Adevăraţii creştini sînt predicatori ai Regatului

„Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul.“ — MATEI 24:14.

1, 2. (a) De ce trebuie vestit astăzi mesajul Regatului în lumea întreagă? (b) Ce întrebări ar trebui să-şi pună fiecare Martor al lui Iehova?

AUNŢAREA REGATULUI LUI IEHOVA. De zeci de ani acesta este scopul principal al acestui periodic, aşa cum reiese, de fapt, şi din titlul său. Astăzi‚ predicarea mesajului despre Regat pe întregul pămînt este o acţiune vitală. De ce? Datorită cuvintelor pe care le-a rostit Isus după ce a menţionat alte elemente ale „semnului“ care trebuia să marcheze „prezenţa“ lui invizibilă şi sfîrşitul sistemului prezent de lucruri. Iată ce a spus Isus: „Această veste bună a regatului va fi proclamată în lumea întreagă ca mărturie înaintea tuturor naţiunilor. Şi atunci va veni sfîrşitul.“ — Matei 24:3, 14, Jerusalem Bible.

² Astăzi, „sfîrşitul“ este realmente aproape. De aceea, fiecare Martor dedicat lui Iehova poate că ar trebui să se întrebe: Cum consider eu predicarea Regatului? Particip cu regularitate la această activitate? Îmi efectuez serviciul divin cu dibăcie şi zel?

Misiunea noastră este predicarea

3. Ce misiune aveau discipolii lui Isus, aşa după cum reiese din cuvintele lui Isus consemnate la Matei 5:14–16?

³ Nici un creştin autentic nu are dreptul să respingă privilegiul de a le predica altora „vestea bună“. Isus le-a spus discipolilor săi: „Voi sînteţi lumina lumii. Un oraş nu poate fi ascuns cînd este situat pe un munte. Cînd aprind lampa, oamenii nu o pun sub coşul de măsurat, ci în candelabru, şi ea îi luminează pe toţi cei din casă. Tot astfel să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă lucrările voastre excelente şi să dea glorie Tatălui vostru care este în ceruri“ (Matei 5:14–16). Reiese de aici că discipolii lui Isus trebuia să fie predicatori ai Regatului.

4. Ce s-a scris despre cel mai renumit predicator al Regatului?

⁴ Iată ce putem citi despre cel mai renumit predicator al Regatului: „Predicînd Regatul, Domnul nostru (...) a pregătit şi a organizat Serviciul sacru al acestuia (...) El a inaugurat serviciul sacru profetic (...) făcîndu-şi-i asociaţi pe Cei doisprezece şi pe Cei şaptezeci. În timp ce predica Regatul ce urmează să vină şi înfăptuia ‘semne’, El i-a trimis înaintea lui ca purtători ai aceluiaşi mesaj dotîndu-i cu puteri identice. Prin intermediul unei instruiri minunate şi exacte, (...) El i-a format în acelaşi timp în vederea responsabilităţilor mai importante ce urma să le fie încredinţate mai tîrziu.“ — A Church History (Istoria Bisericii), de Milo Mahan.

5. Ce a întreprins Isus cu privire la predicarea Regatului?

⁵ Înainte de a-i trimite să predice, Isus le-a dat apostolilor săi şi celor 70 de discipoli o excelentă instruire (Luca 6:12–16; 10:1–22). Mai mult decît atît, el însuşi, servindu-ne drept Model, „a pornit într-o călătorie din oraş în oraş şi din sat în sat, predicînd şi anunţînd vestea bună a regatului lui Dumnezeu“. El era întovărăşit de apostoli şi de cîteva femei „care le slujeau cu bunurile lor“ (Luca 8:1–3). Pe bună dreptate, Isus a fost un predicator zelos al veştii bune şi a pus bazele unei organizaţii ce urma să predice Regatul.

6. Ce misiune le-a încredinţat Isus discipolilor săi înainte de urcarea sa la cer?

⁶ Isus şi-a încheiat cariera pămîntească după un serviciu de trei ani şi jumătate. Înainte însă de a urca la cer, el le-a încredinţat discipolilor săi următoarea misiune: „Duceţi-vă (...) şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu-i să respecte toate lucrurile pe care vi le-am poruncit. Iată, eu sînt cu voi în toate zilele pînă la încheierea sistemului de lucruri (Matei 28:19, 20). Ei urmau să devină nişte adevăraţi predicatori ai Regatului.

