Jubileul creştin îşi atinge apogeul în Mileniu

1. Ce sărbătoare nu au încercat să restabilească membrii Republicii Israel, şi de ce?

CHIAR în cadrul Republicii Israel, proclamată în 1948, numeroşii evrei care se consideră a fi sub Legea mozaică nu au restabilit celebrarea Jubileului, iar dacă ar încerca s-o facă, s-ar confrunta cu multe complicaţii. În primul rînd, ar rezulta dificultăţi economice considerabile, întrucît este vorba de probleme de proprietate. În al doilea rînd, Republica Israel nu ocupă întregul teritoriu locuit în antichitate de cele douăsprezece triburi. În fine, nu mai există nici templu, nici mare preot provenit din tribul lui Levi, întrucît nu mai este posibilă stabilirea apartenenţei tribale.

2. Cum au început deja anumiţi creştini să celebreze un Jubileu prefigurat de către cel din Israelul antic?

² Atunci cine se poate bucura de binecuvîntările care decurg din celebrarea Jubileului? Ne aducem aminte că Jubileul antic era un an de sărbătoare a libertăţii. Israeliţii care se vînduseră ca sclavi erau eliberaţi iar terenurile moştenite erau restituite (Levitic 25:8–54). În articolul precedent am observat că această dispoziţie a luat sfîrşit odată cu legămîntul Legii mozaice, în anul 33 e.n. (Romani 7:4, 6; 10:4). Atunci a intrat în vigoare un legămînt nou, în virtutea căruia Dumnezeu putea ierta păcatele celor care exercitau credinţă, îi putea unge cu spirit sfînt şi adopta ca fii, pentru ca să trăiască în ceruri (Evrei 10:15–18). Dar aceia care beneficiază în acest fel de aranjamentul noului legămînt constituie o „turmă mică“ de 144 000 de oameni „care au fost cumpăraţi de pe pămînt“. Cum pot deci să obţină eliberarea prefigurată de Jubileu acele milioane de alţi creştini fideli? — Luca 12:32; Apocalips 14:1–4.

O jertfă pentru toţi!

3. Cît de eficace este jertfa lui Isus, şi de ce durată sînt foloasele ce rezultă din ea?

³ În timpurile precreştine, foloasele care decurgeau din Ziua anuală a ispăşirii, nu durau decît un an de zile. Foloasele care decurg din jertfa de răscumpărare a Domnului nostru Isus Cristos sînt continue, adică durează etern. Astfel, adevăratul Mare Preot, Isus, nu este constrîns să devină din nou om, să se aducă jertfă pe sine însuşi şi să se reîntoarcă în cer pentru a prezenta an de an valoarea jertfei sale în Locul Preasfînt al lui Iehova Dumnezeu. Scripturile declară: „Cristos, din moment ce a fost ridicat dintre morţi, nu mai moare; moartea nu mai are autoritate asupra lui.“ — Romani 6:9; Evrei 9:28.

4, 5. (a) Ce efect a avut aplicarea jertfei lui Isus începînd de la sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n.? (b) De unde deducem că jertfa lui Cristos va fi aplicată unui număr mult mai vast de persoane?

⁴ Din acest motiv, în anii care au urmat după sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n., atunci cînd oamenii care credeau deveneau discipoli născuţi de spirit ai glorificatului Isus Cristos, ei începeau să celebreze Jubileul creştin. Dat fiind că erau „eliberaţi de legea păcatului şi a morţii“, ei se bucurau de o libertate cu efect fortifiant (Romani 8:1, 2). Mai mult decît atît, ei proclamau mesajul creştin, astfel încît şi alţii să poată obţine iertarea păcatelor, să fie unşi de spirit şi să devină fii spirituali ai lui Dumnezeu. Dar înseamnă oare lucrul acesta că o persoană care nu face parte din acest grup limitat de 144 000 nu poate obţine astăzi o eliberare aducătoare de bucurie?

