Bucuraţi–vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi–vă!“ — Filipeni 4:4; Psalmul 104:31.

2. Ce speranţă aduce multă bucurie, şi ce sînt încurajaţi să facă creştinii cu privire la această speranţă?

² Ascultă creştinii de acest îndemn dat de Pavel? Desigur! Fraţii spirituali ai lui Isus Cristos se bucură în glorioasa speranţă pe care le–a furnizat–o Dumnezeu (Romani 8:19-21; Filipeni 3:20, 21). Da, ei ştiu că vor participa la împlinirea marii speranţe pentru viitorul omenirii, atît al celor vii, cît şi al celor morţi, prin slujirea, împreună cu Cristos, la guvernarea Regatului său ceresc. Imaginaţi–vă cît de mult se vor bucura ei de privilegiile lor de comoştenitori, slujind ca regi şi preoţi (Apocalipsa 20:6)! Ce fericiţi vor fi ei în timp ce îi vor ajuta pe oamenii fideli să ajungă la perfecţiune şi vor da îndrumări pentru restabilirea Paradisului pe planeta noastră! Într–adevăr, toţi slujitorii lui Dumnezeu au „baza speranţei vieţii veşnice pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o înainte de timpuri de lungă durată“ (Tit 1:2, NW). În vederea acestei speranţe grandioase, apostolul Pavel îi încurajează pe toţi creştinii astfel: „Bucuraţi–vă în speranţă!“ — Romani 12:12, NW.a

Adevărata bucurie — o calitate a inimii

3, 4. a) Ce înseamnă termenul „a se bucura“, şi cît de des trebuie să se bucure creştinii? b) Ce este adevărata bucurie, şi de ce depinde ea?

³ „A te bucura“ înseamnă a simţi şi a exprima bucurie; nu înseamnă a fi într–o permanentă stare de euforie, sau exuberanţă. Verbele care corespund cuvintelor ebraice şi greceşti folosite pentru „bucurie“, „veselie“ şi „exultare“ în Biblie exprimă atît simţirea interioară, cît şi manifestarea exterioară a bucuriei. Creştinii sînt încurajaţi să «continue să se bucure» şi «să se bucure întotdeauna». — 2 Corinteni 13:11, NW; 1 Tesaloniceni 5:16.

⁴ Dar cum se poate bucura cineva întotdeauna? Acest lucru este posibil deoarece adevărata bucurie este o calitate a inimii, o calitate interioară profundă, de natură spirituală (Deuteronomul 28:47; Proverbele 15:13; 17:22). Ea este un rod al spiritului lui Dumnezeu enumerat de Pavel imediat după iubire (Galateni 5:22). Întrucît este o calitate interioară, ea nu depinde de lucrurile exterioare, nici măcar de fraţii noştri. Dar ea depinde, totuşi, de spiritul sfînt al lui Dumnezeu şi provine din acea satisfacţie interioară profundă de a şti că ai adevărul, speranţa Regatului şi că faci ceea ce îi place lui Iehova. Aşadar, bucuria nu este doar o trăsătură a personalităţii cu care ne–am născut, ci face parte din „noua personalitate“ — ansamblul calităţilor prin care s–a distins Isus Cristos. — Efeseni 4:24; Coloseni 3:10.

5. Cînd şi cum pot exista manifestări exterioare ale bucuriei?

⁵ Deşi bucuria este o calitate a inimii, ea se poate, totuşi, manifesta exterior, cînd se iveşte ocazia. Care ar fi aceste manifestări ocazionale şi exterioare ale bucuriei? Ele cuprind o gamă largă de la seninătatea feţei pînă la a sări realmente în sus de bucurie (1 Împăraţi 1:40; Luca 1:44; Faptele 3:8; 6:15). Înseamnă atunci că oamenii care nu sînt vorbăreţi sau care nu zîmbesc întotdeauna nu au nici o bucurie? Nu! A palavragi, a rîde sau a zîmbi tot timpul nu este o exprimare a adevăratei bucurii. Împrejurările determină bucuria să se manifeste în diferite feluri. Nu numai bucuria ne face amabili la Sala Regatului, ci şi, în primul rînd, afecţiunea şi iubirea noastră frăţească.