7. În ciuda faptului că la început nu au avut cunoştinţă exactă, de ce urmau discipolii lui Isus să aibă succes în lucrarea de mărturie?

⁷ Cu puţin timp înainte de a părăsi Isus pămîntul, discipolii l-au întrebat: „Doamne, în timpul acesta vei restabili regatul lui Israel?“ Isus le-a răspuns: „Nu vă aparţine vouă să cunoaşteţi timpurile şi epocile pe care Tatăl le-a pus sub propria sa autoritate.“ Deşi discipolii nu aveau o cunoştinţă exactă despre Regat, Isus putea totuşi să le încredinţeze sarcina de a predica, deoarece ei urmau să primească ajutorul necesar pentru a se achita de această misiune. Isus le-a spus în continuare: „Veţi primi putere cînd spiritul sfînt va veni peste voi şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului“ (Fapte 1:6–8). Călăuziţi de spiritul sfînt, discipolii lui Isus, urmau să înţeleagă în cele din urmă că Regatul avea să fie un guvern ceresc (Ioan 16:12, 13). Cu timpul, faptele referitoare la Regat urmau să fie predicate „pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului“.

8. Ce succes a cunoscut lucrarea de predicare în secolul întîi?

⁸ Acei martori s-au achitat cu succes de misiunea lor. Bineînţeles, ei au beneficiat de ajutorul lui Iehova şi de sprijinul glorificatului Isus Cristos (Fapte 8:1–8; 11:19–21). Din acest motiv Pavel a putut pe drept cuvînt să afirme, încă din anii 60/61 e.n., că vestea bună fusese deja „predicată în toată creaţia care este sub cer“. — Coloseni 1:23

9. Ce lucrare principală trebuie să îndeplinească adunarea creştină?

⁹ Iată ce putem citi referitor la lucrarea de depunere a mărturiei: „Proclamarea evangheliei nu este (...) [doar] una dintre multele activităţi în care se angajează Biserica N[oului] T[estament], ci este activitatea ei fundamentată, esenţială (...) Observaţi că Isus nu a spus [în Fapte 1:8]: «Veţi depune mărturie despre mine», ci: «Va trebui să fiţi martorii mei.» Folosirea verbului «a fi» are în acest context o importanţă pe care trebuie să o privim cu multă şi reală seriozitate. Această expresie [în limba greacă] nu indică numai ceea ce urma să facă Biserica, ci ceea ce urma să fie ea (...) Biserica lui Isus Cristos este (...) o instituţie care depune mărturie“ (Pentecost and the Missionary Witness of the Church‚ de Harry R. Boer, paginile 110—114). Principala lucrare a adevăratei adunări creştine constă deci în activitatea de depunere a mărturiei.

Prin providenţa divină

10, 11. (a) Cum erau organizaţi predicatorii Regatului în primul secol? (b) Ce s-a întîmplat la ivirea unor situaţii noi?

¹⁰ Predicatorii din secolul întîi, ai Regatului, primeau îndrumarea necesară de la un colegiu central. În cadrul organizaţiei existau bătrîni călători, iar diversele sarcini din interiorul adunării şi le asumau supraveghetorii şi slujitorii auxiliari (Fapte 15:1, 2, 22–36; Filipeni 1:1). Ce se întîmpla însă atunci cînd apărea o situaţie nouă?

¹¹ Să vedem ce s-a întîmplat în anul 33 e.n., la scurt timp după sărbătoarea Zilei a Cincizecea. Evreii care vorbeau limba greacă începuseră să murmure împotriva evreilor care vorbeau limba ebraică, „deoarece văduvele lor erau neglijate la distribuirea zilnică“. Pentru rezolvarea acestei probleme, apostolii au numit „şapte bărbaţi care să aibă bună mărturie“, pentru a se ocupa cu această distribuire de alimente (Fapte 6:1–8). Iată ce citim în acest sens: „La început, judecînd după ce mi se spune, cei ‘şapte’ fuseseră puşi deoparte numai pentru a veghea ca mesele zilnice servite în comun să fie împărţite fără părtinire. Evident, pe măsură ce nevoile creşteau, urmau să li se încredinţeze şi alte sarcini, deoarece, deşi principiile noii credinţe erau imuabile, structura şi explicaţiile prin care acestea urmau să fie stabilite şi extinse cu cea mai mare eficacitate aveau să fie încredinţate înţelepciunii şi experienţei practice a generaţiilor succesive (...) Adaptarea şi modificarea detaliilor neesenţiale (...) sînt absolut necesare în orice organizaţie de proporţii.“ — Hours With the Bible (Ore împreună cu Biblia [engl.]), New Testament Series, volumul II, de Cunningham Geikie.

