Rămâneţi fermi de partea libertăţii acordate de Dumnezeu!
„Pentru o asemenea libertate ne-a făcut Cristos liberi. Rămîneţi, aşadar, fermi şi nu vă lăsaţi să fiţi prinşi iarăşi într-un jug al sclaviei.“ — GALATENI 5:1, NW.
1, 2. Cum s-a pierdut libertatea acordată de Dumnezeu?
POPORUL lui Iehova este liber. Dar membrii lui nu caută să fie independenţi de Dumnezeu, deoarece aceasta ar însemna robie faţă de Satan. Ei preţuiesc relaţia lor strînsă cu Iehova şi se bucură în libertatea pe care le-o acordă el.
2 Primii noştri părinţi, Adam şi Eva, au pierdut libertatea acordată de Dumnezeu prin faptul că au păcătuit, devenind sclavi ai păcatului, ai morţii şi ai Diavolului (Geneza 3:1–19; Romani 5:12). Ei bine, Satan a pus întreaga lume pe calea păcatului care duce la distrugere! Dar cei care rămîn fermi de partea libertăţii acordate de Dumnezeu merg pe calea care duce la viaţă eternă. — Matei 7:13, 14; 1 Ioan 5:19.
Eliberare din robie
3. Ce speranţă a oferit Dumnezeu în Eden?
3 Iehova şi-a propus ca oamenii care îi onorează numele să fie liberi de robie faţă de Satan, faţă de păcat şi faţă de moarte. Această speranţă a fost oferită cînd Dumnezeu i-a spus şarpelui folosit de Satan în Eden: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămînţa ta şi sămînţa ei. El îţi va strivi capul, iar tu îi vei strivi călcîiul“ (Geneza 3:14, 15, NW). Isus Cristos, Sămînţa organizaţiei cereşti a lui Iehova, a suferit strivirea călcîiului cînd a murit pe stîlpul de tortură, dar Dumnezeu a furnizat în felul acesta o jertfă de răscumpărare pentru a-i elibera de păcat şi moarte pe oamenii credincioşi (Matei 20:28; Ioan 3:16). La timpul hotărît, Isus va strivi capul lui Satan, şarpele originar. — Apocalipsa 12:9.
4. De ce libertate s-a bucurat Avraam, şi ce i-a promis Iehova?
4 La circa 2 000 de ani după promisiunea făcută în Eden, Avraam, „prietenul lui Iehova“, a ascultat de el şi a părăsit oraşul Ur pentru un alt loc (Iacov 2:23, NW; Evrei 11:8). El a primit, astfel, libertatea acordată de Dumnezeu şi nu a mai trăit ca sclav în lumea lui Satan, alcătuită din religia falsă, politica coruptă şi comerţul lacom. La profeţia edenică, Dumnezeu a adăugat promisiunea potrivit căreia toate familiile şi naţiunile se vor binecuvînta prin intermediul lui Avraam şi al Seminţei sale (Geneza 12:3; 22:17, 18). Avraam a fost liber de condamnare deoarece ‘el şi-a pus credinţa în Iehova, care i-a socotit-o ca dreptate’ (Geneza 15:6, NW). Azi, în mod asemănător, o relaţie strînsă cu Iehova aduce eliberarea acordată de Dumnezeu, şi anume eliberarea de condamnare şi din sclavia faţă de lumea care zace în puterea lui Satan.
O captivantă dramă simbolică
5. De ce împrejurări a fost legată naşterea lui Isaac?
5 Pentru ca Avraam să poată avea o sămînţă, soţia lui sterilă, Sara, i-a dat acestuia pe servitoarea ei, Agar, ca să-i nască un copil. Prin ea, Avraam a devenit tatăl lui Ismael, dar Dumnezeu nu l-a ales pe acesta drept Sămînţa promisă, ci, cînd Avraam avea 100 de ani şi Sara 90, Iehova le-a dat posibilitatea să aibă un fiu pe nume Isaac. Cînd Ismael şi-a bătut joc de Isaac, Agar şi fiul ei au fost alungaţi, lăsîndu-l pe fiul lui Avraam născut de femeia liberă Sara ca sămînţă incontestabilă a lui Avraam. Asemenea lui Avraam, şi Isaac a exercitat credinţă şi s-a bucurat de libertatea acordată de Dumnezeu. — Geneza 16:1–16; 21:1–21; 25:5–11.
