Faceţi totul din consideraţie faţă de vestea bună

„Fac totul din consideraţie faţă de vestea bună, pentru a avea parte de ea cu alţii.“ — 1 CORINTENI 9:23.

1. Ce caracteristică ne este comună tuturor, dar bazele cărui lucru au fost puse de Dumnezeu?

DEŞI ne deosebim unul cu altul în multe privinţe, avem toţi o trăsătură comună. Din cauza moştenirii adamice ne–am născut păcătoşi, înstrăinaţi de Dumnezeul Preaînalt, Iehova (Romani 5:12; Coloseni 1:21). De fapt, apostolul creştin Pavel a scris: „Toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Pentru a fi deci salvaţi, oamenii de orice rasă şi din orice naţiune trebuie să se împace cu Dumnezeu. Şi cît de recunoscători putem fi că Iehova, plin de neasemuită iubire şi de îndurare, a pus bazele împăcării noastre cu el!

2. (a) Ce serviciu a fost încredinţat creştinilor unşi? (b) Din al cui exemplu putem învăţa, şi de ce? (1 Corinteni 11:1).

² În urmă cu nouăsprezece secole, martorilor unşi ai lui Iehova le–a fost încredinţat „serviciul de împăcare“. Iată ce a zis Pavel: „Ca înlocuitori ai lui Cristos, vă rugăm stăruitor: «Împăcaţi–vă cu Dumnezeu»“ (2 Corinteni 5:18–20). Cu ce atitudine a îndeplinit apostolul acest serviciu? „Deşi sînt liber faţă de toţi oamenii“, a spus el, „m–am făcut sclavul tuturor, ca să–i cîştig pe cei mai mulţi“ (1 Corinteni 9:19). Fără îndoială că Pavel a făcut eforturi conştiincioase pentru a–şi prezenta mesajul cu eficacitate, deoarece el a mai spus: „Fac totul din consideraţie faţă de vestea bună, pentru a avea parte de ea cu alţii“ (1 Corinteni 9:23). Aşadar, ce putem învăţa din exemplul lui Pavel?

Cum i–a ajutat pe evreii umili

3. În ce fel era Pavel dispus să facă totul din consideraţie faţă de vestea bună, aşa cum reiese din cazul lui Timotei şi al iudeilor?

³ Educaţia iudaică a lui Pavel şi faptul că el era dispus să facă totul din consideraţie faţă de vestea bună l–au pregătit pentru a–i ajuta pe iudeii umili să–l accepte pe Isus ca Mesia. De exemplu, să ne gîndim la ce a făcut apostolul cînd l–a ales pe Timotei ca tovarăş de călătorie. Timotei, al cărui tată era grec, nu fusese circumcis, asemenea băieţilor iudei (Levitic 12:2, 3). Pavel ştia că iudeii puteau să se poticnească dacă un tînăr necircumcis încerca să–i ajute să se împace cu Dumnezeu. De aceea, pentru a evita ca iudeii sinceri să întîmpine obstacole în a–l accepta pe Isus, ce a făcut Pavel? „L–a luat [pe Timotei] şi l–a circumcis din cauza iudeilor.“ Şi aceasta cu toate că circumcizia nu era necesară pentru creştini. — Fapte 16:1–3.

4. Potrivit textului din 1 Corinteni 9:20, care era obiectivul lui Pavel?

⁴ Astfel, manifestînd interes plin de iubire faţă de ceilalţi iudei, Pavel acţiona din consideraţie faţă de vestea bună. Iată ce a scris el: „Pentru iudei am devenit ca un iudeu ca să–i cîştig pe iudei; pentru cei care sînt sub lege am devenit ca unul care se află sub lege — deşi, personal, nu sînt sub lege — ca să–i cîştig pe cei care sînt sub lege“ (1 Corinteni 9:20). Da, după cum este ilustrat în cazul lui Timotei, Pavel a făcut tot posibilul pentru a–i cîştiga pe evrei, ajutîndu–i să devină creştini. Dar oare tot aşa i–a tratat el şi pe neisraeliţi?