12. (a) Ce a contribuit la progresul creştinismului din primul secol? (b) Unde şi cum au căpătat discipolii lui Isus numele de creştini?

¹² Progresul pe care l-a cunoscut în primul secol creştinismul a fost favorizat de încrederea, susţinută prin rugăciune, pe care o aveau creştinii în Dumnezeu, ca şi de „înţelepciunea şi experienţa practică“ de care dădea dovadă colegiul central. Şi, cu siguranţă, întîmplările de atunci s-au petrecut datorită providenţei lui Dumnezeu. De exemplu, se spunea că primii discipoli ai lui Isus aparţineau „Căii“ (Fapte 9:1, 2). Este posibil însă că în Antiohia siriană, „prin providenţa divină au primit discipolii (...) numele de creştini“ deja din anul 44 e.n. (Fapte 11:26). Ei au acceptat cu promptitudine acest nume dat de Dumnezeu. — 1 Petru 4:16.a

13. Asemenea Martorilor lui Iehova de astăzi, care folosesc metode moderne de editare, ce au folosit creştinii din primul secol în lucrarea lor de predicare?

¹³ Pe vremea primilor creştini au existat şi alte lucruri care s-au produs datorită providenţei divine. De exemplu, aşa cum Martorii lui Iehova de astăzi folosesc metode moderne de editare, creştinii din primul secol au fost pionieri în domeniul utilizării codexului, un veritabil avantaj pentru predicatorii zeloşi ai Regatului. Iată ce scrie în acest sens C. C. McCown: „Cărţile religioase ale creştinilor, atît Vechiul Testament cît şi scrierile noi (...) nu fuseseră scrise pentru a fi citite de bogătaşi în momentele lor de odihnă. Oamenii care lucrau din greu în afaceri doreau să reţină dintr-o carte cît mai multe lucruri. Aceştia, împreună cu creştinii misionari zeloşi, doreau să dea dovezi, referindu-se cu rapiditate la un text sau altul, fără a fi nevoiţi să deruleze metri întregi de papirus.“ — Extrase din The Biblical Archaeologist Reader‚ pagina 261.

14. În ce condiţii erau gata să predice apostolii lui Isus?

¹⁴ Posibilitatea de a da dovezi, „referindu-te cu rapiditate la un text sau altul“, era foarte importantă, ţinînd cont de metodele de predicare a Regatului pe care le foloseau creştinii din primul secol. Uneori ei depuneau o mărturie incidentală, aşa cum fac deseori şi Martorii lui Iehova de astăzi. Iată ce s-a scris despre acest lucru: „Una dintre trăsăturile caracteristice ale predicării apostolilor era caracterul ei spontan. Apostolul nu aştepta o împrejurare extraordinară. Singura ocazie cînd ar fi putut să predice înaintea autorităţilor era împrejurarea cînd, ca şi Pavel înaintea lui Felix, era închis şi dus înaintea unui demnitar, pentru a da explicaţii cu privire la sine şi pentru a se apăra de acuzaţia că ar fi încălcat legea. El nu era lipsit de ocazii [de a predica]; acestea i se ofereau în închisoare, pe străzi, sau în locuinţele sărăcăcioase, unde i se oferea adăpost noaptea (...) El considera că mesajul său se adresează cu precădere persoanelor singulare, dar era în aceeaşi măsură dispus să-l prezinte înaintea unei mulţimi. El se simţea în largul său, indiferent de cei cărora le vorbea. El nu a uitat exemplul lui Cristos (...) pentru care un drum prăfuit, o stradă aglomerată sau un ţărm pietros din Galileea iudaică îndeplineau rolul de portic.b (...) Apostolii n-au uitat faptul că imediat după ce s-au alăturat lui Isus, au primit din partea lui instrucţiuni speciale cu privire la întrebuinţarea celor mai bune metode de predicare a doctrinelor sale, că el a consolidat aceste prime învăţături prin altele şi le-a arătat, exact înainte de ridicarea la cer, că lumea va fi teritoriul lor, iar fiecare creatură auditoriul lor.“ — History of the Christian Church (Istoria Bisericii Creştine), de John F. Hurst, volumul I, pagina 96.