⁵ Referitor la această chestiune sînt semnificative cuvintele apostolului Pavel relatate în Romani 8:19–21: „Aşteptarea nerăbdătoare a creaţiei aşteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu. Căci creaţia a fost supusă inutilităţii [fiind păcătoasă şi incapabilă să elimine păcatul].“ Apoi Pavel scoate în relief faptul că există speranţa „că însăşi creaţia va fi şi ea eliberată din sclavia descompunerii, ca să aibă glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“. Prin urmare, această libertate nu este limitată numai la cei care devin ‘copii ai lui Dumnezeu’ în cer, fapt demonstrat de cuvintele bine cunoscute din Ioan 3:16. Şi, după cum am menţionat deja, chiar Ioan, un apostol uns de spiritul sfînt, a declarat că Cristos a murit „pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi“. — 1 Ioan 2:2.

1919 — o eliberare iniţială

6, 7. Ce fel de eliberare a fost proclamată începînd din 1919 şi de ce tocmai din acel an?

⁶ În timpurile moderne, membrii unşi care celebrează Jubileul creştin au declarat vestea bună a eliberării îndeosebi începînd din anul 1919. Dacă nu erai încă născut la acea dată, s-ar putea să te întrebi: ‘De ce tocmai din acel an 1919?’ Această chestiune o vom examina acum, păstrînd în minte faptul că este implicată aici bucuria eliberării tale.

⁷ Cu decenii înainte de această dată, slujitorii unşi ai lui Iehova începuseră să răspîndească adevărurile biblice prin intermediul unor publicaţii cum ar fi celebrele Studies in the Scriptures, 1886—1917 (Studii în Scripturi), apărute în mai multe volume. Ei distribuiseră, de asemenea, un mare număr de broşuri şi foi volante foarte instructive. În timpul primului război mondial ei au cunoscut o perioadă de opoziţii, încercări şi cernere, iar activitatea lor s-a încetinit. Dar în 1919, rămăşiţa unsă a reînceput să proclame adevărurile biblice cu un zel înnoit. Aşa cum în anul 30 e.n. Isus a putut spune că fusese uns ca să predice „captivilor eliberarea şi orbilor recăpătarea vederii“, la fel puteau spune aceşti membri unşi moderni. După un congres emoţionant, care a avut loc între 1 şi 7 septembrie 1919,a ei s-au angajat cu toate forţele să predice adevăruri care au eliberat nenumărate persoane. — Luca 4:18.

8, 9. În ce sens au fost eliberaţi mulţi oameni, şi ce instrumente au fost utilizate pentru a proclama această eliberare?

⁸ Să examinăm, de exemplu, publicaţia biblică intitulată The Harp of God, 1921 (Harfa lui Dumnezeu), care prezenta o serie de adevăruri fundamentale ca şi cum ar corespunde celor zece coarde ale unei harpe. Cartea recunoştea faptul că multă vreme „mulţi s-au temut să studieze Biblia“ deoarece fuseseră învăţaţi că „pedeapsa celor răi (. . .) este chinul sau tortura eternă într-un iad de foc şi pucioasă care nu se stinge niciodată“. Cititorii acestei cărţi, care a apărut într-un tiraj de aproape şase milioane de exemplare, au aflat că această doctrină „nu poate fi adevărată din cel puţin patru motive distincte: (1) pentru că este iraţională, (2) pentru că este în contradicţie cu ideea de dreptate, (3) pentru că este contrară principiului iubirii, (4) pentru că este totalmente nescripturală“. Vă puteţi imagina ce eliberare au resimţit acele persoane care fuseseră crescute în teama de chinurile eterne ale iadului sau de suferinţele purgatoriului!

⁹ Într-adevăr, predicarea plină de zel a adevărurilor biblice, înfăptuită în întreaga lume de către aceşti slujitori unşi, a eliberat multe persoane care fuseseră sclave ale învăţăturilor false, ale superstiţiilor şi practicilor nescripturale (cum ar fi, de exemplu, cultul strămoşilor, frica de spiritele rele sau fantome precum şi exploatarea practicată de clerici). Este suficient să ne amintim chiar şi numai titlurile cîtorva dintre aceste publicaţii pentru a înţelege efectul eliberator pe care l-au exercitat ele asupra a milioane de persoane.b În acest fel s-au verificat cuvintele lui Isus care spusese că discipolii săi ‘aveau să facă lucrări mai mari’ decît ale sale (Ioan 14:12). În comparaţie cu lucrarea preliminară de eliberare spirituală pe care a înfăptuit-o Isus, predicînd „captivilor eliberarea“, slujitorii moderni ai lui Dumnezeu au realizat cu mult mai mult, deoarece prin lucrarea lor au primit mărturie milioane de persoane din lumea întreagă.