6. De ce creştinii se pot bucura întotdeauna, chiar şi atunci cînd se confruntă cu situaţii neplăcute?

⁶ Latura permanentă a bucuriei rezidă în continuitatea ei interioară, ca trăsătură profundă a noii personalităţi a creştinului. Lucrul acesta ne dă posibilitatea să fim bucuroşi întotdeauna. Desigur, uneori, poate că ne tulbură ceva sau poate că ne confruntăm cu situaţii neplăcute. Dar chiar şi atunci ne este inima bucuroasă. Unii dintre primii creştini erau sclavi, iar stăpînii lor erau oameni greu de mulţumit. Oare aceşti creştini puteau fi mereu bucuroşi? Da, datorită speranţei lor în Regat şi a bucuriei din inima lor. — Ioan 15:11; 16:24; 17:13.

7. a) Ce a zis Isus despre bucuria din timpul necazului? b) Ce ne ajută să suportăm în timpul necazului, şi cine a dat cel mai bun exemplu în această privinţă?

⁷ Îmediat după ce a spus: „Bucuraţi–vă în speranţă!“, apostolul Pavel a adăugat: „Suportaţi în necaz!“ (Romani 12:12, NW). Isus, de asemenea, a vorbit despre bucuria din timpul necazului, cînd a spus în Matei 5:11, 12: „Ferice va fi de voi cînd . . . oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni . . . Bucuraţi–vă şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.“ Aici, a se bucura şi a sălta de veselie nu trebuie să fie înţelese literalmente, ca o manifestare exterioară, ci este vorba în primul rînd de acea satisfacţie interioară pe care o simte cel care le face pe plac lui Iehova şi lui Isus Cristos atunci cînd rămîne neclintit în încercări (Faptele 5:41). De fapt, bucuria este cea care ne ajută să suportăm cînd sîntem în necazuri (1 Tesaloniceni 1:6). În acest sens, Isus a dat cel mai bun exemplu. Iată ce ne spun Scripturile: „Pentru bucuria care i-a fost pusă în faţă el a suportat stîlpul de tortură.“ — Evrei 12:2, NW.

Să ne bucurăm în speranţă în pofida problemelor

8. Cu ce probleme se pot confrunta creştinii, dar de ce problemele nu–l privează de bucurie pe un creştin?

⁸ Faptul de a fi slujitor al lui Iehova nu înseamnă că eşti scutit de probleme. Pot exista probleme familiale, dificultăţi economice, o sănătate precară sau moartea celor dragi. Deşi asemenea lucruri ar putea cauza mîhnire, ele nu ne pot priva de fundamentul bucuriei noastre în speranţa Regatului, de acea bucurie interioară care ne umple inima. — 1 Tesaloniceni 4:13.

9. Ce probleme a avut Avraam, şi de unde ştim că purta bucurie în inimă?

⁹ Să luăm, de exemplu, cazul lui Avraam. Viaţa nu a fost întotdeauna o plăcere pentru el. El a avut probleme în familie. Agar, concubina lui, şi Sara, soţia lui, nu se înţelegeau. Existau certuri (Geneza 16:4, 5). Ismael îşi bătea joc de Isaac, persecutîndu–l (Geneza 21:8, 9; Galateni 4:29). În cele din urmă, Sara, iubita soţie a lui Avraam, a murit (Geneza 23:2). În pofida acestor probleme, el s–a bucurat în speranţa Sămînţei Regatului — Sămînţa lui Avraam — în care toate familiile pămîntului aveau să se binecuvînteze (Geneza 22:15-18). Purtînd bucuria în inimă, el a perseverat în serviciul lui Iehova timp de o sută de ani după ce şi–a părăsit oraşul natal Ur. De aceea despre el este scris: „El aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu.“ Datorită credinţei lui Avraam în viitorul Regat Mesianic, Domnul Isus, cînd era deja Rege numit de Dumnezeu, a putut spune: „Avraam a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea; a văzut–o şi s–a bucurat.“ — Evrei 11:10; Ioan 8:56.

10, 11. a) Ce luptă avem de dus noi, în calitate de creştini, şi cum sîntem eliberaţi? b) Ce anume compensează incapacitatea noastră de a duce în mod perfect lupta împotriva cărnii noastre păcătoase?

¹⁰ Ca oameni imperfecţi, avem, de asemenea, propria noastră carne păcătoasă împotriva căreia trebuie să luptăm, iar această luptă pentru a face ce este drept poate fi foarte dureroasă. Lupta noastră împotriva slăbiciunilor noastre nu înseamnă, totuşi, că nu avem speranţă. Pavel se simţea îngrozitor din cauza acestui conflict, fapt pentru care a spus: „Cine mă va scăpa din acest trup de moarte? . . . Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!“ (Romani 7:24, 25). Prin intermediul lui Isus Cristos şi al răscumpărării furnizate de el, sîntem eliberaţi. — Romani 5:19-21.