6, 7. Despre ce îi convinseseră învăţătorii falşi pe unii creştini galateni, dar ce a explicat Pavel?
6 Aceste evenimente au prefigurat lucruri foarte importante pentru iubitorii libertăţii acordate de Dumnezeu, fapt consemnat în scrisoarea apostolului Pavel către congregaţiile din Galatia, redactată aproximativ între anii 50 şi 52 e.n. Pînă la data aceea corpul de guvernare hotărîse că circumcizia nu era necesară pentru creştini. Însă învăţători falşi îi convinseseră pe unii galateni că aceasta era o trăsătură esenţială a creştinismului.
7 Pavel le-a spus galatenilor că o persoană este declarată dreaptă prin Cristos, nu prin lucrările Legii mozaice (1:1–3:14). Legea nu a anulat promisiunea în legătură cu legămîntul avraamic, ci a scos în evidenţă transgresiunile şi a servit ca tutore care conducea la Cristos (3:15–25). Prin moartea sa, Isus i-a eliberat pe cei care se aflau sub Lege, dîndu-le posibilitatea să devină fii ai lui Dumnezeu. Deci întoarcerea la un aranjament care respecta zile, luni, anotimpuri şi ani însemna întoarcere în sclavie (4:1–20). Apoi Pavel a scris:
8, 9. a) Explicaţi pe scurt cu propriile cuvinte ce a spus Pavel în Galateni 4:21–26. b) În această dramă simbolică, pe cine sau ce reprezintă Avraam şi Sara, şi cine este Sămînţa promisă?
8 „Spuneţi-mi, voi care vreţi să fiţi sub lege: Nu auziţi Legea? De exemplu, este scris că Avraam a dobîndit doi fii, unul [Ismael] de la servitoare [Agar] şi unul [Isaac] de la femeia liberă [Sara]; dar cel de la servitoare a fost născut, într-adevăr, conform cărnii; celălalt, al femeii libere, printr-o promisiune. Aceste lucruri constituie o dramă simbolică; fiindcă aceste femei reprezintă două legăminte, unul [legămîntul Legii] de la muntele Sinai [unde Dumnezeu a inaugurat acel legămînt cu israeliţii], care aduce pe lume copii pentru sclavie şi care este Agar. [Celălalt legămînt a fost cel făcut cu Avraam, privitor la Sămînţa sa.] Acum, această Agar reprezintă Sinaiul, un munte din Arabia, şi ea corespunde Ierusalimului de astăzi, deoarece acesta este în sclavie împreună cu copiii săi [descendenţi ai lui Avraam, ai lui Isaac şi ai lui Iacov]. Dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră“. — Galateni 4:21–26, NW.
9 În această dramă simbolică, Avraam îl reprezenta pe Iehova. „Femeia liberă“, Sara, reprezenta „femeia“ lui Dumnezeu, sau organizaţia sa universală sfîntă. Ea l-a produs pe Cristos, Sămînţa acestei femei simbolice şi a Mai Marelui Avraam (Galateni 3:16). Pentru a arăta oamenilor modul de eliberare de sub închinarea necurată, de sub păcat şi de sub Satan, Isus a predat adevărul şi a demascat religia falsă, dar Ierusalimul şi copiii săi au rămas în robia religioasă deoarece l-au respins (Matei 23:37, 38). Continuatorii evrei ai lui Isus au fost eliberaţi de sub Lege, care evidenţia robia lor faţă de imperfecţiune, păcat şi moarte. Toţi oamenii care îl acceptă pe Isus drept Cel produs de „femeia“ lui Dumnezeu pentru a fi Regele Mesianic şi Eliberatorul care ‘proclamă libertatea captivilor’ sînt, într-adevăr, liberi! — Isaia 61:1, 2, NW; Luca 4:18, 19.
Evitaţi jugul sclaviei
10, 11. Din care jug al sclaviei i-a eliberat Cristos pe continuatorii săi, şi ce corespondenţe pot fi observate azi?
10 Celor care alcătuiesc, împreună cu Cristos, Mai Marele Isaac, sămînţa lui Avraam, Pavel le-a spus: „Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră. . . . Noi, fraţilor, sîntem copii care aparţinem promisiunii, la fel cum a fost Isaac. Dar aşa cum atunci cel care era născut conform cărnii [Ismael] îl persecuta pe cel care era născut conform spiritului [Isaac], tot aşa este şi acum. . . . Noi nu sîntem fiii unei slujitoare, ci ai femeii libere. Pentru o asemenea libertate [faţă de Lege] ne-a făcut Cristos liberi. Rămîneţi, aşadar, fermi şi nu vă lăsaţi să fiţi prinşi iarăşi într-un jug al sclaviei“. — Galateni 4:26—5:1, NW.