Cum a căutat să–i cîştige pe neisraeliţi

5. Cui a predicat Pavel în Corint, şi care a fost rezultatul?

⁵ După sosirea să în oraşul Corint, în anul 50 e.n., spre toamnă, Pavel a ţinut în fiecare săptămînă cuvîntări în sinagogă, în faţa unui auditoriu format din evrei şi greci convertiţi la iudaism. Dar predicarea sa plină de zel a stîrnit o asemenea împotrivire încît el le–a spus duşmanilor săi: „Sîngele vostru să fie asupra capului vostru. Eu sînt curat. De acum încolo voi merge la oamenii naţiunilor.“ Iehova a binecuvîntat această hotărîre, deoarece „mulţi dintre corintenii care auziră începură să creadă şi să fie botezaţi“ ca creştini. Într–adevăr, într–o viziune Domnul l–a îndemnat pe Pavel să persevereze în acel teritoriu şi i–a spus: „Am mulţi oameni în acest oraş.“ — Fapte 18:1–10.

6. Ce anume l–a determinat pe Pavel să se intereseze de cei care proveneau din medii diferite de al său?

⁶ Dorinţa sinceră de a–i cîştiga la creştinism pe neisraeliţi l–a îndemnat pe Pavel să se intereseze şi de persoanele care proveneau din medii foarte deosebite de al lui. „Pentru cei care sînt fără lege am devenit ca unul fără lege, deşi eu nu sînt fără lege faţă de Dumnezeu, ci sub lege faţă de Cristos, ca să–i cîştig pe cei care sînt fără lege“ (1 Corinteni 9:21). În ce fel căuta apostolul să–i cîştige pe neisraeliţi?

7. În ceea ce priveşte circumcizia, de ce era situaţia lui Tit deosebită de cea a lui Timotei?

⁷ Cînd s–a dus la Ierusalim, în jurul anului 49 e.n., pentru a fi prezent la importanta întrunire a Colegiului central al congregaţiei creştine, el era însoţit de discipolul grec Tit. În faţa fraţilor adunaţi Pavel a prezentat un raport al lucrării sale de predicare în mijlocul oamenilor din naţiuni, iar ulterior a scris: „Nici măcar Tit, care era cu mine, nu a fost constrîns să se circumcidă, cu toate că era grec“ (Galateni 2:1–3). Spre deosebire de Timotei, Tit şi–a efectuat serviciul îndeosebi în mijlocul oamenilor necircumcişi ai naţiunilor. Deci, în cazul său nu s–a ridicat problema circumciziei. — 2 Corinteni 8:6, 16–18, 23; 12:18; Tit 1:4, 5.

8. Cum a depus Pavel mărturie în Atena?

⁸ Depunînd mărturie în Atena, Pavel a demonstrat din nou că făcea totul din consideraţie faţă de vestea bună. Ţinînd seama de modul de a gîndi al locuitorilor din capitala Greciei, el le–a vorbit despre Dumnezeul necunoscut lor şi a citat cuvintele poeţilor lor, Aratus şi Cleante: „Căci şi noi sîntem descendenţii săi.“ Astfel, apostolul căuta să–i ajute pe ascultătorii săi să priceapă că ’nu ar trebui să–şi imagineze că Fiinţa Divină ar fi (. . .) asemănătoare cu ceva sculptat prin arta şi ingeniozitatea omului‘. În plus, Pavel le–a explicat că „Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei asemenea ignoranţe, însă îi spune acum omenirii ca toţi, de pretutindeni, să se căiască.“ Cu eficacitate, el le–a îndreptat atenţia spre ’Domnul cerului şi al pămîntului‘ — Iehova. Care a fost rezultatul? „Unii oameni i s–au alăturat şi au devenit credincioşi“ (Fapte 17:22–34). Da, metodele lui Pavel au avut succes!

9. În ce fel a devenit Pavel ’slab pentru cei slabi‘ şi de ce?