¹¹ Jertfa de răscumpărare a lui Cristos compensează incapacitatea noastră de a purta lupta în mod perfect. Ne putem bucura de această răscumpărare deoarece ea ne dă posibilitatea să avem o conştiinţă curată şi ne înlesneşte iertarea păcatelor. În Evrei 9:14, Pavel vorbeşte despre „sîngele lui Hristos“ care are puterea «să ne curăţe conştiinţa de faptele moarte». Astfel, conştiinţa creştinilor nu trebuie să se simtă împovărată de autocondamnare şi sentimente de vinovăţie. Răscumpărarea, împreună cu speranţa pe care o avem, constituie o forţă puternică pentru a fi fericiţi şi bucuroşi (Psalmul 103:8-14; Romani 8:1, 2, 32). Reflectînd la speranţa noastră, vom fi cu toţii încurajaţi să purtăm lupta cu succes.

Să păstrăm viu în minte speranţa noastră

12. La ce speranţă pot reflecta creştinii unşi?

¹² Este important ca atît rămăşiţa celor unşi de spirit, cît şi alte oi să păstreze viu în minte „speranţa salvării“, purtînd–o ca pe un coif protector (1 Tesaloniceni 5:8, NW). Creştinii unşi pot reflecta la minunatul privilegiu de a dobîndi nemurirea în cer, de a avea acces la Iehova Dumnezeu şi de a se bucura de o asociere personală cu glorificatul Isus Cristos, cu apostolii şi cu toţi ceilalţi 144 000, care şi–au păstrat integritatea de–a lungul secolelor. O inexprimabilă bogăţie de asociaţi!

13. Ce cred cei unşi care se află încă pe pămînt despre speranţa lor?

¹³ Ce cred cei cîţiva unşi care se află încă pe pămînt despre speranţa lor cu privire la Regat? Această părere poate fi rezumată în cuvintele unuia dintre ei care a fost botezat în 1913: „Speranţa noastră este sigură şi ea se va împlini deplin pînă la cel din urmă dintre cei 144 000 de membri ai turmei mici într–o asemenea măsură cum nici măcar nu ne–am imaginat. Noi, membri ai rămăşiţei care eram prezenţi în anul 1914, cînd aşteptam cu toţii să mergem la cer, nu am pierdut simţul valorii acelei speranţe. Dar această speranţă este la fel de tare cum a fost întotdeauna şi o apreciem cu atît mai mult cu cît avem mai mult de aşteptat pentru ea. Este ceva care merită aşteptare, chiar dacă aceasta ar necesita un milion de ani. Eu apreciez speranţa noastră mai mult ca oricînd şi vreau ca niciodată să nu–mi pierd aprecierea faţă de ea. Speranţa turmei mici dă, de asemenea, asigurarea că aşteptarea marii mulţimi de alte oi se va îndeplini în mod absolut şi categoric, aşa cum nici nu ne imaginăm. Iată de ce ne menţinem neclintiţi pînă în clipa de faţă şi ne vom menţine neclintiţi pînă cînd Dumnezeu va dovedi efectiv că el îşi îndeplineşte «făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe».“ — 2 Petru 1:4; Numeri 23:19; Romani 5:5.

Bucurîndu–ne acum în speranţa Paradisului

14. Ce speranţă trebuie să păstreze viu în minte marea mulţime?

¹⁴ O asemenea exprimare a credinţei triumfătoare le dă celor care aparţin marii mulţimi de alte oi motive mari de bucurie (Apocalipsa 7:15, 16). Aceştia trebuie să păstreze viu în minte speranţa supravieţuirii Armaghedonului. Da, aşteptaţi cu nerăbdare să vedeţi Regatul lui Dumnezeu justificînd suveranitatea universală a lui Iehova Dumnezeu şi sfinţind gloriosul său nume prin declanşarea necazului celui mare care va curăţi pămîntul de cei răi, care îl au ca dumnezeu pe Diavolul. Ce bucurie va fi să supravieţuieşti acestui mare necaz! — Daniel 2:44; Apocalipsa 7:14.

15. a) Ce lucrare de vindecare a făcut Isus cînd se afla pe pămînt, şi de ce? b) Care vor fi nevoile de sănătate ale supravieţuitorilor Armaghedonului, şi de ce sînt acestea deosebite de ale celor care vor fi înviaţi?