11 Dacă unii dintre continuatorii lui Isus s-ar fi supus Legii, însemna că s-ar fi lăsat prinşi într-un jug al sclaviei. Religia falsă este în prezent un jug al sclaviei, iar creştinătatea constituie un corespondent al Ierusalimului antic şi al copiilor lui. Dar cei unşi sînt copii ai Ierusalimului de sus, organizaţia cerească liberă a lui Dumnezeu. Ei şi colaboratorii lor în credinţă care au speranţă pămîntească nu fac parte din această lume şi nu sînt robi ai lui Satan (Ioan 14:30; 15:19; 17:14, 16). Eliberaţi prin adevăr şi prin jertfa lui Isus, să rămînem fermi de partea libertăţii acordate nouă de Dumnezeu.
Să luăm poziţie de partea libertăţii acordate de Dumnezeu
12. Ce poziţie iau credincioşii, şi despre ce se va discuta acum?
12 Ca Martori ai lui Iehova, milioane de oameni se bucură acum de adevărata libertate. Se conduc în prezent studii biblice cu alte milioane de oameni, dintre care mulţi au „o dispoziţie corectă pentru viaţă veşnică“. Devenind credincioşi, ei vor lua poziţie, prin botez, de partea libertăţii acordate de Dumnezeu (Faptele 13:48, NW; 18:8). Dar ce paşi preced botezul creştin?
13. Ce legătură există între cunoştinţă şi botez?
13 Înainte de a fi botezată, o persoană trebuie să acumuleze o cunoştinţă exactă despre Scripturi şi să acţioneze pe baza ei (Efeseni 4:13). Astfel, Isus le-a spus continuatorilor săi: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezîndu-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh! Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!“ — Matei 28:19, 20.
14. Ce cunoştinţă necesită faptul de a fi botezat în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfînt?
14 A fi botezat în numele Tatălui înseamnă a recunoaşte poziţia şi autoritatea lui Iehova ca Dumnezeu, Creator şi Suveran al universului (Geneza 17:1; 2 Împăraţi 19:15; Apocalipsa 4:11). Botezul în numele Fiului necesită recunoaşterea poziţiei şi a autorităţii sale drept creatură spirituală înălţată — Regele Mesianic — şi cel prin care Dumnezeu a furnizat „un preţ de răscumpărare corespunzător“ (1 Timotei 2:5, 6, NW; Daniel 7:13, 14; Filipeni 2:9–11). O persoană botezată în numele spiritului sfînt înţelege că acesta este forţa activă a lui Dumnezeu folosită de Iehova la creaţie şi la inspirarea scriitorilor Bibliei, precum şi în alte feluri (Geneza 1:2; 2 Petru 1:21). Desigur, sînt mult mai multe lucruri de învăţat despre Dumnezeu, Cristos şi spiritul sfînt.
15. De ce trebuie ca cineva să exercite credinţă înainte de a se boteza?
15 Înainte de a se boteza, o persoană trebuie să exercite credinţă pe baza cunoştinţei exacte. „Fără credinţă este imposibil să fim plăcuţi Lui [Iehova]“ (Evrei 11:6). Cine exercită credinţă în Dumnezeu, în Cristos şi în scopul divin va dori să devină Martor al lui Iehova şi să aibă o participare semnificativă la predicarea veştii bune. El va vorbi despre gloria regalităţii lui Iehova. — Psalmul 145:10–13; Matei 24:14.
16. Ce este căinţa, şi ce legătură există între ea şi botezul creştin?
16 Căinţa este o altă condiţie prealabilă pentru botez. A te căi înseamnă a-ţi „schimba concepţia cu privire la o acţiune sau conduită trecută (sau voită), din cauza regretului sau a insatisfacţiei“, sau „a simţi regret sau remuşcare pentru ceea ce ai făcut sau ai omis să faci“. Evreii din secolul întîi trebuiau să se căiască de păcatele comise împotriva lui Isus Cristos (Faptele 3:11–26). Unii credincioşi din Corint s-au căit de fornicaţia, adulterul, homosexualitatea, hoţia, lăcomia, beţia, orgiile şi extorcările comise. Drept urmare, ei au fost „spălaţi“ în sîngele lui Isus, au fost „sfinţiţi“ în calitate de oameni puşi deoparte pentru serviciul lui Iehova şi au fost „declaraţi drepţi“ în numele lui Isus Cristos şi cu spiritul lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9–11, NW). Deci căinţa este un pas spre o conştiinţă bună şi spre eliberarea de vinovăţia chinuitoare a păcatului, eliberare acordată de Dumnezeu. — 1 Petru 3:21.