⁹ „Pentru cei slabi am devenit slab ca să–i cîştig pe cei slabi“, a zis Pavel (1 Corinteni 9:22a). Deşi folosea un limbaj viguros, apostolul lua în considerare credinţa slabă a unor evrei şi neisraeliţi din congregaţie. Pe creştinii din Roma i–a îndemnat spunînd: „Primiţi–l pe omul care are slăbiciuni în credinţă, dar nu ca să luaţi hotărîri asupra îndoielilor lăuntrice.“ În loc să facă pe judecătorul, Pavel a spus: „Să urmărim lucrurile care favorizează pacea şi pe acelea care sînt spre edificare reciprocă“ (Romani 14:1, 13, 19). Iată sfatul dat de el: „Noi însă care sîntem tari trebuie să purtăm slăbiciunile celor care nu sînt tari şi să nu ne plăcem nouă înşine“ (Romani 15:1). Conştient că trebuie să–şi adapteze modul de a vorbi şi a acţiona astfel încît să–i ajute pe alţii, el a scris: „Am devenit orice pentru oameni de orice fel.“ — 1 Corinteni 9:22; Galateni 3:28

Deveniţi predicatori mai iscusiţi

10. Cum putem să–l imităm astăzi pe Pavel?

¹⁰ Martorii actuali ai lui Iehova trebuie să–l imite pe Pavel, aşa cum el l–a imitat pe Cristos (1 Corinteni 11:1). Apostolul era un predicator iscusit, care avea spirit de misionar. Poate că aşa stau lucrurile şi în cazul nostru, chiar dacă împrejurările nu ne permit, poate, să facem serviciul în străinătate. Asemenea lui Pavel, trebuie să „facem totul din consideraţie faţă de vestea bună, pentru a avea parte de ea cu alţii“ (1 Corinteni 9:23). Dar cum putem să devenim mai iscusiţi în lucrarea care constă în a proclama Regatul şi a face discipoli? — Matei 28:19, 20.

11. În calitate de slujitor creştin, de ce trebuie să–ţi îmbunătăţeşti spiritul de observaţie?

¹¹ Străduieşte–te să–ţi îmbunătăţeşti spiritul de observaţie. Dacă ştii să observi, poţi înţelege multe lucruri care te vor ajuta să–ţi adaptezi modul de prezentare a veştii bune în funcţie de persoanele pe care le ai în faţă. De exemplu, dacă depui mărturie în oraş, poţi observa cum arată încuietoarea la uşă, eventualele ornamente religioase sau lozincile afişate în ferestre. Aceste lucruri te pot ajuta să depui mărturie într–un mod care să sensibilizeze inima locatarilor unor asemenea case. Fără îndoială că Pavel ştia să observe. La Atena, el s–a folosit de altarul „unui Dumnezeu necunoscut“ ca punct de atracţie în excelenta sa mărturie referitoare la „Dumnezeul care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea“ (Fapte 17:22–25). Tu ai putea face lucruri asemănătoare în serviciul tău sacru.

12. Ce rol are discernămîntul în serviciul nostru sacru?

¹² În serviciul sacru foloseşte–te de discernămînt. Nu te descuraja dacă cineva, la început, refuză cu îndîrjire să deschidă uşa şi să–ţi vorbească. În loc să baţi în retragere în faţa unei priviri aspre, dă dovadă de amabilitate, şi foloseşte–ţi discernămîntul. Străduieşte–te să–ţi adaptezi mărturia în funcţie de împrejurări. O rugăciune, chiar dacă este scurtă, te poate ajuta să spui ceva ce să atingă coarda sensibilă a interlocutorului. — Compară cu Neemia 2:4–6.

13. Cum am putea să manifestăm consideraţie faţă de cei cărora le depunem mărturie?

¹³ Să manifeşti consideraţie faţă de alţii. În această privinţă se pot face multe lucruri pentru vestea bună. De exemplu, dacă manifeşti consideraţie, nu vei reţine mult timp la uşă persoanele în vîrstă sau bolnave. Ai putea să le propui să staţi de vorbă în casă, unde ar putea sta mai comod. Sau ai putea hotărî că, date fiind împrejurările respective, este mai bine să–ţi scurtezi vizita. În orice caz, să manifeşti consideraţie. Fă–i să vadă că te preocupă binele lor! — Matei 9:35, 36.