10. Din ce motiv ne putem aştepta la o altă eliberare, cu mult mai mare, în viitor?

¹⁰ Dar să ne amintim că, în secolul I, în acea zi de sărbătoare a Zilei a cincizecea a anului 33 e.n. a început şi o altă eliberare. Atunci a început Jubileul creştin pentru membrii „turmei mici“; păcatele lor au fost iertate, fapt care le deschidea perspectiva de a deveni „fii ai lui Dumnezeu“ în ceruri. Care este însă situaţia în epoca noastră? Ar putea oare milioanele de creştini care s-au dedicat lui Dumnezeu, dar nu fac parte din „turma mică“, să fie şi ei eliberaţi din sclavia păcatului şi să celebreze în acest fel un grandios Jubileu? Da, acest fapt a fost arătat de apostolul Petru atunci cînd a vorbit despre „timpurile restabilirii tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor săi profeţi din vechime“. — Fapte 3:21.

Un Jubileu pentru milioane de oameni

11. Cum ne dă de înţeles capitolul 25 din Levitic că putem spera într-o eliberare care îi vizează nu numai pe israeliţii spirituali?

¹¹ Să remarcăm faptul că, în capitolul 25 din Levitic, Iehova reaminteşte de două ori israeliţilor că, din punctul său de vedere, ei erau „sclavii“ săi pe care îi eliberase din Egipt (Versetele 42 şi 55). Acest capitol care vorbeşte despre Jubileu menţionează, de asemenea, pe „imigranţi“ şi pe „cei care locuiesc ca străini împreună cu tine“. Acestora le corespunde „marea mulţime“ din prezent, care participă împreună cu israeliţii spirituali la proclamarea veştii bune creştine.

12. Ce eveniment fericit a avut loc începînd din 1935?

¹² Din 1935, „păstorul excelent“ Isus Cristos le-a asociat rămăşiţei unse în activitate şi pe aşa-numitele „alte oi“. El avea ‘să le aducă’ pentru a forma „o singură turmă“, sub „un singur păstor“ (Ioan 10:16). Astăzi există milioane de „alte oi“. Dacă faci parte din această mulţime fericită, eşti deja considerat drept în calitate de prieten al lui Dumnezeu, iar ca membru al creaţiei umane nutreşti speranţa de a fi ‘eliberat din sclavia descompunerii’, atunci cînd vor sosi „timpurile restabilirii tuturor lucrurilor“ pe pămînt. Aceasta este o speranţă care nu va rămîne neîmplinită. — Romani 8:19–21; Fapte 3:20, 21.

13. Ce binecuvîntare care va avea loc după marele necaz trebuie să remarcăm în mod deosebit?

¹³ După ce i-a văzut pe cei 144 000 care celebrează Jubileul creştin, bucurîndu-se de speranţă cerească, apostolul Ioan descrie o „mare mulţime“: „Aceştia sînt cei care vin din necazul cel mare şi ei şi-au spălat robele şi le-au albit în sîngele Mielului. De aceea stau ei în faţa tronului lui Dumnezeu şi îi aduc un serviciu sacru, zi şi noapte, în templul său.“ — Apocalips 7:14, 15.

14, 15. De ce membrii „marii mulţimi“ au un motiv deosebit de a se bucura încă de pe acum?

¹⁴ Încă de pe acum, înainte de marele necaz, aceste persoane exercită credinţă în sîngele vărsat de Isus şi primesc astfel binecuvîntările care decurg din moartea sa de jertfă. Pe lîngă aceasta, ei se bucură deoarece au fost eliberaţi din Babilonul cel Mare, deoarece posedă o conştiinţă curată înaintea lui Iehova Dumnezeu şi au privilegiul să ia parte la împlinirea cuvintelor din Matei 24:14, predicînd vestea bună a Regatului înainte de a veni sfîrşitul.