¹⁵ Referitor la marea mulţime, Apocalipsa 7:17 spune: „Mielul . . . îi va păstori şi îi va duce la izvoarele apelor vieţii; şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“ Deşi această profeţie cunoaşte o împlinire spirituală acum, supravieţuitorii Armaghedonului o vor vedea împlinindu–se literal. În ce fel? Ei bine, ce a făcut Isus cînd a fost pe pămînt? El i–a vindecat pe infirmi, i–a făcut să umble pe cei şchiopi, a desfundat urechile surzilor şi a deschis ochii orbilor, a vindecat lepra, paralizia şi „orice boală şi orice neputinţă“ (Matei 9:35; 15:30, 31). Oare nu de acest lucru au nevoie creştinii de azi? Membrii marii mulţimi vor duce cu ei în lumea nouă bolile şi neputinţele lor din lumea veche. Ce aşteptăm să facă Mielul în această privinţă? Nevoile supravieţuitorilor Armaghedonului se vor deosebi foarte mult de cele ale persoanelor care vor fi înviate. După toate probabilităţile, cei înviaţi vor fi recreaţi cu corpuri întregi, viguroase şi sănătoase, deşi ei nu vor fi încă oameni perfecţi. Datorită miracolului învierii, ei nu vor avea, evident, nevoie ulterior de repararea, prin miracolul vindecării, a nici unei boli pe care au avut–o anterior. Pe de altă parte, datorită acelui eveniment unic al supravieţuirii Armaghedonului, mulţi dintre membrii marii mulţimi vor avea nevoie şi vor beneficia efectiv de o vindecare miraculoasă. După cîte se pare, scopul principal al vindecărilor efectuate de Isus a fost să prefigureze, pentru încurajarea marii mulţimi, perspectiva plină de bucurie potrivit căreia ei nu numai că vor supravieţui, dar vor şi fi vindecaţi după aceea.

16. a) Cînd se pare că va avea loc miraculoasa vindecare a supravieţuitorilor Armaghedonului, şi care va fi rezultatul? b) În ce speranţă vom continua să ne bucurăm în timpul Mileniului?

¹⁶ În mod logic, o astfel de vindecare miraculoasă a supravieţuitorilor Armaghedonului va avea loc curînd după Armaghedon şi cu mult înainte de începerea învierii (Isaia 33:24; 35:5, 6; Apocalipsa 21:4; compară cu Marcu 5:25-29). Atunci oamenii se vor descotorosi de ochelarii de vedere, de bastoane, de cîrje, de cărucioarele pentru invalizi, de protezele dentare, de aparatele auditive şi de altele asemenea lor. Ce motiv de bucurie! Cît de bine se potriveşte această acţiune de vindecare timpurie întreprinsă de Isus cu rolul pe care îl vor avea supravieţuitorii Armaghedonului în calitate de fundament al noului pămînt! Infirmităţile vor fi înlăturate din cale pentru ca aceşti supravieţuitori să poată înainta cu elan, aşteptînd cu nerăbdare minunata activitate a Mileniului care le stă înainte, fără a fi împiedicaţi de suferinţele pe care le–au avut, poate, în lumea veche. Da, chiar şi după Armaghedon, marea mulţime va continua să se bucure în minunata speranţă a dobîndirii vieţii umane perfecte la sfîrşitul celor o mie de ani. Pe tot parcursul Mileniului ei se vor bucura în speranţa realizării acestui ţel fericit.

17. Ce bucurii se vor înregistra pe măsură ce se desfăşoară lucrarea de restabilire a Paradisului?

¹⁷ Dacă aceasta este şi speranţa ta, reflectează şi la bucuria de a participa la restabilirea Paradisului pe pămînt (Luca 23:42, 43). Fără îndoială că supravieţuitorii Armaghedonului vor ajuta la curăţarea pămîntului şi, astfel, vor furniza locuri plăcute, unde vor fi înviaţi cei morţi. Funeraliile pot fi înlocuite cu momentele de întîmpinare a celor aduşi în existenţă prin înviere, inclusiv a dragilor noştri care s–au cufundat în moarte. Şi gîndeşte–te la îmbogăţirea comunităţii frăţeşti cu bărbaţi şi femei credincioase din timpurile străvechi. Cu cine ai dori să vorbeşti în mod deosebit? Cu Abel, cu Enoh, cu Noe, cu Iov, cu Avraam, cu Sara, cu Isaac, cu Iacov, cu Iosif, cu Moise, cu Iosua, cu Rahav, cu Debora, cu Samson, cu David, cu Ilie, cu Elisei, cu Ieremia, cu Ezechiel, cu Daniel sau cu Ioan Botezătorul? Ei bine, atunci această perspectivă încîntătoare face şi ea parte din speranţa ta. Vei putea să conversezi cu ei, să înveţi de la ei şi să lucrezi împreună cu ei la transformarea întregului pămînt într–un paradis.