14. Cum putem să–i facem să se simtă la largul lor pe cei care ne ascultă cînd le depunem mărturie?

¹⁴ Să vorbeşti în aşa fel încît cei care te ascultă să se simtă la largul lor. Începe cu un salut prietenos, folosit în regiunea respectivă (Matei 10:12). Să ţii seama de temerile şi de prejudecăţile pe care le pot avea cei în cauză. Să vorbeşti politicos şi cordial. Aceasta îţi va ajuta să–l convingi pe locatarul casei că te afli acolo pentru a–l ajuta şi să nu ai gînduri ascunse.

15. De ce este bine să explicăm cine sîntem şi motivul pentru care am venit la uşa casei respective?

¹⁵ Locatarul casei trebuie să ştie cine este cel care îl vizitează şi de ce. Aşadar, explică–i cum se cuvine cine eşti. În unele regiuni, în special în Africa şi Asia, oamenii manifestă un asemenea interes faţă de vizitatori, încît le pun întrebări ca acestea: Cine sînteţi? Unde locuiţi? Sînteţi căsătorit(ă)? Aveţi familie? Pentru a contribui la caracterul plăcut al ocaziei, uzanţa cere să răspunzi la aceste întrebări înainte de a explica scopul vizitei tale. Nu consideră aceste introduceri ca fiind de prisos, ci foloseşte–te de ele pentru a observa persoana respectivă şi a stabili cu ea un contact vizual respectuos.

16. Cum pot întrebările adresate să servească la continuarea conversaţiei cu locatarul casei?

¹⁶ Să pui întrebări adecvate pentru a menţine conversaţia cu locatarul. Chiar dacă expresia feţei sale poate să–ţi spună ceva, este important să cunoşti ce gîndeşte şi ce simte el. În acest scop poţi, folosindu–te cu iscusinţă de întrebări, să–l determini pe interlocutor să se exprime. De exemplu, o doamnă care nu avea copii, dar care iubea mult animalele, a descris astfel vizita unei Martore: „Ceea ce îmi amintesc despre ea este că pe faţa ei surîzătoare domnea pacea. Eram curioasă. Această doamnă m–a întrebat ce anume mă neliniştea cel mai mult cu privire la situaţia mondială. I–am zis că mă îngrijora modul în care omul se poartă cu animalele, iar ea mi–a arătat Isaia 11:6–9, unde se vorbeşte despre animale, care vor trăi cu adevărat în pace. Am vrut să aflu mai mult.“

17. De ce trebuie să acorzi atenţie la ceea ce spune locatarul casei despre propria sa situaţie?

¹⁷ Să acorzi atenţie la ceea ce spune locatarul despre propria sa situaţie, îndeosebi dacă teritoriul este lucrat frecvent. În acest fel, chiar dacă aveţi o conversaţie scurtă, vei afla probabil ceva important cu privire la acea persoană. După ce pleci, notează–ţi pe scurt aceste informaţii pe fişa de activitate din casă în casă. Dar ce faci dacă locatarul pune o întrebare la care nu poţi răspunde? În cazul acesta, vei cerceta publicaţiile Societăţii (Watch Tower) pentru a vedea care este cel mai bun mod de prezentare a veştii bune cu proxima ocazie cînd vei vizita persoana în cauză.