¹⁵ Dar ce se poate spune referitor la speranţa membrilor „marii mulţimi“ de a fi eliberaţi de imperfecţiunea şi de păcatul moştenit? Este oare aproape timpul cînd va avea loc această eliberare? Isus Cristos a vorbit despre o generaţie de oameni care nu va trece înainte de a se împlini toate prezicerile profeţiei sale, şi există motive bine întemeiate să afirmăm că pe pămînt există încă persoane care aparţin acestei generaţii (Matei 24:34). Prin urmare, măreţul final al „încheierii sistemului de lucruri“ este foarte aproape. — Matei 24:3.

Aspecte culminante al Jubileului creştin

16. În ce punct al împlinirii scopului divin ne aflăm şi ce eveniment aşteptăm?

¹⁶ „Războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ se apropie cu paşi repezi, iar rămăşita unsă a „turmei mici“, precum şi „marea mulţime“ de însoţitori fideli ai săi, vor continua să-şi menţină integritatea înaintea lui Iehova Dumnezeu şi să-şi pună încrederea în ocrotirea sa. Ei aşteaptă cu nerăbdare momentul cînd Iehova va repurta o victorie strălucită împotriva tuturor adversarilor săi, victorie care îl va justifica în calitate de Suveran al universului. Ce punct culminant va fi aceasta spre bucuria lor de libertate creştină! — Apocalips 16:14; 19:19–21; Habacuc 2:3.

17. În ce mod vor obţine alte milioane de oameni o eliberare pe parcursul unui grandios Jubileu?

¹⁷ Apoi, regele victorios, Isus Cristos, va domni pe pămîntul curăţat, suveranitatea universală a lui Iehova va fi confirmată, iar Isus Cristos, Regele regilor şi Domnul domnilor va exercita controlul deplin asupra pămîntului. Atunci el va aplica în mod direct meritul jertfei sale în folosul a milioane de oameni, printre care şi morţii readuşi la viaţă, iar toţi aceştia vor avea posibilitatea să exercite credinţă şi să primească cu toată bucuria iertarea păcatelor care le va fi acordată de Dumnezeu prin intermediul lui Cristos. Dovada acestui fapt este evidentă, deoarece Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nici doliu, nici ţipăt, nici durere nu vor mai fi“ (Apocalips 21:3, 4). Aceasta va fi adevărata eliberare!

18. Ce se va întîmpla cu pămîntul în noul sistem de lucruri, în mod asemănător cu ceea ce avea loc în cursul jubileului din antichitate?

¹⁸ În afară de aceasta, pămîntul nu va mai fi controlat, poluat şi ruinat de oameni, de concerne industriale şi guverne omeneşti dominate de lăcomie (Apocalips 11:18). Nu, ci el va fi restituit închinătorilor adevăraţi ai lui Dumnezeu. Aceştia vor avea plăcuta misiune de a lua parte la împlinirea literală a profeţiei lui Isaia: „Şi cu certitudine vor construi case şi le vor ocupa; şi cu certitudine vor planta vii şi le vor mînca rodul. Ei nu vor construi pentru ca altcineva să le ocupe; ei nu vor planta, pentru ca altcineva să mănînce (. . .) Ei nu vor trudi pentru nimic, nici nu vor naşte pentru zbucium; căci ei sînt vlăstarul alcătuit din aleşii lui Iehova“ (Isaia 65:21–25). La sfîrşitul Domniei de o mie de ani va fi dispărut orice urmă a păcatului moştenit şi a imperfecţiunii, iar slujitorii loiali ai lui Dumnezeu de pe pămînt vor celebra apogeul cu care se va încheia Jubileul. În acest fel va fi împlinită lucrarea de eliberare prefigurată prin Jubileu. — Efeseni 1:10.

După apogeul Jubileului

19, 20. În ce fel vor încerca Satan şi demonii lui să-i priveze pe oameni de binecuvîntările care vor rezulta din Jubileul milenar, dar care va fi deznodămîntul?