18. La ce alte bucurii putem să reflectăm?

¹⁸ Reflectează, de asemenea, la mîncarea sănătoasă, la apa limpede şi aerul curat, precum şi la pămîntul readus la un echilibru ecologic perfect, aşa cum Iehova l–a creat să existe. Viaţa în perfecţiune nu va fi atunci doar o bucurie pasivă, ci o participare activă şi plină de sens la activităţi care aduc bucurie. Imaginează–ţi o societate mondială de oameni liberi de infracţiune, egoism, invidie, certuri — o fraternitate în care rodul spiritului este cultivat şi produs de către toţi. Ce emoţionant! — Galateni 5:22, 23.

Speranţa care face viaţa demnă de a fi trăită

19. a) Cînd urmează să fie trăită bucuria menţionată în Romani 12:12? b) De ce trebuie să acţionăm hotărîţi pentru a nu permite poverilor vieţii să ne răpească speranţa?

¹⁹ O aşteptare realizată nu mai este o speranţă, deci bucuria la care ne îndeamnă Pavel în Romani 12:12 trebuie trăită acum (Romani 8:24). Chiar şi gîndul la viitoarele binecuvîntări pe care Regatul lui Dumnezeu le va aduce este pentru noi un motiv de a ne bucura în această speranţă acum. Deci acţionează hotărît pentru a nu lăsa ca poverile vieţii dintr–o lume degradată să–ţi răpească glorioasa speranţă. Nu te lăsa epuizat şi nu ceda, nu pierde din vedere speranţa care îţi stă înainte (Evrei 12:3). Abandonarea căii creştine nu îţi va rezolva problemele. Aminteşte–ţi că dacă cineva părăseşte acum serviciul lui Dumnezeu din cauza greutăţilor vieţii, el tot va rămîne împovărat de acele greutăţi, dar va pierde speranţa şi, astfel, va pierde posibilitatea de a se bucura de minunatele perspective care îi stau înainte.

20. Ce efect are speranţa Regatului asupra celor care o deţin, şi de ce?

²⁰ Membrii poporului lui Iehova au toate motivele să ducă o viaţă fericită. Speranţa lor luminoasă, înălţătoare, face viaţa demnă de a fi trăită. Şi ei nu ţin această speranţă bucuroasă numai pentru ei. Nu, ei sînt nerăbdători să o împărtăşească altora. (2 Corinteni 3:12). Aşadar, cei care deţin speranţa Regatului sînt, într–adevăr, un popor sigur de sine şi ei caută să–i încurajeze pe alţii spunîndu–le vestea bună de la Dumnezeu. Aceasta umple viaţa celor care acceptă mesajul cu cea mai frumoasă speranţă care a fost dată vreodată omenirii în general — speranţa Regatului care va restabili Paradisul pe pămînt. Dacă oamenii nu o acceptă, noi continuăm, totuşi, să ne bucurăm deoarece avem speranţă. Cei care se fac că nu aud sînt păgubaşii, nu noi. — 2 Corinteni 4:3, 4.

21. Ce este foarte aproape, şi cum ar trebui să considerăm speranţa noastră?

²¹ Promisiunea lui Dumnezeu este: „Iată, Eu fac toate noi“ (Apocalipsa 21:5). Lumea nouă cu toate atrăgătoarele şi nenumăratele ei binecuvîntări este aproape. Speranţa noastră — într–o viaţă cerească sau într–un paradis pămîntesc — este preţioasă; perseverează în ea. În aceste ultime zile critice, consider–o, mai mult ca oricînd, „ca o ancoră pentru suflet, atît sigură, cît şi fermă“. Cu această speranţă ancorată în Iehova, „o stîncă veşnică — Stînca veacurilor“, avem, cu siguranţă, un motiv temeinic şi entuziasmant ca, încă de pe acum, să «ne bucurăm în speranţa» care ne este pusă înainte. — Evrei 6:19, NW; Isaia 26:4, The Amplified Bible.

[Notă de subsol]

Întrebări recapitulative

◻ Care este marea speranţă a omenirii?

◻ Ce este adevărata bucurie?

◻ Cînd va avea loc, după toate probabilităţile, miraculoasa vindecare a supravieţuitorilor Armaghedonului?

◻ De ce nu trebuie să permitem ca poverile vieţii să ne răpească speranţa?

◻ Ce bucurii aştepţi cu nerăbdare în lumea nouă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Nu ţi s–ar umple inima de bucurie să fii martor la felul de vindecări pe care le–a făcut Isus?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Cei care se bucură în speranţa Regatului îi încurajează pe alţii împărtăşindu–le această speranţă