Un exemplu pentru misionari

18. Ce pot să înveţe de la Pavel atît misionarii, cît şi ceilalţi?

¹⁸ Printre cei care fac totul din consideraţie faţă de vestea bună se numără misionarii instruiţi de Şcoala de Misionari Galaad. Ei pot învăţa de la Pavel, care avea un excelent spirit de misionar. De exemplu, el nu voia să creeze obstacole care i–ar fi putut împiedica pe evrei şi pe păgîni să accepte adevărul. De aceea, apostolul era atent la ceea ce mînca şi îi îndemna pe creştinii din Corint să nu îi facă să se poticnească pe alţii prin faptul că ei, creştinii, îşi exercitau dreptul de a mînca anumite alimente (1 Corinteni 8:8, 9). Într–o versiune a Bibliei (New Century Bible), profesorul F.F. Bruce a afirmat următoarele: „În toate chestiunile nesemnificative [cum era mîncarea, despre care se vorbeşte în capitolul 8 (1 Corinteni)], [Pavel] se adaptează obiceiurilor acelora cu care se găsea în acel moment, astfel încît să nu le pună nici un obstacol în cale, ca să–i ’cîştige‘ pentru evanghelie“ (Romani 14:21). În mod asemănător, misionarii care sînt Martori ai lui Iehova nu încearcă să schimbe obiceiurile specifice zonelor în care sînt repartizaţi, deşi ei îi ajută din punct de vedere spiritual pe cei noi să facă schimbările necesare pentru a–i fi plăcuţi lui Dumnezeu. — Romani 12:1, 2.

19. În lucrarea care constă în a face discipoli, ce schimbări ar putea fi necesare să facă: (a) misionarii, şi (b) toţi proclamatorii Regatului?

¹⁹ Cei care încep lucrarea de misionari într–o anumită ţară trebuie să înveţe procedeele şi obiceiurile locale. Aceasta constituie o experienţă care îmbogăţeşte şi îi poate ajuta pe misionari să fie predicatori mai eficienţi. De fapt, pentru a nu–i face să se poticnească pe alţii, poate că este nevoie ca ei să facă schimbări în anumite privinţe, cum ar fi îmbrăcămintea şi aspectul personal. De exemplu, cînd o soră a sosit pentru prima dată în Africa Occidentală în calitate de misionar a constatat că, prin modul în care se farda, ea putea fi uşor etichetată în regiunea respectivă drept o femeie imorală. Pentru a evita ca alţii să–i pună la îndoială motivaţia, ea şi–a schimbat repede felul de a se farda. Fireşte, toţi Martorii lui Iehova trebuie să aibă o judecată sănătoasă în ce priveşte modul de a se îmbrăca şi aspectul, astfel încît să–i ajute spiritul pe alţii. Creştinii, care sînt îndemnaţi ’să nu pună înaintea unui frate o piatră de poticnire‘, ci să urmărească lucrurile prin care se zidesc reciproc, cu certitudine că nu ar dori să poticnească absolut pe nimeni. — Romani 14:13, 19.

20. (a) În rezumat, ce anume ne va ajuta să ’facem totul din consideraţie faţă de vestea bună‘? (b) La ce întrebări trebuie să mai răspundem?

²⁰ Succesul pe care îl avem ca proclamatori ai Regatului depinde în primul rînd de binecuvîntările de la Iehova (1 Corinteni 3:6, 7). Totuşi, şi noi trebuie să depunem eforturi. Să fim deci buni observatori, aşa cum era Pavel în serviciul sacru. Să folosim discernămînt, să manifestăm consideraţie faţă de alţii, să facem în aşa fel încît interlocutorul să se simtă în largul său şi să punem întrebări adevărate pentru a menţine conversaţia. Să ne adaptăm obiceiurile care ar putea să ni se pară ciudate, dar care nu sînt contrare Scripturilor. Da, să ’facem totul din consideraţie faţă de vestea bună, pentru a avea parte de ea cu alţii‘ (1 Corinteni 9:23). Dar ce putem spune despre cei care fac deja parte din fraternitatea noastră creştină? Pe ei cum să–i tratăm?

Cum ai răspunde?

◻ Ce e făcut Pavel pentru a–i ajuta pe evrei să devină creştini?

◻ Cum a căutat Pavel să–i cîştige pe neisraeliţi?

◻ Care sînt unele moduri prin care putem să devenim predicatori mai iscusiţi?

◻ Ce exemplu a dat Pavel misionarilor şi celorlalţi proclamatori ai Regatului?