17. Ce înseamnă convertirea, şi ce pretinde ea de la cineva care se pregăteşte pentru botez?
17 Şi convertirea trebuie să aibă loc înainte ca cineva să fie botezat ca Martor al lui Iehova. Convertirea unei persoane care se căieşte are loc după ce ea renunţă la calea ei greşită şi se hotărăşte să facă ce este drept. Verbele ebraic şi grecesc referitoare la convertire înseamnă „a veni înapoi, a se întoarce, sau a reveni“. Cînd sînt folosite în sens spiritual bun, ele se referă la o întoarcere la Dumnezeu, prin renunţarea la o cale greşită (1 Împăraţi 8:33, 34). Convertirea pretinde „lucrări care corespund căinţei“, adică să facem ce porunceşte Dumnezeu, să abandonăm religia falsă şi să ne îndreptăm inima fără şovăire spre Iehova, astfel încît să-i slujim doar lui (Faptele 26:20, NW; Deuteronomul 30:2, 8, 10; 1 Samuel 7:3). Aceasta necesită „o inimă nouă şi un duh nou“, precum şi schimbarea mentalităţii, a firii şi a scopului în viaţă (Ezechiel 18:31). Noua personalitate care rezultă de aici înlocuieşte trăsăturile lipsite de pietate cu trăsături divine (Coloseni 3:5–14). Da, adevărata căinţă îl determină realmente pe om să se ‘întoarcă’. — Faptele 3:19, NW.
18. De ce trebuie să te dedici lui Dumnezeu în rugăciune, şi care este semnificaţia acestui pas?
18 Dedicarea unei persoane lui Dumnezeu în rugăciune trebuie să preceadă botezul acesteia (compară cu Luca 3:21, 22). Dedicare înseamnă punere deoparte pentru un scop sacru. Acest pas este atît de important, încît trebuie să-i exprimăm lui Dumnezeu în rugăciune hotărîrea noastră de a-i acorda devoţiune exclusivă şi a-l sluji veşnic (Deuteronomul 5:8, 9; 1 Cronici 29:10–13). Desigur, noi nu ne dedicăm unei lucrări, ci lui Dumnezeu însuşi. Lucrul acesta a fost clarificat la înmormîntarea lui Charles Taze Russell, primul preşedinte al Watch Tower Society. Cu acea ocazie, în 1916, W. E. Van Amburgh, secretarul-trezorier al acesteia, a spus: „Această mare lucrare mondială nu este lucrarea unei persoane. Este mult prea mare ca să fie aşa. Ea este lucrarea lui Dumnezeu şi nu se schimbă. Dumnezeu a folosit mulţi slujitori în trecut şi va folosi, fără îndoială, mulţi şi în viitor. Noi nu ne-am consacrat [dedicat] unui om, sau lucrării unui om, ci pentru a efectua voinţa lui Dumnezeu, aşa cum ne-o va dezvălui El prin Cuvîntul Său şi prin îndrumări providenţiale. Dumnezeu este încă în frunte“. Dar ce altceva mai trebuie făcut în ce priveşte dedicarea la Dumnezeu?
19. a) Cum îşi dovedesc oamenii în mod public dedicarea la Iehova? b) Ce simbolizează botezul?
19 Dovada publică a dedicării la Iehova este furnizată atunci cînd cineva se botează. Botezul simbolizează faptul că persoana cufundată în apă s-a dedicat fără condiţii lui Iehova Dumnezeu prin Isus Cristos (compară cu Matei 16:24). Cînd un candidat la botez este cufundat în apă şi apoi ridicat afară, el moare în sens figurativ faţă de fosta sa cale de viaţă şi este ridicat la o nouă cale de viaţă, pentru ca, de acum, să efectueze fără rezerve voinţa lui Dumnezeu (compară cu Romani 6:4–6). Cînd a fost botezat, Isus s-a prezentat la Tatăl său ceresc, fără rezerve (Matei 3:13–17). Iar Scripturile arată de repetate ori că credincioşii care corespund trebuie să se boteze (Faptele 8:13; 16:27–34; 18:8). Aşadar, pentru ca cineva să devină azi Martor al lui Iehova, trebuie să fie un credincios care exercită cu adevărat credinţă şi se botează. — Compară cu Faptele 8:26–39.