„Din casă în casă“

15. Cum efectuau apostolii lucrarea de predicare după sărbătoarea Zilei a Cincizecea a anului 33 e.n.?

¹⁵ În anul 33 e.n., după Ziua a Cincizecea, discipolii lui Isus foloseau deja o excelentă metodă de predicare a „veştii bune“. Ce au făcut apostolii după ce au fost persecutaţi şi dezonoraţi din cauza numelui lui Isus Cristos? Iată ce: „În fiecare zi, în templu şi din casă în casă‚ ei continuau fără încetare să dea învăţătură şi să anunţe vestea bună despre Cristos Isus!“ (Fapte 5:41, 42). Da, apostolii depuneau mărturie din casă în casă.

16. Asupra cărei forme de predicare i-a instruit Pavel pe bătrînii din Efes?

¹⁶ Mai tîrziu, apostolul Pavel a putut să le amintească bătrînilor din Efes: „Nu m-am reţinut să vă spun nici unul dintre lucrurile care vă erau de folos, nici să vă învăţ în public şi din casă în casă‚ ci am depus mărturie temeinică atît iudeilor cît şi grecilor despre căinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Cristos (Fapte 20:20, 21). Pavel nu se referă prin aceste cuvinte la faptul că i-ar fi învăţat pe bătrîni în casele lor, ci, mai degrabă, cu prilejul mărturiei pe care a depus-o evreilor şi grecilor necredincioşi referitor la căinţa faţă de Iehova şi la credinţa în Isus Cristos. În mod sigur, Pavel îi instruise şi pe aceşti bătrîni cu privire la modul în care trebuia depusă mărturia din casă în casă.

17. Ce au scris numeroşi biblişti referitor la serviciul din casă în casă pe care îl efectua Pavel în Efes?

¹⁷ Iată cîteva consideraţii referitoare la serviciul divin al apostolului Pavel: „Pavel făcuse o practică generală din a se afla în lucrare de la răsăritul soarelui pînă la orele 11 dimineaţa (Fapte 20:34, 35) — oră la care Tyrannus îşi termina orele de predare; apoi de la 11 dimineaţa pînă la 4 după amiază, Pavel predica în sală, se întreţinea cu colaboratorii săi şi discuta în particular cu aceia care se interesau de creştinism şi planifica o extindere locală a acestei lucrări; apoi, de la ora 4 după amiază pînă noaptea tîrziu, mergea din casă în casă, îndeplinind serviciul de evanghelizare (Fapte 20:20, 21, 31)“ (A. E. Bailey). Alţi biblişti au scris: „El nu se mulţumea numai cu discursurile care le ţinea în adunarea publică, abţinîndu-se de a folosi orice alt mijloc, ci îşi continua zelos lucrarea minunată în particular şi din casă în casă; el aducea adevărul despre cer în casele şi în inimile efesenilor“ (A. A. Livermore). „El a predicat evanghelia în mod public şi din casă în casă, în oraş şi în toată provincia“ (E. M. Blaiklock). „Este demn de reţinut faptul că acest predicator prin excelenţă predica din casă în casă, iar vizitele sale nu erau nişte simple vizite amicale.“ — A. T. Robertson.

18. (a) De ce putem spune că serviciul sacru pe care Martorii lui Iehova îl efectuează astăzi din casă în casă are un solid fundament biblic? (b) Urmînd exemplul lui Isus şi al primilor săi discipoli, unde şi cum predică Martorii lui Iehova mesajul despre Regat?