¹⁹ În Apocalips 20:1–3 se arată că Satan Diavolul, conducătorul hoardelor de demoni, va rămîne inactiv pe toată durata celor o mie de ani în care Cristos va domni asupra omenirii. La sfîrşitul Mileniului, cînd Diavolului şi demonilor săi li se va permite să reintre în scenă pentru scurt timp, ei nu vor găsi pămîntul în starea în care l-au lăsat, ci transformat într-un paradis mondial de o frumuseţe ce nu poate fi descrisă. El va fi ocupat de către membrii fideli ai „marii mulţimi“, precum şi de miliardele de oameni înviaţi pentru care Isus Cristos şi-a oferit viaţa ca preţ de răscumpărare. Cînd Mileniul va lua sfîrşit, Jubileul creştin îşi va fi atins obiectivul de a elibera complet omenirea de efectele păcatului (Romani 8:21). Orice acţiune care ar viza să compromită această stare minunată va fi diabolică şi dezonorantă. Totuşi, Dumnezeul Atotputernic îi va permite Diavolului să încerce un ultim asalt, care va fi plin de disperare şi de o mare îndîrjire. Iată ce este scris in această privinţă în Apocalips 20:7–10, 14:

²⁰ „Şi de îndată ce vor fi luat sfîrşit cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din temniţa sa, şi el va ieşi ca să inducă în eroare naţiunile care sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, Gog şi Magog, ca să le adune pentru război. Numărul acestora este ca nisipul mării. Şi ei au înaintat asupra largului pămîntului şi au înconjurat tabăra celor sfinţi şi oraşul iubit. Dar foc a coborît din cer şi i-a mistuit. Şi Diavolul care i-a indus în eroare a fost azvîrlit în lacul de foc şi sulf.“

21. După încheierea Jubileului creştin, la sfîrşitul Mileniului, ce reacţie a fiilor cereşti ai lui Dumnezeu va aminti de aceea care este descrisă în Iov 38:7?

²¹ Pretutindeni oamenii vor continua să se bucure de adevărata libertate obţinută prin intermediul Jubileului; toate creaturile vor fi libere şi vor aduce onoare Singurului care are numele de Iehova (Psalm 83:18). Aşa va fi pentru totdeauna, deoarece Iehova va continua să-şi împlinească scopurile sale în întregul univers. Atunci cînd a fost creat pămîntul, mai înainte ca pe acesta să fie oameni, „stelele dimineţii scoteau împreună strigăte de bucurie şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau aplaudînd“, la vederea acelui încîntător spectacol (Iov 38:7). Cu cît mai mare va fi bucuria pe care o vor resimţi fiii lui Dumnezeu cînd vor vedea pămîntul populat cu bărbaţi şi femei care, prin integritatea lor, vor fi dovedit că sînt dedicaţi pe deplin Dumnezeului Atotputernic!

22. Care ar trebui să fie atitudinea noastră în armonie cu îndemnul formulat în Psalmul 150:1–6?

²² Examinînd toate aspectele în lumina strălucitoare proiectată asupra Scripturilor, nu putem face altceva decît să tresăltăm de bucurie împreună cu cerurile şi să spunem: Aleluia! Acesta este îndemnul cu care se încheie cartea Psalmilor: „Aleluia! Lăudaţi pe Dumnezeu în sanctuarul său, lăudaţi-l în firmamentul puterii sale, lăudaţi-l în lucrările sale de vitejie, lăudaţi-l în toată grandoarea sa! Lăudaţi-l prin sunetul de corn, lăudaţi-l prin harpă şi citeră, lăudaţi-l prin dans şi tamburină, lăudaţi-l pe corzi şi flaute, lăudaţi-l prin chimvale sonore, lăudaţi-l prin chimvale triumfătoare! Tot ce respiră să-l laude pe Yahve! Aleluia!“ — Psalm 150:1–6, Jerusalem Bible.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ Ce eliberare li s-a adus discipolilor lui Isus la sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n., şi ce a început astfel pentru ei?

◻ De ce există motive să ne aşteptăm la o eliberare mai mare decît cea care a avut loc în secolul întîi?

◻ Ce gen de eliberare se află în curs, începînd din 1919?

◻ Cînd şi în ce fel vor beneficia „alte oi“ de un grandios Jubileu?

◻ Ce aspect va avea pămîntul după apogeul Jubileului?

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Libertatea este proclamată la Cedar Point în 1919

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

„Alte oi“ participă la Jubileu pe parcursul Mileniului