Rămîneţi fermi!
20. Ce exemple biblice dovedesc că vom fi binecuvîntaţi dacă vom lua poziţie de partea libertăţii acordate de Dumnezeu în calitate de Martori botezaţi ai lui Iehova?
20 Dacă ai luat o poziţie fermă de partea libertăţii acordate de Dumnezeu, devenind Martor botezat al lui Iehova, el te va binecuvînta aşa cum i-a binecuvîntat pe slujitorii săi în trecut. De exemplu, Iehova i-a binecuvîntat pe vîrstnicii Avraam şi Sara cu un fiu temător de Dumnezeu: Isaac. Prin credinţă, profetul Moise a ales mai degrabă să fie maltratat împreună cu poporul lui Dumnezeu „decît să aibă bucuria temporară a păcatului, deoarece el a estimat denigrarea [corespondentului prefigurativ antic al] lui Cristos [sau al Unsului lui Dumnezeu] ca pe o bogăţie mai mare decît tezaurele Egiptului“ (Evrei 11:24–26, NW). Moise a avut privilegiul de a fi folosit de Iehova pentru a-i conduce pe israeliţi afară din robia egipteană. În plus, deoarece l-a slujit pe Dumnezeu cu fidelitate, el va fi înviat şi va sluji ca unul dintre acei „prinţi pe tot pămîntul“, sub conducerea Mai Marelui Moise, Isus Cristos. — Psalmul 45:16, NW; Deuteronomul 18:17–19.
21. Ce exemple încurajatoare se dau cu privire la femeile pioase din antichitate?
21 Creştinii dedicaţi din timpul nostru pot fi, de asemenea, încurajaţi dacă reflectează la femeile care au devenit cu adevărat libere şi bucuroase. Printre ele se numără Rut moabita, care a trăit atît durerea văduviei, cît şi bucuria eliberării din falsa religie, eliberare acordată de Dumnezeu. Părăsindu-şi poporul şi dumnezeii, ea a rămas nedezlipită de soacra ei, Naomi. „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, a spus Naomi; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu“ (Rut 1:16). Ca soţie a lui Boaz, Rut a devenit mama lui Obed, bunicul lui David (Rut 4:13–17). De fapt, Iehova i-a acordat acestei umile femei neisraelite „un salariu perfect“ prin faptul că i-a permis să devină un ascendent al lui Isus, Mesia (Rut 2:12, NW)! Cît de bucuroasă va fi Rut cînd va fi înviată şi va afla că a avut un asemenea privilegiu! De o bucurie asemănătoare se va umple, la înviere, inima ex-prostituatei Rahav, care a fost eliberată de imoralitate şi de închinare falsă, şi inima Batşebei, femeia vinovată, dar plină de căinţă, deoarece şi aceste persoane vor afla că Iehova le-a permis să devină ascendente ale lui Isus Cristos. — Matei 1:1–6, 16.
22. Ce va fi analizat în articolul următor?
22 Şirul celor care au primit libertatea acordată de Dumnezeu ar putea fi foarte lung. De exemplu, printre ei se numără bărbaţii şi femeile cu credinţă din Evrei, capitolul 11. „Ei, de care lumea nu era vrednică“, au suferit mari necazuri şi maltratări. Adăugaţi-i la numărul lor pe continuatorii loiali ai lui Cristos din secolul întîi şi pe alţi oameni fideli de atunci încoace, inclusiv milioanele de persoane care îi slujesc acum lui Iehova în calitate de Martori ai săi. După cum vom vedea în articolul următor, dacă ai luat poziţie împreună cu ei de partea libertăţii acordate de Iehova, ai multe motive de bucurie.
Cum ai răspunde?
◻ Ce speranţă a oferit Dumnezeu cînd s-a pierdut libertatea acordată de el?
◻ Din care „jug al sclaviei“ i-a eliberat Cristos pe continuatorii săi?
◻ Ce paşi preced botezul ca Martor al lui Iehova?
◻ Ce exemple scripturale dovedesc că vom fi binecuvîntaţi dacă vom lua poziţie de partea libertăţii acordate de Dumnezeu?
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Cunoşti paşii care preced botezul ca Martor al lui Iehova?