¹⁸ În anul 33 e.n. apostolii lui Isus depuneau mărturie din casă în casă. Această activitate făcea parte din serviciul sacru efectuat de Pavel în Efes şi, fără îndoială, şi în alte locuri. Serviciul sacru pe care Martorii lui Iehova îl efectuează din casă în casă are deci un solid fundament biblic. Acest lucru este valabil şi pentru celelalte metode variate pe care le folosesc ei pentru răspîndirea mesajului despre Regat. Iată afirmaţiile interesante pe care le face o enciclopedie, cu privire la această activitate: „Domnul nostru şi apostolii săi predicau pretutindeni unde puteau fi adunaţi oameni. Coasta unui deal, malul mării sau ţărmul unui rîu, strada, casele particulare, porticul templului, sinagoga evreiască şi multe alte locuri reprezentau tot atîtea bune posibilităţi de predicare a evangheliei“ (Cyclopedia de McClintock şi Strong, volumul VIII, pagina 483). Urmînd exemplul lui Isus şi al primilor săi discipoli, Martorii lui Iehova predică mesajul despre Regat „pe străzi, în case particulare (...) şi în multe alte locuri“. De exemplu, ei îşi oferă periodicele (această revistă şi Treziţi-vă!) pe stradă, dar sînt bine cunoscuţi în special datorită activităţii lor din casă în casă.

19. Cum sînt luate hotărîrile referitoare la metodele de predicare pe care le întrebuinţează astăzi Martorii lui Iehova?

¹⁹ Aspectele esenţiale ale serviciului sacru pe care îl îndeplinesc astăzi Martorii lui Iehova au fost bine stabilite încă din primul secol. Mai mult decît atît, este absolut normal ca, astăzi, Colegiul Central — format din creştini unşi de spirit — să stabilească metodele de predicare corespunzătoare timpului nostru. Aceste decizii se bazează în parte pe înţelepciunea şi experienţa practică a acestor bărbaţi. Totuşi ei iau aceste hotărîri urmînd exemplul Colegiului Central al creştinilor din primul secol. Prin intermediul rugăciunii, ei cer să fie îndrumaţi de Dumnezeu şi de spiritul său sfînt, iar pentru a stabili cele mai optime metode de predicare în aceste „zile din urmă“, ei recurg la exemplele biblice. — 2 Timotei 3:1; Fapte 15:23, 28.

20. (a) De ce sîntem siguri că Iehova aprobă metodele de predicare folosite de Martorii lui Iehova? (b) Ce atitudine trebuie să aibă toţi slujitorii lui Iehova faţă de lucrarea de predicare a Regatului?

²⁰ Evident, metodele de predicare pe care le folosesc Martorii lui Iehova sînt rezultatul providenţei divine, deoarece Dumnezeu a încununat aceste eforturi cu multe succese şi binecuvîntări (Proverbe 10:22). O mare mulţime de bărbaţi şi femei aderă la închinarea adevărată şi se alătură rămăşiţei formate din discipolii unşi de spirit ai lui Isus Cristos. Ei constituie singura organizaţie care onorează numele sfînt al lui Iehova şi care predică fără teamă vestea bună despre Regatul stabilit acum în cer. Acum, cînd acest sistem se apropie de sfîrşit, fie ca toţi slujitorii lui Iehova să continue să participe activ la lucrarea de formare de discipoli! Această lucrare pretinde din partea noastră fidelitate, deoarece adevăraţii creştini trebuie să fie, incontestabil, nişte predicatori ai Regatului.

[Note de subsol]

Aţi înţeles?

◼ De ce trebuie predicat astăzi mesajul Regatului pe tot pămîntul?

◼ Ce lucrare primordială trebuie să îndeplinească creştinii adevăraţi?

◼ De ce se poate afirma că în mijlocul Martorilor lui Iehova lucrurile se petrec datorită providenţei divine?

◼ Pe ce fundament stabil se bazează predicarea din casă în casă pe care o efectuează astăzi Martorii lui Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Isus le-a spus discipolilor săi: ‘Mergeţi, faceţi discipoli.’ Îndeplineşti şi tu cu zel această importantă lucrare a adevăraţilor creştini?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Predici cu regularitate din casă în casă? Primii apostoli ai lui Isus au făcut lucrul acesta. Pavel, un predicator zelos al Regatului, făcea şi el acelaşi lucru